6,757 matches
-
fostul secretar general de redacție al ,României literare", Irina-Ecaterina Petrescu, conferențiar universitar la Politehnică, Ion Besoiu, actor, Radu Filipescu, inginer, Gelu Ionescu, critic și istoric literar, Pavel Câmpeanu, sociolog, Lucia Teodorescu, restauratoare de bibelouri, Andrei Pleșu, critic de artă și filozof, Alexandru Duțu, istoric și comparatist, Florin Iaru, poet, Vladimir Tismăneanu, politolog, Ion Iliescu, politician, Corneliu Coposu, politician, Gheorghe Paște, șofer, Pompilia Goicea, pensionară, Justin Marchiș, preot paroh, Cătălina Ignat, studentă la Psihologie, Alexandru Beldiman, arhitect, Horia Bernea, pictor, Mirjam Korber-Bercovici
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
Sorin Lavric Dacă s-a petrecut ceva incontestabil în ultimii 16 ani în domeniul filozofiei românești este că, încetul cu încetul, o nouă generație de filozofi a început să prindă contur. Scutiți de presiunea deformatoare a ideologiei de dinainte de 1989 și școliți în marea lor parte în Occident, reprezentanții acestei generații se manifestă tot mai mult pe scena culturii publice: traduc lucrări de referință din filozofia
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
În plus, trimiterile pe care Kant le face la filozofia lui Leibniz nu numai că sînt numeroase, dar ele au un accent critic a cărui severitate depășește tonul observațiilor pe care profesorul din Koenigsberg le face pe marginea gîndirii altor filozofi. Iar locul unde critica lui Kant țintește cu precădere este teoria lui Leibniz despre timp. Pentru Leibniz, timpul nu poate să existe fără lucruri, ceea ce nu înseamnă că timpul este ceva de ordinul unei substanțe reale. Și pentru că nu este
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
formă indispensabilă a felului în care percep eu lumea. Iar de ieșit în afara timpului nu o pot face decît într-o singură împrejurare: cînd mor. Un lucru pe care îl uităm astăzi este că, la jumătatea secolului al XVIII-lea, filozoful cel mai celebru și mai studiat din Germania era Leibniz. Influența lui era atît de mare încît chiar și numai ea poate astăzi lămuri interesul predilect pe care Kant i-l arată în Critica rațiunii pure. În plus, o elementară
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
la Kant și Leibniz, Adrian Niță se dovedește un autor avînd o mare calitate și totodată un mare defect. Calitatea stă în claritatea indubitabilă a scrisului său. Autorul știe să înfățișeze, cu limpezime și concizie, gîndirea unuia sau altuia dintre filozofii germani asupra cărora se apleacă, expunînd cu precizie paragrafele, capitolele sau secțiunile cărților lor. Se simte, în lucrarea lui Adrian Niță, o exactitate și o migală de cercetător, lor adăugîndu-li-se o cunoaștere incontestabilă a temelor abordate. Apoi, aparatul bibliografic și
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
români fără psihoza transferării lui Mihăiță Pleșan de la Dinamo la Poli Timișoara. Mare zarvă, mare senzație...! ...Reporterii sportivi ai tuturor televiziunilor aleargau adulmecând coiotic să prindă o hălcuță de propoziție din gura fotbalistului, a regelui Hagi, a ,sfinxului" Becali, a filozofului Dinu, a ,Piedonelui" Iancu de Timișoara... Era o disperare tv atât de sincer generală pentru ca populația întregii țări (plus o parte din diaspora, desigur...), uitând de disponibilizări, manele, greve, taxe, impozite ș.a., să nu trăiască sub teroarea gândului că, într-
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]
-
trecutului pentru afirmarea națiunii moderne, inserând miturile originii și ale legitimării în plasă fină a simbolurilor grupurilor naționale, spune autorul în analiza pe care o face. Manifestările naționalismului astfel descris merg de la producția intelectuală a lingviștilor, istoricilor, poeților, scriitorilor și filozofilor, până la producția artistică a pictorilor, sculptorilor, regizorilor, fotografilor, compozitorilor ș.a, toate acestea în efortul lor de a însufleți și celebra națiunea. Totodată, aici cititorii vor surprinde modul în care grupurile etnice se identifică în contrast și își delimitează granițele
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Sorin Lavric Dintre filozofii români de azi, Andrei Cornea se numără printre puținii care scriu tot atît de bine pe cît vorbesc. E vorba mai întîi de o minte logică a cărei coerență este sprijinită pe o formație filologică de primă mînă, pe care
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
