1,924 matches
-
timporizare cu trei sensuri, timpul devine cel mai semnificativ poate cel mai activ, poate cel mai disponibil în sensul reducției desfășurate aici termen în orizontul judicativului și tocmai de aceea el a fost condus (prin reconstrucție judicativă) către sensul de ființare conștientă (mai mult, către înțelesul după care timpul este omul însuși sau "existența" umană). Experimentul filosofic heideggerian reprezintă o ilustrare semnificativă pentru această ultimă idee. Dar nu trebuie uitat nici experimentul kantian al timpului ca formă a simțului intern și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului și despre "temporalitatea" apercepției sintetice originare. Și nici conceptul lui Bergson despre durată nu trebuie omis într-o evocare a ilustrărilor ideii că timpul este, în orizontul judicativului, termenul fundamental, cel care, în ultimă instanță, este tot una cu ființarea conștientă. Bineînțeles, este cu totul semnificativă, acum, și ideea lui Husserl despre conștiința universală internă a timpului ca sinteză universală pe care se sprijină toate sintezele operate prin actele conștiinței. Desigur, am putea înțelege de aici și faptul că filosofii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
P) și aspectul alethic, acesta din urmă având drept elemente ale sale verbul și timpul. Din perspectivă temporală, verbul apare ca suport; timpul, nefiind de la bun început ceva în structura aspectului alethic al judecății, legat fiind, însă, până la identitate, de ființare, este susținut la propriu de verb, care doar astfel devine el însuși element al judecății; verbul oferă, prin urmare, suportul de care timpul se prinde pentru a se manifesta; dar și manifestarea verbului nu poate fi decât temporală; pozițiile lor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
abia s-a vestit prin cele câteva observații despre rolul constitutiv al timpului pentru fenomenul judicativ. Manifestările temporale ale verbului nu sunt posibile decât printr-o susținere "naturală", în afara celei formale, judicative, pe baza unor "facultăți" pe care le deține ființarea conștientă, însăși conștiința. Augustin argumenta ideea despre prezentul necesar oricând gândim, la propriu, asupra celor trei dimensiuni ale timpului admise îndeobște, recurgând la astfel de facultăți, veritabile capacități sufletești structurale ființei omului. Cum am putea avea trecutul altfel decât datorită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca un fel de "facultate" subiectivă? Dificultatea de a răspunde tranșant este legată de mulțimea sensurilor deschise aici, unele dintre ele foarte greu de pus pe seama unei reglări judicative. Cea mai semnificativă proprietate a verbului, din perspectiva timpului, este, însă, ființarea, însuși faptul că verbul este constituit ca verb. Într-un fel, exprimându-se pentru verb, timpul în-ființează verbul, în așa fel încât "este" capătă sens de a fi; mai bine spus, sensuri: ființare pur și simplu, a fi ființare (ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a verbului, din perspectiva timpului, este, însă, ființarea, însuși faptul că verbul este constituit ca verb. Într-un fel, exprimându-se pentru verb, timpul în-ființează verbul, în așa fel încât "este" capătă sens de a fi; mai bine spus, sensuri: ființare pur și simplu, a fi ființare (ființa ființării), a fi pur și simplu (ființa). Dar "este" nu are, prin el însuși, aceste sensuri? Nu exprimă "este" tocmai faptul de a fi? Dacă facem abstracție de timp, el nu mai exprimă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însă, ființarea, însuși faptul că verbul este constituit ca verb. Într-un fel, exprimându-se pentru verb, timpul în-ființează verbul, în așa fel încât "este" capătă sens de a fi; mai bine spus, sensuri: ființare pur și simplu, a fi ființare (ființa ființării), a fi pur și simplu (ființa). Dar "este" nu are, prin el însuși, aceste sensuri? Nu exprimă "este" tocmai faptul de a fi? Dacă facem abstracție de timp, el nu mai exprimă un sens "existențial". Au dovedit-o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși faptul că verbul este constituit ca verb. Într-un fel, exprimându-se pentru verb, timpul în-ființează verbul, în așa fel încât "este" capătă sens de a fi; mai bine spus, sensuri: ființare pur și simplu, a fi ființare (ființa ființării), a fi pur și simplu (ființa). Dar "este" nu are, prin el însuși, aceste sensuri? Nu exprimă "este" tocmai faptul de a fi? Dacă facem abstracție de timp, el nu mai exprimă un sens "existențial". Au dovedit-o din plin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care cea mai importantă este aceea a noncontradicției. Dar dacă o asemenea schemă capătă interpretare, atunci intră în joc sensul existențial al verbului; acesta din urmă, de fapt, capătă o asemenea