1,332 matches
-
încât să nu-ți cadă tot până la sfârșit. Acum scoate-ți rochia și vino încoace. Întotdeauna trebuie să fac dragoste în după-amiaza de dinainte de vizionarea pentru presă și nu mai e altă femeie prin preajmă. Fără îndoială, zisei eu, desfăcând fermoarul rochiei. Am lăsat rochia să-mi alunece la picioare. Mă schimbasem în spatele cuierului cu haine, iar Hugo, care, la urma urmelor era un bărbat, nu-și dăduse seama că nu purtam nimic pe dedesubt. Mi-a făcut plăcere să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o, descheindu-i nasturele de sus al blugilor, trăgând fermoarul în jos și scoțându-i de tot de pe ea. Maggie țipă înăbușit. Între timp, alte două mâini se ocupau de tricoul ei, încercând să-l scoată, împiedicate însă de mâinile ei legate. Se produse o mică întârziere, până când simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str. Academiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama, ieftine, purtate de femeile fără bani. Am tresărit când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vreme, chiar m-a prins. Ceva se-ntâmplă. Sally D oamne - chiar că iau în greutate, trebuie să fiu atentă. Am probat azi o pereche de pantaloni mărimea 12 și îmi erau așa strâmți că abia am putut să trag fermoarul. La coapse e problema: fac forma aia oribilă de pară care-mi strică silueta dacă nu port ceva care să-mi acopere șoldurile. Chiar nu-mi propusesem să mă duc să probez haine: de fapt, mă dusesem să fac niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Să ne întoarcem la muzeu... ― Aveți cumva cheile? ― Ascultă! Nici bancurile, nici zicătorile dumitale de familie nu mi se par de spirit! Inginerul ridică din umeri. ― Simțul umorului e o floare rară. ― în schimb, prostia crește pe toate drumurile. Trage fermoarul, băiete! ― În regulă! Nu știu nimic despre Muzeul Chiusbaian, dar îmi pot imagina cum e asigurată paza: sisteme de alarmă, celule fotoelectrice, oameni... ― Adaugă și un grilaj de oțel. În spatele lui se află galeria de tablouri. Amănunt notabil, nici un om
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Oricât ne-am gândi, n-avem ce face. ― Cum ai proceda în locul lor? ― Uite, iubitule, mi-e destul de dificil să ghicesc cum trebuie să procedez eu în fiecare clipă. Nu-mi cere acum să gândesc pentru toată lumea. Aproape strangulat de fermoarul poșetei, Mirciulică se zbătea și miorlăia înfricoșător. Consternată, Melania Lupu încerca să-l mîngîie: " Tocmai acum îți face figuri, draga mea, și nu te supăra numai tu ești vinovată. L-ai răsfățat nepermis de mult. Dacă Sandi a vorbit... Bate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
studioul artistului pentru a-i vedea ultimele pânze. Frumosul băiat-bărbat a înțeles rapid intențiile lui Harry și, după douăzeci de minute de conversație banală pe tema minimalismului geometric, s-a lăsat în cel mai natural mod în genunchi, descheindu-i fermoarul de la pantaloni. După reacția călâie obținută de expoziția lui Dryer, descheiatul fermoarului a devenit un gest frecvent și, în scurt timp, Harry a început să treacă pe la atelierul pictorului de câteva ori pe săptămână. Dryer trăia cu spaima că Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rapid intențiile lui Harry și, după douăzeci de minute de conversație banală pe tema minimalismului geometric, s-a lăsat în cel mai natural mod în genunchi, descheindu-i fermoarul de la pantaloni. După reacția călâie obținută de expoziția lui Dryer, descheiatul fermoarului a devenit un gest frecvent și, în scurt timp, Harry a început să treacă pe la atelierul pictorului de câteva ori pe săptămână. Dryer trăia cu spaima că Harry avea să îl elimine de pe lista sa de artiști și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu te teme, copila mea, mi-a spus reverendul. Ai tot timpul din lume. Dar, ca să înțelegi ce fel de plăceri te așteaptă, vreau să-ți arăt ceva. S-a ridicat de pe scaun, a ocolit biroul și și-a desfăcut fermoarul de la șliț. Stătea în picioare drept în fața mea și șlițul descheiat era la nici o jumătate de metru de fața mea. Uită-te aici, mi-a spus, după care și-a scos mădularul și mi l-a arătat. Ca să fiu cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
al Facultății de Limbi Moderne a Universității București. Profesor de limbă și literatură (rusă și română) în perioada 19632003. A mai publicat Talismanul negru sau Marele secret al fericirii (2008), Fata din vis (2010). Anton Petrovschi Bacopiatra, Geanta cu cinci fermoare (c) 2011, Editura Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 707027, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PETROVSCHI BACOPIATRA, ANTON Geanta cu cinci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
c) 2011, Editura Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 707027, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PETROVSCHI BACOPIATRA, ANTON Geanta cu cinci fermoare / Anton Petrovschi Bacopiatra; pref.: Petre Isachi Iași: Institutul European, 2011 ISBN 978973-611-740-4 I. Isachi, Petre (pref.) 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
European, 2011 ISBN 978973-611-740-4 I. Isachi, Petre (pref.) 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA Geanta cu cinci fermoare Prefață de Petre ISACHI INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Visând la glorie și onoare! Pe atunci eram naiv convins, Căci în prostia tinereții, temerară, Habar n-aveam că-n colivie tot ce zboară Se crede printre ramuri doar în vis... Adolf Șvedcicov
