8,147 matches
-
și erau toți slabi de le numărai coastele. Mi s-a făcut milă de ei când i-am văzut ronțăind mere sau ce mai găseau pe jos. - Ce le dai bre să mănânce? - Păi fac cum m-ai învățat dumneata, fierb tărâțe, pun puțin ulei și mănâncă de rup nu altceva. Mi-a fost rușine, pentru că el spunea adevărul. A fost o vreme când și eu aveam patru câini, încercam tot felul de rețete și venind pe la mine, mă văzuse cu
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
și erau toți slabi de le numărai coastele. Mi s-a făcut milă de ei când i-am văzut ronțăind mere sau ce mai găseau pe jos. - Ce le dai bre să mănânce? - Păi fac cum m-ai învățat dumneata, fierb tărâțe, pun puțin ulei și mănâncă de rup nu altceva. Mi-a fost rușine, pentru că el spunea adevărul. A fost o vreme când și eu aveam patru câini, încercam tot felul de rețete și venind pe la mine, mă văzuse cu
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
Se aude soneria. Cucu tresare speriat. Se dezmeticește, vrea să pornească glonț spre ieșire dar îl oprește autoritar soția care apoi iese din scenă. Se aude în sottovoce un dialog galant purtat cu un bărbat, în vervă. Râs spumos. Cucu fierbe. Doamna trece veselă și bine dispusă fredonând aria amorului din Carmen, intră în dormitor, închide ușa. Zgomote ciudate, nedeslușite. La Cucu, privire de copil neajutorat. Încearcă să se apropie în vârful picioarelor de ușă dar de fiecare dată este readus
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
noapteasingurăhotărâtă sa ucizi ultimul mac de luminăcare mai suspinăîn flacăra albă a lumânării... IX. NIMIC FĂRĂ TINE..., de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 895 din 13 iunie 2013. mi-e sete doar setea pătrunde în trupul celulei când fierbe țip dinspre lumină mi-e foame doar foamea respiră pântecul de sânge zbier dinspre pădurile gândului mi-e frig doar frigul mă ține în viață dinspre tristețea mea singură nu îmi este nimic fără tine ... Citește mai mult strig dinspre
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
Nu departe de pod, cam la o azvîrlitură de piatră, se află cazanul de țuică, un alt element catalizator al vieții noastre spirituale, în jurul căruia se adună tot satul, ca să-i dea o mînă de ajutor vreunui vecin ce își fierbe prunele, din solidaritate umană, s-ar putea spune, dar totul e cu mult mai subtil, mai anevoie de sesizat dintr-o privire, ori, dacă ne gîndim bine, a doua privire este mai tulbure deja decît prima, după ce începe să fiarbă
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
fierbe prunele, din solidaritate umană, s-ar putea spune, dar totul e cu mult mai subtil, mai anevoie de sesizat dintr-o privire, ori, dacă ne gîndim bine, a doua privire este mai tulbure deja decît prima, după ce începe să fiarbă cazanul și să țîșnească aburi moi din serpentina miraculoasă. Ce alchimie s-o fi petrecînd în acel alambic măreț, nimeni nu știe, dar nici nu are importanță, atîta timp cît fiecare picătură ne face tot mai buni și mai simțitori
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUNT SEVA POEMULUI MEU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEYIE DE AL.FLORIN ȚENE Sunt seva poemului meu Sevă sunt și via mă fierbe vin Pe dealuri în boabe de aur, Prietenul mă bea, am gust de pelin, Ascultând înserarea colorată de-un graur. Din rădăcini urc și-n boabe mă coc, Mă beau pe-ndelete în căni de lut Ciobanii doinind din fluiere de
SUNT SEVA POEMULUI MEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356423_a_357752]
-
în boabe de aur, Prietenul mă bea, am gust de pelin, Ascultând înserarea colorată de-un graur. Din rădăcini urc și-n boabe mă coc, Mă beau pe-ndelete în căni de lut Ciobanii doinind din fluiere de soc, Când eu fierb în butoaie tăcut... Prietenul sunt eu și mă sorb Din cupa mea de trup și gând, Încă se scrie poemul în orb Din care n-am plecat nicicând. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Sunt seva poemului meu / Al Florin Țene
SUNT SEVA POEMULUI MEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356423_a_357752]
-
a udat cu apă rece? Tu m-ai invitat în casă, Făceai din mere-atunci compot; Erai parcă mai frumoasă Cu șorțul prins peste capot. Și te-am ajutat la treabă, Cu ochii țintă sub capot, Am lăsat pe foc să fiarbă Toată noaptea -un biet... compot! Referință Bibliografică: Mai ții tu minte ... ? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MAI ŢII TU MINTE ... ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356442_a_357771]
