2,868 matches
-
în mână, așteptam în stație sosirea autobuzului. Aproape că tremuram de emoție. Mă întrebam dacă ea va coborî sau nu și iată că, la sosirea autobuzului, printre călătorii care coborau agale, acolo fiind capăt de linie, apare și făptura ei firavă. Dintr-odată, am devenit un bărbat fericit și mă gândeam că dacă a venit, înseamnă că i-a plăcut de mine. Cu florile în mână, m-am îndreptat grăbit spre ea. Atunci, pentru prima dată, buzele noastre s-au apropiat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
vechi, simțise frigul dimineții pătrunzându-l prin pufoaica veche. Cămașa dedesubt îi era leoarcă de transpirație. Curând, frisoane începuseră să-l ia în răstimpuri. I se părea că așteaptă de o veșnicie. Peste coroanele copacilor dinspre răsărit începuse să mijească firav o geană de lumină. Nu uitase că medicii îi interziseseră să se expună prea mult frigului. Frigul era un factor de risc, insistaseră, adăugând și alte amănunte în limbajul lor păsăresc. I se păruse ridicol sfatul lor, până când și-a
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
mea stearpă și vicleană, Am iarna-n piept, ninge-n noaptea de cerneală... Se-mpart cadouri, la fiece persoană, M-așteaptă-n poarta mea saci cu amăgeală. Eu sunt uitatul de dincolo de ape, Dincolo de nori, de soare și de stânci, Umbra mea firavă nicăieri nu-ncape Aici, unde-mi făcu vicleana soartă brânci. 19-12-11 Dau țărmului un ghiont Am vrut să trec oceanul, iar astăzi sunt ocean Și semăn doar cu cerul când este azurit. Sub el mă-ntind la soare, albastrul meu
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
cere ajutor / De e bolnav, sau doar un nerv, îl doare - / Și ultimul ce-Ți este rugător, / De grija altui semen, la strâmtoare - // Întâiul, trupul lui de e bolnav, / Ce-Ți cere milă, binecuvântare - / Și ultimul, pe-un altul, mai firav, / Să îl intrebe, măcar, ce îl doare - // Întâiul, ce se vede doar pe sine, / Întâiul, ce se vrea ferit de chin, / Întâiul, ce nu vede deloc bine / Prinosul altui suflet de creștin - // Întâiul, în zavistie și ceartă, / Întâiul, în invidie
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
cam de vreo treizeci ani, a dat ordin unui plutonier mai în vârstă să o ia în primire, acesta fiind cel care se ocupa cu organizarea alimentării companiei respective. Au îmbrăcat-o cu ce au găsit pe acolo. Era destul de firavă la trup și cu noile haine arăta destul de hazliu. Totuși ea a acceptat noul statut, iar soldații au îndrăgit-o repede. Fiindcă o misiune specială trebuia să plece undeva pe lângă Năsăud, maiorul a ordonat sa fie dusă la el acasă
BIOGRAFIA TUCHILATEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359074_a_360403]
-
între explozii și implozii inutile. schelete de copaci devin oameni iar oamenii ascultă foșnetul frunzelor sub stratul uriaș de zăpadă, al propriilor idealuri. banal. o idee ar fi să redevină oameni, nu copaci. dansul copacilor e complicat. rădăcinile omului sunt firave... privesc pământul în care hărțile rădăcinilor reconturează viața. între două lumi, una uimitor de vie alta trăind spre moarte, mă redesenez pe foaia albă a cuvintelor fără glas. Referință Bibliografică: fără glas / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FĂRĂ GLAS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359374_a_360703]
-
o îndrumaseră spre secția de sector a poliției. Se luminase deja de ziuă. Ștefania pășea ezitând pe o străduță necunoscută, căutând din ochi un indiciu care ar fi putut să o ajute să gasească adresa. Un bătrânel cu o voce firavă, îi arătă clădirea ponosită a secției. I se părea că traversează un labirint. În sfârșit, cineva care se recomandase a fi căpitan, după ce își înăbuși un căscat - era doar așa de dimineață - îi oferi un loc pe un scaun și
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
in orașul lui Vișniec, din care au dispărut toți locuitorii, mai puțin unul. Măcar noi suntem doi. O fi și vreun lup; am evadat de ceva vreme din sat, drumul e un ocean cu valuri moi, în care croim o firavă urmă. Ajungem la liziera de salcâmi, crengile sunt alb-smântânite, iar sub albul rece se răsfiră tecile pline de semințe, semn că primăvara i-a transformat în artificii cu floare. Fără folos, gândește cu glas tovarășul meu de drum. În dreapta se
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