interpretare prin intervenția timpului. Toate cele trei sensuri existențiale ființare, ființa ființării, ființa au drept condiție de posibilitate timporizarea verbului. Fenomenul timporizării verbului exprimă două fapte: în-ființarea verbului, fapt accentuat mai sus, și valorizarea alethică a timpului, ambele cu valoare constitutivă. Cele trei sensuri existențiale ale lui "este" ființarea, ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai importantă este aceea a noncontradicției. Dar dacă o asemenea schemă capătă interpretare, atunci intră în joc sensul existențial al verbului; acesta din urmă, de fapt, capătă o asemenea interpretare prin intervenția timpului. Toate cele trei sensuri existențiale ființare, ființa ființării, ființa au drept condiție de posibilitate timporizarea verbului. Fenomenul timporizării verbului exprimă două fapte: în-ființarea verbului, fapt accentuat mai sus, și valorizarea alethică a timpului, ambele cu valoare constitutivă. Cele trei sensuri existențiale ale lui "este" ființarea, ființa ființării și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențiale ființare, ființa ființării, ființa au drept condiție de posibilitate timporizarea verbului. Fenomenul timporizării verbului exprimă două fapte: în-ființarea verbului, fapt accentuat mai sus, și valorizarea alethică a timpului, ambele cu valoare constitutivă. Cele trei sensuri existențiale ale lui "este" ființarea, ființa ființării și ființa se află sub condiția fenomenului timporizării verbului, alcătuit din aceste două operații (constitutive): în-ființarea verbului și valorizarea alethică a timpului. Totodată, aceste două fapte susțin sensul de transcendent, pe care aspectul alethic al judecății îl poartă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa ființării, ființa au drept condiție de posibilitate timporizarea verbului. Fenomenul timporizării verbului exprimă două fapte: în-ființarea verbului, fapt accentuat mai sus, și valorizarea alethică a timpului, ambele cu valoare constitutivă. Cele trei sensuri existențiale ale lui "este" ființarea, ființa ființării și ființa se află sub condiția fenomenului timporizării verbului, alcătuit din aceste două operații (constitutive): în-ființarea verbului și valorizarea alethică a timpului. Totodată, aceste două fapte susțin sensul de transcendent, pe care aspectul alethic al judecății îl poartă în mod
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au părut a fi teme autonome, valabile, în sensul atracției lor, fără vreo precondiție. Totuși, judicativul nu le-a slăbit constrângerea, iar acest fapt a fost posibil doar printr-o reflexivitate a timpului, printr-o raportare a timpului înțeles ca ființarea însăși (cutare ființare) la sine însuși. De altminteri, tocmai printr-o asemenea raportare reflexivă, în granițele dictaturii judicativului, au căpătat rost și reprezentarea și conceptul și, mai târziu, teoriile despre cele trei dimensiuni ale timpului. Ele au fost distribuite însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi teme autonome, valabile, în sensul atracției lor, fără vreo precondiție. Totuși, judicativul nu le-a slăbit constrângerea, iar acest fapt a fost posibil doar printr-o reflexivitate a timpului, printr-o raportare a timpului înțeles ca ființarea însăși (cutare ființare) la sine însuși. De altminteri, tocmai printr-o asemenea raportare reflexivă, în granițele dictaturii judicativului, au căpătat rost și reprezentarea și conceptul și, mai târziu, teoriile despre cele trei dimensiuni ale timpului. Ele au fost distribuite însă doar ființării, fiecare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cutare ființare) la sine însuși. De altminteri, tocmai printr-o asemenea raportare reflexivă, în granițele dictaturii judicativului, au căpătat rost și reprezentarea și conceptul și, mai târziu, teoriile despre cele trei dimensiuni ale timpului. Ele au fost distribuite însă doar ființării, fiecare ființare fiind "timporizată" triadic (prin survenirea trecutului, prezentuire și survenirea viitorului); diferite de la una la alta pot fi doar accentele; în plus, timporizarea triadică a ființării a devenit un indiciu al "degradării ontologice" a acesteia, ființa și ființa ființării