-
2011 Toate Articolele Autorului Cărări Mă cheamă dorul pe cărări știute Cu cetină bogată și poiene, În urmărirea cârdului de ciute, Prin ierbrile-naltele perene. Să ascultăm cum firele de iarbă Se-nalță din secundă cu secundă; În forfotă izvoarele să fiarbă În acalmia muntelui profundă. Să rătăcim așa la întâmplare, Călăuziți de semen iluzorii, Recunoscând în sine fiecare Că suntem niște visători notorii. Nu întâlnirăm nici un card de ciute - Or fi schimbat întâmplător cărarea; Dar pe cărări de nimenea știute Ne-
CĂRĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356467_a_357796]
-
și erau toți slabi de le numărai coastele. Mi s-a făcut milă de ei când i-am văzut ronțăind mere sau ce mai găseau pe jos. - Ce le dai bre să mănânce? - Păi fac cum m-ai învățat dumneata, fierb tărâțe, pun puțin ulei și mănâncă de rup nu altceva. Mi-a fost rușine, pentru că el spunea adevărul. A fost o vreme când și eu aveam patru câini, încercam tot felul de rețete și venind pe la mine, mă văzuse cu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
când femeia trece ca un abur pe acolo Să ascultre guguștucul într-un concert pe post de solo. Eu stau și pun umărul să-ndrept ziua, mai pun măduvă în coloană de lumină și beau mustul din via ce-și fierbe seva în cană. Privesc la pulpele femeii visând la sânii nopții copți în palmă , cu gândul acesta îndrept coloana zilei ce devine înaltă și calmă. Metafora ruginii --------------------- Floarea ruginii fumurie Coagulează metafora la loc Și rădăcinile-ntoarse-n tăcerea azurie
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
urmeze și restul, care așteptau la rând. ospătărița, tânără, cu sânii doldora de sănătate, ce-i țâșneau afară din decolteu, i-a făcut cu ochiul, în așa fel, încât putea să vadă și orbul ce trebuia să urmeze. hormonii lui fierbeau mai dihai decât oala cu sarmale de acasă! a fost pentru prima oară când a mâncat sarmale reci, dar a constatat că sunt mult mai delicioase!... Referință Bibliografică: SARMALE RECI / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 872, Anul
SARMALE RECI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354912_a_356241]
-
mă știi că-s om cinstit? Am oii multe, și-un măgar, Am căruță, am și car.... La stână dacă-ai urca, Brânză, caș, lapte ți-oi da... Nu te pun să faci nimic, Numai țuică în ibric, Să o fierbi când m-am trezit, Să am poftă de muncit. Fata a strâmbat din nas, Că mi-l lăsă fără glas. Dar mămuca dumneaei, Din ochi i-aruncă scâteii: - Ce te uiți așa mirată? Ești smintită, dragă fată?! Fecioara cum o
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
Acasă > Orizont > Opinii > REVISTA RĂZBOI INTRU CUVÂNT - ROMÂNIA ÎNCONJURATĂ! CÂND VOM CONȘTIENTIZA PE CE LUME TRĂIM? Autor: Revista Război Intru Cuvânt Publicat în: Ediția nr. 604 din 26 august 2012 Toate Articolele Autorului Lumea fierbe în jurul nostru, dar acest lucru e prea puțin, se pare, pentru a ne mișcă din ușurătatea cu care ne trăim istoria - atât istoria mare, a neamului, cât și pe cea “mică”, a propriei noastre vieți. Să ne uităm puțin în jurul
ROMÂNIA ÎNCONJURATĂ! CÂND VOM CONŞTIENTIZA PE CE LUME TRĂIM? de REVISTA RAZBOI INTRU CUVANT în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355269_a_356598]
-
rezervă, cine mai știe, poate că suntem chiar compatibil cu zeii lor, prin “numărul fiarei 666”, căci e număr de om, cine are minte să-l socotească, zice Cartea Sfântă... până venim noi la ei... deci, o vreme îi mai “fierbem în suc propriu” cu ex. preș. Iliescu și mama Omida la focul negru și cu președintele B.Obama la foc deschis, până ce le pregătim bine din noul Codex Alimentarius o supă standard din stringuri, un castron din fractali și apoi
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMIC ŞI ALŢI MORŢI ELECTRICI, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355294_a_356623]
-
Că iar cazi și-ți scuturi praful Să te râdă niște prunci Că n-ai cui să tragi perdaful? Bate vântul, stinge focul Fuge murgul, cade șaua A căzut la bursă trocul: Nu mai ține cacealmaua! În zadar asud și fierb Puncte de suspans în cronici Vânătorule de cerb Și vocabule de Donici! Referință Bibliografică: Vânătoarea critică / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