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și imprevizibilă, ce schimbă într-un mod diabolic "actorii-n scenă", explică mincinos, fenomenele de ștrangulare a libertății și, mai ales, geneza alarmantului proces al înrobirii voluntare. Convins că "acelorași mijloace/ se supun câte există", autorul romanului Geanta cu cinci fermoare susține și fortifică demersul peren al intelectualului ce duce în spate povara libertății spiritului și refuză să îngenuncheze în fața tiraniilor de orice fel. Intelectualii lui Petrovschi, "fizicieni, astronomi, cercetători, profesori, doctori, muzicieni, poeți, scriitori" devin absolut insignifianți în raport cu destinul, sunt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în raport cu destinul, sunt victimele unui despot absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală, ce poate fi și Marele Angakok, poate fi orice tiran ce dictează criteriile (ne)fericirii și închide această lume ca teatru / circ, într-o "geantă cu cinci fermoare", unde toate speranțele sunt anulate, iar individul este condamnat fatal, la o lentă moarte spirituală și o rapidă uitare. Scriitorul se autodepășește, dacă-l raportăm la cele două romane anterioare, Talismanul negru sau marele secret al fericirii (2008) și Fata
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
est pentru ca începutul să se producă a fost creat omul. Acest început continuu este garantat de fiecare nouă naștere; el este de fapt fiecare om /generație, lasă să se înțeleagă, în spiritul lui Augustin, autorul enigmaticii scriituri Geanta cu cinci fermoare. Tipul de intelectual propus de Anton Petrovschi Bacopiatra a trăit triumful cognitiv al totalitarismului, încât confiscarea memoriei, încurajarea celui mai abject oportunism, tratarea cinică a trecutului, consimțământul tacit, conformismul cel mai obedient și răbdător, pierderea identității etc. îl transformă într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de voința Bunicului scriitor de a salva din Fluviul Uitării, valorile eterne ale umanității, de aura poetică/ parabolică ce-i străbate scriitura, de utopia unui ideal în veci neatins... etc. Într-un mod aproape exhaustiv, autorul romanului Geanta cu cinci fermoare transfigurează temele specifice viziunii literare a scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară, metempsihoza (transmigrarea sufletelor), predestinarea, așteptarea unui eveniment decisiv mereu amânat, sensul fatalității iminente, schimbul continuu între realitate și aparență, înstrăinarea în care personajele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu trebuie să spună tot, încât lăsăm intactă plăcerea cititorului de a deschide cele cinci fermoare ale Textului (Lumea este un Text), până nu se va întâmpla "momentul trecerii în rândul spiritelor, al reîncarnării propriu-zise", sau mai știu eu ce previziuni ale lui Nostradamus... Cine n-a auzit de fatidica dată de 21 decembrie 2012, pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
culoare gri, descheiată în față, cu pantofi sport de firmă negri, noi și ușori, din piele de bizon cu talpă flexibilă, antiderapantă, cufundat în gânduri, cu o geantă nu prea mare dintr-un material de cort negru, impermeabil, cu cinci fermoare din plastic, fiecare din ele cu câte două cheițe, cu o umbrelă pliantă în mână ca toți concetățenii lui Bacovia care cunosc din familie că, până la Sfântul Petru și Pavel, chiar și după, trebuie s-o porți cu tine când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și fiica lui Bidaru. Amândouă tinerele păreau cam de-o seamă, fapt ce a înlesnit să înceapă ele primele discuții ce se refereau la ceva în legătură cu mersul trenurilor și a stațiilor de oprire. În timp ce Bidaru își aranja geanta cu cinci fermoare și șapca pe raftul de sus, a zărit în spatele lui alte două persoane care, după ce au adresat un salut politicos celor aflați în compartiment, au anunțat că locurile lor sunt 63 și 65. Deci, după toate probabilitățile, până la destinație vor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întrebarea ce și-a pus-o puțin mai înainte. E vorba de neputință. Ce n-ar face să poată întoarce timpul îndărăt? Acum, când lăsase în urmă șaptezeci de primăveri, plimba cu el, pe lângă puținul bagaj din geanta cu cinci fermoare, un uriaș bagaj al amintirilor din vremuri ce nu se vor mai întoarce niciodată, plus o avalanșă de evenimente, care pe lângă unele necazuri mai aduc și multe bucurii, iar bărbaților câte un prilej de a servi un pahar-două în plus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
împreună cu Oana nepoțica, ambele având nevoie de ajutor, i-au și telefonat în miez de noapte. Septuagenarul Costică Bidaru, exact din acest motiv se află în tren împreună cu fiica sa mai mare Dana, ducând cu ei o geantă cu cinci fermoare în care, printre alte nimicuri se mai află o altă geantă ceva mai mică și ceva mai prăpădită. Vor ca dimineață să vadă care e situația reală, cu ce pot ei ajuta și ce vor trebui să facă în continuare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o va impune, va face naveta cu trenul sau cu orice alt mijloc de transport în comun sau individual. Întâi septembrie a anului respectiv. O minunată dimineață a unui început promițător. Cu o mapă sub braț, neagră, din vinilin, cu fermoar metalic în care avea: un caiet nou, un stilou chinezesc cu cerneală albastră, repartiția ministerială și buletinul de identitate, acte ce trebuiau prezentate directorului de școală, coborî din tren plin de optimism și speranță. După ce a părăsit gara cu ronduri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adică propriile lui picioare. Stătea bine sprijinit în ele. Aceiași pantofi noi și aceiași blugi cu care pornise la drum, îmbrăcat cu aceeași geacă gri, corpul și mâinile erau la locul lor, geanta din material impermeabil negru, cu cele cinci fermoare pe jumătate deschise, îi atârna pe umărul stâng ca de obicei, iar în mâna dreaptă umbrela pliantă. Până și șapca "Puma" cu cozoroc mare era pe cap, la locul ei. Dacă nu ar fi avut în preajmă acel uriaș bolovan
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]