51,126 matches
-
punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit. Analizând finalul eseului asupra căruia m-am oprit, dialogul imaginar dintre Hyperion și Demiurg, intitulat Lume și geniu, gândit în metrica Luceafărului 5, beneficiem de generoase deșchideri în orizontul liricii universale. Un dialog definitoriu al naturii geniului ce răspunde unei logici existențiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
O opoziție confortabilă! Cu care puteti guverna până la adânci bătrânețe! Votați cheia! Dar cu grijă. Atât cât să știe Europa că avem opoziție... Nu uitați: cea mai confortabilă opoziție! Opoziție prin care nu se chimbă nimic!... Semnul magic: Cheia! Motto finale: Îmi spune un amic din opoziție: Ai umor; îmi place! Îmi place cum tragi în guvern!... Iar eu îi răspund: Vino mata la guvernare și-o să vezi ce umor mai am! Va continua Primarului comunei Deveselu, unde va fi instalată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
voluminos și imprecis delimitat în porțiunea terminală. Se practică o minimă papilotomie, limitată de morfologia papilară. Cu sonda Dormia și sonda cu balonaș se extrage o mare cantitate de calculi și noroi biliar conglomerat. Se face lavaj al CBP. Control final negativ. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL Cazul nu se pretează la diagnostic diferențial al simptomelor, deoarece asocierea acestora, constituind triada Charcot, și secvențialitatea lor sunt foarte relevante pentru dg. de angiocolită secundară obstrucției de CBP. În fapt, diagnosticul diferențial și pozitiv presupune elucidarea
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR, ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Science/92056_a_92551]
-
căror trepte sunt constituite din virtuțile tot mai înalte, cf. Pr. D. Stăniloae, Introducere la Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri (I), în PSB, vol. 29, p. 18. footnote>. Deci este vorba doar de o etapă a urcușului duhovnicesc, al cărei final este mângâierea care vine din împărtășirea cu Mângâietorul; căci Duhul este cel ce ne face să dobândim încă de aici mângâierea vieții viitoare în Dumnezeu; Duhul este adierea aerului de la țărmul de dincolo de mare, aer care ne duce într-acolo
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
țărănesc din Giselle (!). Singura coregrafie, care, deși tot veche, din 1948, a reușit să-și păstreze prospețimea pe care i-a dat-o coregraful danezo-francez Harold Lander, probabil pentru că a fost dansată cu multă dăruire de toți soliștii parizieni, în finalul recitalului, a fost piesa Studii de Czerny. Pe muzica lui Karl Czerny, după o serie de exerciții la bară, cu siluetele balerinelor poetic conturate ŕ contre jour, a urmat o adevărată avalanșă de variații - duete, solo-uri, trio, quartete - executate
Stele fără strălucire by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10024_a_11349]
-
reținut este că regizorul spectacolului Alexander Rădulescu - un român trăit și format în Germania - ferindu-se de tendințele proprii teatrelor germane de a dilata mesajul până la caricatură, a creat un spectacol dinamic, motivat, grav și vesel în același timp (cu excepția finalului din care a rămas doar farsa și a dispărut vraja nopții ce rezonează cu cea mai subtil îmbătătoare muzică). Un decor foarte frumos (Adriana Urmuzescu) îl situează pe Mozart în lumea lui Wateau (cu care are atâtea afinități), sau poate
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
le-au apelat, sau, altfel spus, cum poate fi definită relația între intuiția creativă a compozitorului și alegerea unei anumite structuri stilistice dintr-o multitudine tot mai diversificată, drept consecință a unei presiuni sau compresii tot mai mari?; și în final: (e) cine sau ce exercită presiunea și cine sau ce generează o energie tot mai mare a acesteia în procesul deplasării cronologice progresive? Un răspuns (cumulativ și, până la urmă, ipotetic) la ultima întrebare implică imaginea dominantelor valorice specifice fiecărui context
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de ce am decis să pun împreună câteva fragmente din muzica mea din filmele de desene animate: un cor de copii plin de bucurie, o serenadă nostalgică atonală, o lucrare de Corelli garantat sută la sută (Made in USSR) și, în final, tangoul favorit al bunicii mele cântat de către străbunica mea la clavecin. Am siguranța că toate aceste teme funcționează foarte bine împreună, iar eu le folosesc într-un mod absolutamente serios”<footnote Alexander Ivashkin, Alfred Schnittke, Londra, Phaidon Press, 1996, p.