efortul acesta este educativ în înțelesul cel mai propriu al cuvîntului. Andrei Cornea își instruiește cititorul, învățîndu-l și educîndu-l într-un domeniu de care, să recunoaștem, ne-am dezvățat aproape cu toții: filozofia antică. Și, în plus, autorul face ceea ce orice filozof ar trebui să facă într-o carte proprie: să folosească gîndurile altora ca pretext pentru a-și prezenta propriile gînduri. Cum fiecărui capitol din carte ar trebui să i se facă un comentariu aparte - și îndeosebi distincției dintre regula-normă și
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
spirituale. Munca însă trebuie făcută cu cap, adică fără a ajunge la surmenaj, la robotizare; să fie aleasă conform aptitudinilor fiecăruia, să nu ocupe prea mult timp pentru a nu deveni „din subiect obiect”, adică o rutină obositoare; după cum spunea filozoful și scriitorul Emil Cioran; să nu ajungi la sfârșitul ei obosit în așa hal încât să nu dorești altceva decât să dormi; să existe și un timp liber pentru a ne pune întrebări, a gândi, a contempla ceva, a iubi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a fătat acest secol darnic în teratologii” (v. scrisoarea lui Vintilă Horia către M. Eliade din 23 ian. 1969). La data când făcea aceste observații, laureatul Premiului Goncourt al Academiei Franceze nu avea de unde să știe părerea lui Mircea Eliade: Filozoful religiilor scrisese limpede și hotărât că Ana Vogel, personaj “prea uman” pentru func ția de anchetator, nu are corespondent în realitate (v. scrisoarea lui Eliade din 21 mai 1969 în vol. Europa, Asia, America... Corespondență, vol. I, A-H, p.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Eliade, cu delimitările sale clar formulate, lasă o singură posibilitate pentru înțelegerea personajului nefiresc de uman în postura sa de anchetator: Aceea de a o considera pe Ana Vogel drept simplu semn pentru ceva lipsit de individualitate. Cum scrie însuși filozoful religiilor: un semn menit să ilustreze “scepticismul, cruzimea și încrederea oarbă în automatizare, statistică și tehnologie”(v. M. Eliade, Jurnal, 28 oct. 1967). Puterea comunistă descifrează poveștile lui Fărâmă în cifru politic, așa cum aveau să descifreze după 1990 criptocomuniștii filozofia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în care i-a apărut Foret interdit (traducerea romanului Noaptea de Sânziene). în opinia Mariucăi Vulcănescu, suplimentul de anchetă pentru care Mircea Vulcănescu a fost adus la Jilava în 1951 s-ar fi datorat unei confuzii de nume. Tatăl ei, filozoful Mircea Vulcănescu ar fi fost adus de la Aiud în locul unui alt Vulcănescu. Iar această confuzie ar fi stat la baza unei serii întregi de întâmplări din care, în octombrie 1952 i s-a tras lui Mircea Vulcănescu moartea în închisoarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe care o așteptam de mult. În decursul timpului am citit nenumărate interviuri cu Mihai Șora și texte cu substrat memorialistic. Nici cărțile sale de filozofie nu mi-au fost străine, în măsura în care am reușit să le pătrund înțelesurile. Știam despre filozof că a fost unul dintre studenții lui Nae Ionescu, că a luptat în rezistența franceză în anii celui de-al Doilea Război Mondial, că a publicat o carte de filozofie la celebra editură pariziană Gallimard (Du dialogue intérieur, 1947), înainte
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
pedepsire a cuiva care nu împărtășește neapărat învățăturile acestei entități. Unde e mult-invocatul ecumenism al B.O.R.? În pretenția sa de biserică hegemonică, probabil. A fi ecumenic înseamnă nu doar a-i atrage la subțiori pe cei care împărtășesc alte filozofii decât a ta, ci și de a te abține să-i discretitezi pe cei care nu-ți sunt pe plac. Or, la acest capitol, B.O.R. e repetentă rău. Inevitabilul paralelism cu ceea ce i-au făcut musulmanii lui Salman
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
profesor, cele de la începtutul anilor '80, și prima ediție a cărții de față, Constantin Noica. Între construcție și expresie, apărută în 1998, la Editura Științifică. Dacă acestui răstimp de studiu îi adăugăm amănuntul biografic că Ion Ianoși a corespondat cu filozoful în ultimii ani de viață ai acestuia - iar 20 din scrisorile primite de la Noica sînt inserate chiar în paginile volumului -, ne dăm lesne seama că, departe de a fi rodul unei prelucrări exclusiv livrești a unor note de lectură, cartea
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
cititor să poată parcurge, pe sărite sau pas cu pas, șirul cărților lui Noica. Numai că scopul spre care țintește Ion Ianoși e unul sisific în modestia lui, și asta pentru că cel mai greu lucru e să povestești opera unui filozof lăsînd deoparte gîndul nemărturisit de a te folosi de el pentru a te pune pe tine în lumină. Dacă reușești, capeți un rezumat epic al unei creații pe care amatorul de filozofie, dornic de rezultate rapide și sigure, îl va