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la sine însuși. De altminteri, tocmai printr-o asemenea raportare reflexivă, în granițele dictaturii judicativului, au căpătat rost și reprezentarea și conceptul și, mai târziu, teoriile despre cele trei dimensiuni ale timpului. Ele au fost distribuite însă doar ființării, fiecare ființare fiind "timporizată" triadic (prin survenirea trecutului, prezentuire și survenirea viitorului); diferite de la una la alta pot fi doar accentele; în plus, timporizarea triadică a ființării a devenit un indiciu al "degradării ontologice" a acesteia, ființa și ființa ființării păstrând, fiecare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teoriile despre cele trei dimensiuni ale timpului. Ele au fost distribuite însă doar ființării, fiecare ființare fiind "timporizată" triadic (prin survenirea trecutului, prezentuire și survenirea viitorului); diferite de la una la alta pot fi doar accentele; în plus, timporizarea triadică a ființării a devenit un indiciu al "degradării ontologice" a acesteia, ființa și ființa ființării păstrând, fiecare, o rezervă de sine însuși, chiar dacă și în cazul lor putem vorbi despre "a fi ceva" datorită timpului; este vorba însă mai degrabă, pentru cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființării, fiecare ființare fiind "timporizată" triadic (prin survenirea trecutului, prezentuire și survenirea viitorului); diferite de la una la alta pot fi doar accentele; în plus, timporizarea triadică a ființării a devenit un indiciu al "degradării ontologice" a acesteia, ființa și ființa ființării păstrând, fiecare, o rezervă de sine însuși, chiar dacă și în cazul lor putem vorbi despre "a fi ceva" datorită timpului; este vorba însă mai degrabă, pentru cele două, despre o atemporalizare. În fond, reflexivitatea timpului creează în mod firesc două
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o certitudine mai trainică decât cea anterioară, că tematizarea timpului constituie o constantă a istoriei filosofiei dar și a științei, însă din alte motive a mitologiei, ideologiei, a tuturor ipostazelor discursului, și că deseori, în filosofie, "este" (interpretat ca "ființă", "ființare", "esență", "existență", "prezență", "efectivitate" etc.) și timpul (gândit ca timp pur și simplu, ori ca "temporalitate obiectivă", "timp originar" etc.) au ajuns la identitate, tocmai fiindcă acești termeni formează împreună aspectul aletic al judecății (și al judicativului), având, în acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ultim gând, despre reflexivitatea (în mod necesar) transcendentă, are valabilitate dincolo de judicativ; în interiorul orizontului judicativ, un asemenea fapt, cum este reflexivitatea timpului, fie este taxat drept "animism" (sau drept altă formă a "rătăcirii" minții omenești), fie este adusă în joc "ființarea" care are preeminență ontologică și care, datorită acestei poziții, își exercită puterea de a regla, prin propria reflexivitate și identitate cu timpul -, raportul cu sine al oricărui alt fapt sau fenomen. De asemenea, în termeni strict judicativi, reflexivitatea timpului poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu timpul -, raportul cu sine al oricărui alt fapt sau fenomen. De asemenea, în termeni strict judicativi, reflexivitatea timpului poate fi luată ca dublă situare fenomenologică a timpului: ca act constitutiv (fiind identic judecății înseși) și ca obiect constituit, corelativ (ființarea în-ființată prin timporizare). Trecerea timpului în condiție de ființare, chiar dacă el este gândit ca timp originar sau temporalitate, iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau fenomen. De asemenea, în termeni strict judicativi, reflexivitatea timpului poate fi luată ca dublă situare fenomenologică a timpului: ca act constitutiv (fiind identic judecății înseși) și ca obiect constituit, corelativ (ființarea în-ființată prin timporizare). Trecerea timpului în condiție de ființare, chiar dacă el este gândit ca timp originar sau temporalitate, iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi luată ca dublă situare fenomenologică a timpului: ca act constitutiv (fiind identic judecății înseși) și ca obiect constituit, corelativ (ființarea în-ființată prin timporizare). Trecerea timpului în condiție de ființare, chiar dacă el este gândit ca timp originar sau temporalitate, iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive ale timporizării sunt în mod necesar legate de orizontul ființării în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive ale timporizării sunt în mod necesar legate de orizontul ființării în genere, nu al unei ființări privilegiate în vreo privință. De fapt, un asemenea spor nu poate fi întâlnit atâta vreme cât nu sunt depășite granițele dictaturii judicativului. Iar depășirea despre care vorbesc nu scoate la iveală, în privința timpului, altceva care este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive ale timporizării sunt în mod necesar legate de orizontul ființării în genere, nu al unei ființări privilegiate în vreo privință. De fapt, un asemenea spor nu poate fi întâlnit atâta vreme cât nu sunt depășite granițele dictaturii judicativului. Iar depășirea despre care vorbesc nu scoate la iveală, în privința timpului, altceva care este tot timp, ca timp originar, sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]