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în cazul 1, vorbim de ditamai frînghia aranjată linear cu mini-inserturi de pe la curtea austriacă, iar în 2. de două planuri diferite, bine proporționate, intersectate la început și la linia de ,finish", și deci, de doi eroi): în ambele cazuri, cunoașterea finalului este extrem de la îndemîna spectatorului. Diferența e că al Mariei-Antoaneta îl știi din cultura generală, dar nu-l vezi pe ecran (mă rog, eventual foarte metaforic), iar al celor din Propunerea ți se sugerează - mai degrabă, ți se bagă pe
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
predilectă a acestui veritabil hacker intelectual, Socrate de Brașov sau Pascal de Olănești care are curajul de a vorbi despre propria ratare. Și aceasta în condițiile în care atâția colegi de breaslă preferă să se îmbete cu apă rece. Spre finalul volumului, e avansată și o soluție pentru sclifosita retardare autohtonă, în care complexele de inferioritate și cele de superioritate se îngemănează. De fapt, argumentează convingător Alexandru Mușina, la noi cultura scrisă își are primele repere în secolul al XIX-lea
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
tradiție partizană, uitucă, de rea-credință sau, poate, doar dezorientată, copleșită de negativisme circumstanțiale, reținută în a vedea și exploata imagistic jumătatea plină a paharului unei istorii mai complexe și mai robuste decât suntem dispuși să concedem deocamdată." (pp. 179-180). La finalul piesei, pe replica și indicația eternului polițai ("Curat constituțional! Muzica, muzica!"), se aud "urale tunătoare". În timp ce Zoe și Tipătescu "contemplă de la o parte mișcarea", "toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Cațavencu și lui Dan-danache, care se strâng în brațe, în
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
celor care macină vorbe în gol se desprind net Ulm Spineanu și Cornel Dinu. Iată un fragment din gândirea filosofică a lui Ulm Spineanu, în fața căruia, probabil, Mihai Șora s-ar lua cu mâinile de cap: Indiferent cum, într-un final, primordialitatea lui Ťa știť politic și social, care nu înseamnă un glotosocietarism, își va desemna predictibilitatea, și în consecință echilibrul între Ťa fiť și Ťa aveať". O splendidă mostră de raționalism(?) care nu poate fi întrecută decât de micul fragment
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
colecția de literatură publicată în colaborare cu ziarul Cotidianul), Naghib Mahfuz, Akhenaton, cel ce sălășluiește în adevăr (Humanitas), Iuri Mamleev, Sectanții (Curtea Veche), Evelyn Waugh, Bomba zilei (Leda), John Steinbeck, Cartierul Tortilla (RAO) și Julio Cortazar, Idolul Cicladelor (Polirom). În final, o prognoză. Cum o să arate România anului 2010, văzută din bibliotecă? În primul rând, cred că biblioteca va rezista cu grația căpoasă cu care a făcut-o și până acum. Cartea vorbită, adică audiobook-ul, se va transforma din curiozitate în
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
alții în loc. Probabil că un japonez o să inventeze între timp aparatul de aer condiționat la purtător. Iar pe mine, probabil că o să mă găsiți tot la Humanitas. De unde o să vă urez ani mulți și senini, așa cum o fac și la finalul acestui interviu.
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
Ianoși a fost redactată la începutul anilor '90, atunci când România era condusă de o formațiune politică declarat de stânga (FSN), iar președintele țării era un fost demnitar comunist (e drept, căzut în dizgrație), Ion Iliescu. De aceea, concluzia implicită din finalul cărții - citat mai sus - este că pentru autor și noua putere post-comunistă este la fel de străină de idealurile stângii. Eu - și El. Însemnări subiective despre Ceaușescu este o carte inteligentă, scrisă cu har, care are un merit incontestabil: acela că prin
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
sîmt degetele serii.../ Vorbește-mi, dar încet... încet și mult...// Și vorba ta să semene tăcerii..." Vagi atingeri cu o Gedankenlyrik, în preferința pentru majuscule, la Ritm, Bufon, Ecou, Vis, devenite personaje ale unei farse fără subiect, din care doar finalul se agață, molatic, cu energia în descrescendo a unei nevralgii vechi, de vreun colț de cortină: "Fiorii obosiți se frîng,/ Iar pe mormîntul lor feeric/ Oglinzile albastre plîng/ Cu lacrîmi mari de întuneric...". Citindu-l pe-acest Philippide de început
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
care să strice liniștea de mecanism savurîndu-și rugina, izbucnește de sub un titlu întrutotul cuminte, Decor vechi: "Fereastra-și frînge arcul învechit/ Pe-o rîpă unde soarele apune;/ Și lîngă vatră foale vechi înghit/ În gușe largi amurgul de cărbune." Și finalul: "Pe cînd, cu vînăt trup și craniul ros/ De vremi și pleșuvia lor schiloadă,/ Împintenat cu stele, slab, ghebos,/ Satana rîde, sprijinit în coadă..." Carevasăzică, tot nu e lumea lui Minulescu, plouată și singură în univers, ci un cadru ținut