un petec dilatat de timp, în care ochiul nu poate privi și urechea refuză să mai audă. Astăzi mi-am amintit că nu știu mulți oameni care se pricep să asiste la agonia din anticamera morții. Acolo temeliile sunt prea firave ca să te avânți vitejește cu bocancii flecărelii sau cu lozinci prefabricate. Sau cu îndestularea binecuvântării invocate în vremuri mai bune. Astăzi am aflat că niciunul dintre răspunsurile plămădite în trecut n-a rezistat fără corecții următoarei peregrinari prin agonia altuia
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
aceasta de o voce surprinzătoare pentru noi, cea a soției lui, Gem, filipineza devenită de doar o generație americancă, cu un ginere din ținutul Branului vecin cu Rucărul nostru și care a turnat tot “plumbul” generozității și talentului lor în firavul și nestatornicul “hopa-mitică” în care “locuiam”, se pare cu îndărătnicie și cu toate hatârârurile plumbate, vrute sau nevrute care păreau să-l stabilizeze întrucâtva... “Gongul” este declanșat de sonorități de alamuri mlădiate în linii melodice duioase și bine ritmate, iar
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
vise coerente între ele ca desfășurare a subiectului, cele 17 personaje (nu este întâmplător aleasă cifra 17), își trăiesc destinul într-un Stabiliment de protecție a femeilor construite sub pietrele munților. Simbol al faptului că femeia poartă pe umerii ei firavi toată greutatea nașterii omenirii. Acest stabiliment este construit și organizat în sistemul ospiciilor de nebuni, a acelor oameni puțini care percep realitatea altfel decât ceilalți. Dotat cu laborator de psihopatologie, cameră de disecție, morgă, cabinete și saloane. Acțiunea se derulează
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEMURIRE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În umbra gândului ce trece Te caut lacrimă de soare Ești ca o blândă adiere Firavă rază călătoare. Prin aeru-ncărcat de cântec Totul în jur e simfonie, Sete de zbor, de înălțare Mngâietoare armonie. Te simt azi marea mea iubire În orice strop de mângâiere, Izvor de fericire și de patimi Trăiesc secunde efemere. O, Doamne
NEMURIRE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360321_a_361650]
-
iar trecătorii păreau că-mi aruncă priviri piezișe. Îmi părea că sunt epuizat, înfrânt, lipsit de melancolie și de poezie, împresurat de sentimente nefericite... Dar, când tocmai credeam că nimic nu-mi mai rămăsese pe lumea asta, dintr-odată un firav sunet am auzit lângă mine... Ce era sunetul acesta? O pasăre?... Nu, nu erau păsări prin preajmă Aud sunetul iarăși. Nici de data asta nu e o pasăre? Iarăși nu e!... O plăpândă și melodioasă șoaptă răzbate până la mine de pe
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
ziua de Apoi Le va zăvorî în vechea ladă. Libertatea ce-o mai am, vicleană, Se strecoară peste tot, haihui, Vinerii am să i-o pun în cui Ori i-oi agăța-o pe o geană. Mi-a rămas o firavă dorință, Sâmbetei am să i-o dau în dar, Poate îmi va trece-n calendar O fărâmă nouă de credință. Și din traista plină cu iubire Am să-i dau duminicii un gram, O lumină să îmi lase-n geam
HAZLIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360433_a_361762]
-
mantie întunecată, strecurându-se în interiorul acelui trup hidos. Deodată, aceasta tresări speriată. - Cine-i acolo? - pițigăi sărind din culcuș în picioare. Văleu, tu ești, Satan? Dar nu primi niciun răspuns. În acele clipe simți cum noi energii îi inundă trupul firav, uscat și lipsit de vlagă. - Parcă sunt mai ageră în mișcări! - exclamă ea și aprinse o feștilă. Oho, dar se întâmplă o minune cu mine! - De azi înainte ești mai puternică. Te voi face frumoasă ca o adevărată prințesă! - îi
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
ta publicistică, despre volumele publicate. Poartă-ne puțin prin ceea ce a determinat apariția acestor volume. Debut: Antologia Spiralele Vieții, editura Anamarol, București, 2006 Volume de autor: - Undeva Fericirea, editura Anamarol, București, 2006, - Cerul ascuns în noi, editura Anamarol,București, 2007 - Firava Dansatoare, editura Anamarol, București, 2008 - Undeva, pe un țărm,... editura Eurograph, Cluj, 2009 - Gânduri, rânduri, editura Eurograph,Cluj, 2011 Antologii: - Spiralele Vieții, editura Anamarol, București, 2006 - Freamăt de Timp - Freamăt libertin, editura 3D, Drobeta Turnu Sevberin, 2007 - Șansele Poeziei, antologie
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