o stare continuă de fervoare; ea născocește istorii fabuloase, în care patul devine leu mârâitor, pendula vâjâie, oglinda arde: „Și patul mârâia pe labe groase/ De leu, pendula vâjâia festiv,/ Oglinda ardea, și-ntr-un crater cu tiv/ De-argint fierbeau istorii fabuloase“. Asistăm la o dilatare a lucrurilor până la proporții cosmice, sublime:”tavanul se urca prea sus. Pe geamuri/ Se zugrăvea molateca furtună/ A arborilor și vedeam cum tună/ măreț globul de cer izbit de ramuri “. Într-o altă poezie
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
tu, domnișoară!... Să nu fii tristă?! Să nu te doară?! Îți faci un ceai, apoi gargară, C-ai prins un guturai aseară Tot așteptând, în frig, sumară, Să-ți vină pensia la scară. Cafeaua-ți pare azi amară, Doar vinul fiert cu scorțișoară, O aspirină și... gargară Din flori de tei, culese-n vară... Mai faci un ceai, te uiți afară, Tușești adânc și faci gargară, Că toamnă e! E toamnă, iară! Referință Bibliografică: O aspirină și gargară / George Safir : Confluențe
O ASPIRINĂ ŞI GARGARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356884_a_358213]
-
lăptuci defensive și ofensive s-a dat cu cracii în sus și s-a așezat mai confortabil sub capitalismul ăsta bolnav de tristețea post-coitum decembristă. Categoric e categoric! se lămuriseră oamenii, dar adevărul era că numai în cîteva căpățîni înfierbîntate fierbea zmeura incertitudinilor nude, în celelalte erau doar mici abureli, un pic de alcool, mersul prin șanțuri, retragerea tîrîș-grăpiș, doamne, ce ne-am mai distrat, nici nu știu cum am plecat, și acuma-mi par tot dus, de mă simt de parcă nu-s
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
jos în strungă, Când își amintește, dă un semn. Prin ramuri vântul șuieră pustiu, Smulgând și ultimile frunze; Le duce hăt departe, nici nu știu Prin care văgăuni confuze. Pe coastă toamna mătură prin vii Turbată, ca un vin ce fierbe. Se-aude-n codru zarvă de copii Culegând, prin frunze, ghebe. Curge, dulce, susurând izvorul Înspre pârâul cel cu trestii; Parc-aud cum plânge-n mine, dorul Și din senin oftez: Ce chestii!? Referință Bibliografică: Ce chestii!? George Safir : Confluențe Literare, ISSN
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
Colind cu gândul și colind cu pasul Când merg copiii colindând în joacă. Cu un alai de pomi de promoroacă, Înspre colinde îmi îndrept Pegasul. Reminiscențe de vecernii toacă, Se-ndreaptă către înserare ceasul. La unison, cu limpezime glasul, Cum fierbe apa vesel la răstoacă. În prag de sărbătoare - așteptatul Înviorează glasuri cristaline Ce împânzesc de-a lungul și de-a latul. Nu știm izvor din care timpul vine, Iar ornic - nevăzutul, însetatul Speranțelor cu donițele pline. Adrian Simionescu Referință Bibliografică
AJUN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357011_a_358340]
-
suflet și-n casă A rămas caniculară. Urlet jalnic în cascadă, Tânguiri de vânt grăbit Se strecoară lent din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, Eu, aici, cu-al verii dor Urez toamnei: Bun venit! Referință Bibliografică: Bun venit, toamnă! / Daniela
BUN VENIT, TOAMNĂ! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356584_a_357913]
-
e o metaforă. Iarba din jur creștea galopant și dintr-odată tindea să ne acopere precum cade un giulgiu de otavă în brazdă. Nici nu mai era nevoie de bani pentru gropari, nici de cazma pentru groapă. Apa în fântână fierbea, se zbătea să iasă în găleata, de care ... nu am aflat niciodată cine și cum lipise o lumânare galbenă și împletită ca șarpele fraged. Un fulger mic cât chibritul se iți imediat din nimic. Lumina tatei era gata. Ardeam cu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
de ori în răstimp, dar nu l-am văzut de prea multe ori așa trist ca acolo, în podul Bisericii mele. Iisus al meu este, dacă nu vesel din cale afară, atunci creativ ca un reactiv din alambicul în care fierbe în lacrimă de râs și plâns chiar piatra filozofală. Pe când tânără și mereu în grabă trăiam, am traversat o dată autostrada cu copilul în brațe - țuști! chiar pe sub nasul autobuzului, de parcă nu aș fi cunoscut regulile de circulație. Nu am văzut
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]