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
autorului asupra mitului lui Odiseu este susținută de o structurare complexă a romanului, pe diverse planuri temporale și niveluri de ficționalizare, care coexistă prin alternare, suprapunere, intersectare. Unitatea este menținută printr-o voce narativă unică, aceea a Penelopei, care spre final alunecă spre postura unui narator omniscient. Ca și în alte versiuni moderne ale mitului odiseic din literatura spaniolă contemporană (cum sînt acelea din textele dramatice ale lui Antonio Buero Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Ulise despre care auzise că își aroga aventura odiseică și răspîndise minciuna ,de-a lungul și de-a latul mării". Cauzele care îl determină pe Odiseu să plece din nou sînt însă mai profunde decît revendicarea numelui sau găsirea unui final pentru povestea sa neterminată, amenințată de ridicol și distonantă față de celelalte, ale eroilor de la Troia care, găsindu-și moartea, își confirmaseră calitatea eroică. Dar căutarea celui ce se numea Ulise este doar un pretext, recunoscut ca atare de Telemah. Demersul
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
din nou rolul femeii care țese și așteaptă. Urgia trimisă de zei sînt miturile care se instalează în neantul ființei interioare. Forma înlocuiește conținutul, funcția se substituie sensului într-o aventură care se poate repeta la infinit. Este ceea ce sugerează finalul cărții în secvența ultimei reîntîlniri a protagoniștilor care este o repetare a celei dintîi: Odiseu adresează Penelopei aceeași întrebare, Ne cunoaștem?, ca atunci cînd o văzuse prima oară. Aventura mitică posedă o morbidă (și borgesiană) predispoziție la autogenerare prin alienante
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
ceva nepotrivit despre poziția găștii pe care-o conduce. După cum n-am să întind prea mult coarda în legătură cu inconsecvențele șocante ale trustului de presă care patronează ziarul "Jurnalul național" și posturile de televiziune "Antena". După ce au făcut o zarvă de final de lume promovând așa-zisele dezvăluiri ale ex-securistului Liviu Turcu, voci din sferele înalte de influență ale aceluiași trust de presă au contestat, indignate, veridicitatea acuzațiilor. Să nu se înțeleagă nimic - aceasta e deviza lumii în care am intrat. Dac-
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
Cristian Teodorescu Atacurile împotriva lui Vladimir Tismăneanu, și cele care se văd, dar mai ales cele care nu se văd, au un scop din ce în ce mai străveziu. Prin decredibilizarea lui, să fie dată o lovitură comisiei pe care o conduce și, în final, Raportului pe care urmează să-l publice această comisie, înființată de Traian Băsescu. "Dezvăluirile" care apar în mass media, despre articolele scrise de Vladimir Tismăneanu înainte de plecarea sa din țară, funcționează ca atare doar pentru cei care n-au urmărit
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
-l subordona Comisariatului poporului pentru educație. Ieșirile lui Lenin împotriva radicalismului proletcultist n-au luat sfîrșit decît după înlăturarea concurenței... Constantin Pricop îl citează pe M. Nițescu, autorul unei prime scrieri de referință în domeniu, elaborată în condiții riscante, la finalul "epocii de aur", potrivit căruia "valorificarea moștenirii culturale" s-a operat în trei moduri: prin tăcerea totală sau blamul la adresa a foarte numeroși scriitori și intelectuali, prin reeditarea selectivă, după criterii sui generis, și prin deformarea sensului operelor, trecute prin
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
alegerea între imaginea cercetătorului canadian în care barocul este plasat sub semnul excesului, marca distinctă a postmodernismului muzical, si a considera conceptul și perioada istorică a barocului muzical drept coeficienți ai principiului romantic în sensul amplificării, diversificării, hiperbolizării și în final dispersării conținuturilor elaborate și standardizate în limitele principiului clasic. În articolul său din New Grove Dictionary of Music and Musicians<footnote Jann Pasler, Postmodernism, în: The New Grove Dictiionary of Music and Musicians, 2nd edition, London: Macmillan, 2000, pp. 213-216
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
batjocuri... Poeții mari îmbrățișează păgubiți totdeauna, dar îmbrățișează cauza amărâților, oricare ar fi, cu ei este și Victor Hugo ce abia se născuse... în halul ăsta să fi ajuns țara?... E una din ciudățeniile literaturii noastre, abia în formare, sărmana: finalul unei superbe, unei usturătoare Ironii, ...sfârșitul unei Epopei eroi-comice teribile să devină la urmă o exortație la patriotismul cel mai fierbinte; ca și cum autorul și-ar fi trădat brusc subiectul. Dar,... l-o fi trădat, oare? * Romândor termină apocaliptic: ...Și dacă
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]