am scris atunci. Volumul “Cerul ascuns în noi” sunt pașii mei într-o lume a meditației asupra elementelor principale ale vieții: Iubirea, Credința, sub toate formele ce le îmbracă acestea în toată evoluția sufletească și spirituală a oricărei ființe. Volumul “Firava Dansatoare” s-a născut dintr-un gest simplu: aprinderea unei lumânări și studierea dansului flăcării ei. Viața cu toate elementele ei: foc, apă, pământ, aer, lemn, metal, este cuprinsă în acest volum sub forma propriilor mele percepții, analize, meditații. Volumul
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Perpetuum Doar un cuvânt, sau o idee poate Va pune Universul în mișcare- Coordonate inedite toate, Cu viața-n permanentă transformare. Cuvântul plin de taină ori banal, Firav precum o trestie ușoară, Ca șopotitul apelor la mal, Ca nesfârșitul zilelor de vară. Cuvântul-bici, cuvântul-adiere, Tăios ori mătăsos, de catifea, Ce dă putere tuturor să spere, Când aripi își întinde vremea rea. Nu măsurăm cu clipa sau cu anul
PERPETUUM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360644_a_361973]
-
Ma-nvârt, o planeta-n suspine, Prin spațiu și vise mi-e greu. În zilnică mea galaxie Străin microcosmos parcurg. Spre tine, planeta mea vie, Prin lacrimi, secunde se scurg. Saturn învelit în inele, Eu steua, tu cercul din jur, Firavi sateliți vin să cheme Vagi umbre de gânduri de fur. În sângele meu, printre stele, În aerul care-l respir, Sub gene plecate de grele, Tu-ncapi pe al gândului fir. În oază de liniște albă, În umbră luminii din
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
tu, Doamne, iară Dintr-o Eva, o fecioara Preacurata pe vecie, Fala lumii-ntregi să fie? De ce șarpele viclean Are-n el așa alean Și limbaj muiat în miere, Iar în ochi așa putere? El, cu vorbele suave, Murdărește flori firave, Le scufundă -n zoaie caldă Unde Belzebut se scalda ... Doamne, dă-mi puteri de stea Să spăl toată lumea-n ea, În botez de meteor Legi morale sa masor ... Cand reazem capul Când reazem capul greu pe pernă moale Clocotitoare gânduri
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
primul pas învață Să-l facă pentru ea, spre ușă... E greu, dar trebuie să-ncerc Acum, când știu că-am fost prostită Și că m-am învârtit în cerc Fiind doar cu minciuni hrănită... Dar pasul mi-e slăbit, firav, Iar ușa, iată: e-ncuiată!!! Și plâng, isteric plâns bolnav Că, înc-odat’, am fost furată... Ei, nu mă lasă să le scap! Mai vor să-mi drămuiască viața... Dar jocul n-am să li-l mai fac Că...au înebunit paiața
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
nu mă lasă să le scap! Mai vor să-mi drămuiască viața... Dar jocul n-am să li-l mai fac Că...au înebunit paiața!!! Și plâng isteric plâns bolnav Și urlu tare doar la lună, Însă mă smulg încet, firav, Din sforile de mătrăgună... Și o să-nvăț să merg din nou Și o să-nvăț cum să trăiesc Și voi ajunge la potou Și-oi învăța ...să mă iubesc!!! Că părul alb m-a învățat Să-mi fie tare dragă viața
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg, Ce este ascuns pe cotite cărări, Cărări rătăcite departe, în larg... Și luat de furtună, se zbate bolnav Că aripa-i ruptă. Și-i noapte. Și-i frig... Și marea-i haină, iar dorul firav.. Îl strig să se-ntoarcă, degeaba îl strig...! Că marea huiește și glasul îmi frânge, Și dorul se zbate, pierdut călător Și dorul e singur, furtuna învinge... Și dorul e mort. Ne-nțelesul meu dor... Referință Bibliografică: Sunt mesagerul tristelor
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
care, cu doar o zi în urmă-l văzuse în mâinile celei ce azi pleca definitiv și-l depuse cu grijă în buzunarul pantalonilor. Ieși, nu înainte de a mângâia cu privirea patul ce părea a mai păstra încă urma trupului firav și abia acum se apropie de catafalcul improvizat, cu grijă, de parcă s-ar fi temut să n-o deranjeze pe bătrâna ce părea că doarme și-și puse mâinile pe marginea acoperită cu pânză albă brodată a sicriului. Ca și când i-
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
alergând de mână prin iarba de mătase; era o dulce vrajă, nu adia nici vântul, se auzea-n tăcere, cum respira pământul! În jur prin cele ierburi, de strajă, licurici ținând lumini aprinse, ca niște bravi voinici, maci roșii, albăstrele, firave sânziene, trezite-n miez de noapte căscau încetișor era o dulce vrajă ascunsă în poiene pluteau în noaptea albă îngerii lui Amor. Un EL si-o EA. Eterna lor poveste. Frumoși ca doi luceferi, ce se iubeau orbește. O ea
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]