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
cărți: "Cum de am avut, ca om Ťde stîngať, disponibilități și pentru artiști sau gînditori mai degrabă încadrabili în categoria celor Ťde dreaptať?!" (p. 220) Așadar, cum de a avut Ion Ianoși deschiderea și resursele de a scrie despre un filozof a cărui gîndire s-a mișcat mereu în hotarele paradigmei naționaliste? Răspunsul ni-l oferă tot autorul: "M-au încîntat autorii care spun în mai multe feluri cam aceleași lucruri. Nu m-aș sfii să-i numesc monocorzi, monomaniaci, pentru
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
-l oferă tot autorul: "M-au încîntat autorii care spun în mai multe feluri cam aceleași lucruri. Nu m-aș sfii să-i numesc monocorzi, monomaniaci, pentru unii chiar monotoni" (p. 219) Și Ion Ianoși are dreptate: Noica este un filozof monocord ale cărui obsesii tematice i-au hrănit statornic toate cărțile și articolele, precum un rîu care, curgînd de-andoaselea, își ramifică matca inițială în cît mai mulți afluenți. Simpatia aceasta pentru filozofii de tip recurent și remanent, a căror gîndire
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
Și Ion Ianoși are dreptate: Noica este un filozof monocord ale cărui obsesii tematice i-au hrănit statornic toate cărțile și articolele, precum un rîu care, curgînd de-andoaselea, își ramifică matca inițială în cît mai mulți afluenți. Simpatia aceasta pentru filozofii de tip recurent și remanent, a căror gîndire nu înseamnă decît repetarea stăruitoare a acelorași intuiții de bază, simpatia aceasta face ca, în cazul cărții de față, să nu avem de-a face cu o interpretare contra-natură, adică cu o
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
va interesa cineva de activitatea mea cărturărească, îl rog să nu țină seama de biografia mea, ce n-are conținut, în bună parte din voință proprie." Ion Ianoși mărturisește că, în linii mari, a ținut seama de această dorință, opera filozofului fiind înfățișată dinlăuntrul ei și nu din perspectiva vieții pe care o trăia atunci cînd își scria cărțile. Dacă totuși autorul va săvîrși cîteva derogări de la această regulă, ele vor porni numai din nevoia de a marca acele întorsături grave
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
care Noica îndeplinea rolul de translator - lagărul de prizonieri americani de la Timiș (iunie-august 1944) și lagărul de prizonieri germani de la Craiova (septembrie-decembrie 1944) - sau atunci cînd precizează că, prima soție a lui Noica, Wendy Muston, deși se despărțise legal de filozof în 1947, nu putuse să părăsească țara decît în 1955. Dar nu atît puținătatea biografiei atrage aici atenția, căci lucrarea lui Ianoși e o descriere a operei și nu a vieții lui Noica, cît mai curînd o problemă de fond
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
asupra cărților, fie consideră opera ca fiind expresia epocii în care Noica și-a petrecut viața, caz în care viața, prelungindu-se în filozofie, este nu numai sursa filozofiei, dar pe deasupra este chiar cheia înțelegerii ei. Cum înțelegem așadar un filozof? În aerul atemporal al analizei de laborator sau în cîmpul viu al timpului în care a trăit? Din păcate, dacă vom respecta dorința lui Noica și vom alege prima variantă, judecînd opera numai dinlăuntrul ei, ca pe o bijuterie căzută
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
la nivelul fad al unor abstracțiuni sterile. Dacă însă nu-l ascultăm, atunci îl putem înțelege mult mai în adînc, pînă la nivelul unor intuiții umane. Iată cazul paradoxal la care poate duce respectul exegetic pentru dorința testamentară a unui filozof: îl asculți și riști a nu-l înțelege; nu-l asculți și îl înțelegi împotriva dorinței lui. Pesemne că Noica, pus în fața acestei situații, ar fi spus ceva de genul: după felul în care încalci dorința unui om se poate
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
propriului discurs. Păltinișenii încearcă să împuște doi iepuri dintr-o lovitură: să ocupe și locul intelectualului antimodern și tradițional conservator, întrebuințînd cu dexteritate estetica sublimului într-un discurs despre care tot de Maistre vorbește cel mai bine, referindu-se la filozofii romantici: "Acești filozofi germani au inventat cuvîntul metapolitică, echivalentul metafizicii pentru fizică. Se pare că această nouă expresie este foarte bine găsită pentru a exprima metafizica politicii: pentru că așa ceva există și merită toată atenția observatorilor." Și pe cel al activistului
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]