13,762 matches
-
scăpară oricum maiorului. Poate că cel care fumase a aruncat la Întîmplare mucul țigării, sau cineva a lovit din Întîmplare un fier cu vreun alt fier, producînd o scînteie. CÎnd mașinile de intervenție ajunseră destul de aproape, apăru mai Întîi o flacără mică, undeva pe la jumătatea cisternei, apoi focul se răspîndi cu iuțeală, cuprinse mașina și, În cîteva clipe, jeturi de lumină țîșniră În toate părțile, spintecînd văzduhul Întunecat. Era numai Începutul. Urmă o bubuitură asurzitoare, care făcu să se cutremure pămîntul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încît din cotlonul său putu să-l cerceteze pe Îndelete pe Michel. Jarul focului aproape stins inunda peștera cu o lumină, sau mai degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
stomac care de obicei nu-i dau pace în timpul orelor matinale, își trece în revistă jucăriile cosmetice, care mai mult decît orice doctrine, idei politice sau răzvrătiri interioare l-au propulsat în viață, l-au făcut să ardă ca o flacără. Pămătuful moale, spuma de ras, aparatul Wilkinson, lamele Gillette, loțiunea cu miros de lavandă, bețigașele cu vată, considerate un lux sau un moft de către doamna Mina, care preferă în locul lor cocoloașele din hîrtie igienică pe care și le răsucește singură
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să vă pară rău după aceea, ce o să facem cu toate amintirile, trofeele, fetișurile, restul obiectelor pentru care am luptat? — Nu-l mai interesează nimic decît să se purifice, zice Gulie, iar dacă i te opui o să se simtă trădat, flăcările, jarul, cenușa, ce semnificații au toate astea, poți să ne spui? — Pe lîngă cel european, mai sînt încă vreo cinci-șase în care îți prinzi urechile, arboricol, floral, pe animale și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un fel de maree și așa mai departe, cum spunea și teoria lui Laplace, de exemplu. Nimic nu poate fi mai înălțător decît să îți imaginezi că ești rupt din Soare. — Basme, Gulie, zice Dendé surprins de repeziciunea cu care flăcările înghit pînza cortului, mai bine l-ai face să tacă odată, a luat-o razna de tot. — încă puțin, se aude vocea lui Roja pe un ton sumbru și liniștit. Ochii i se înțepenesc pe un punct fix în mijlocul focului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zice Dendé, altfel n-ai începe să filozofezi. — Dante a fost primul care și-a dat seama că Iadul e pe pămînt, e de acord Roja, lăsați-l să continue chiar dacă nu prea mai avem timp, zice, chiorîndu-și ochii la flăcările care cuprind ultimele rămășițe ale cortului, colțul în care zace rucsacul lui Tîrnăcop. — O să facem pe victimele, zice Gulie, frumușică idee, numai așa putem scăpa cu fața curată, zice, de parcă abia atunci ar fi aflat de plan. — Cercul al șaselea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
direcția forțelor de ordine accelerînd vîrtos, ca să-i sperie pe soldați și să-i facă să rupă rîndurile din calea sa. Numai că brusc, din nu se știe ce motiv, după cum ne-a mărturisit chiar el imediat ce a scăpat din flăcări, a văzut negru înaintea ochilor, și a pierdut controlul volanului. Ce a urmat ne-a tăiat tuturor răsuflarea, scrîșnetul roților pe asfalt, un derapaj necontrolat, răsturnarea camionului, alunecarea într-o rînă în direcția TAB-ului, bufnitura, și aproape instantaneu explozia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gînduri înainte de-a trece la fapte. — Ăsta e genul de daravelă care o să ia o întorsătură de ultimă clipă, asta e părerea mea, spune Părințelul pe un ton neutru, privind cum lumînările sale sînt aprinse una după alta de la flacăra brichetei, urmărindu-le primele pîlpîituri palide. — Așezați-vă care pe unde găsiți loc, se adresează Curistul celorlalți făcînd pe gazda, încercați să vă întindeți oasele cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact ne umple plămînii. Singura noastră opțiune e să mergem la bucătărie și să ne cățărăm afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Sau cel puțin așa se Întîmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
splendoare! Glasul Domnului este peste ape; Dumnezeul gloriei tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face cerboaicele să nască și dezbracă pădurile; și În templul Său totul spune: glorie! Domnul șade peste potop, Domnul șade ca Împărat pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gândit adesea, cât de nefericit ai fost și tu, dacă ai acceptat să Împarți cu mine aerul din cotineața asta Împuțită . Antoniu Îl ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În căutare de hrană. Un vagabond, o rotiță din marele mecanism al mizeriei, al sărăciei lucii, al ratării unei vieți cu șanse de Împlinire. Au stat Împreună, până când soarele a luat foc pe cer dispărând, ca o minge aruncată În flăcări. Plăcințica s-a mutat pe ,,strada Păpădiei,, numărul 8, În maghernița În care prezența lui Kawabata se făcea Încă simțită prin cele câteva lucrușoare sărăcăcioase rămase după dispariția lui misterioasă. Cel mai tare a fascinat-o cartea vișinie din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
expresive vor cădea umbre subliniind albeața lor. Dau drumul gândurilor prudent, ca și cum aș Înainta Într-o peșteră Întunecoasă, apoi Îmi modific poziția de așteptare a ceaiului. Trebuie să mi-l aduci tu, neapărat tu. Te aud cum dai drumul la flacăra aragazului cu bricheta și cum tușești Încet, gândindu-te că s-ar putea să mă deranjezi, dar.... A venit vremea să ne controlăm reflexele care duc la moarte. Din cuvinte rămâne o spumă rece. Dacă regii, prinții, conții ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prinții, conții ar fi fost din sarcasm pictați lângă șobolani În loc de cai, câini de vânătoare sau pisici adormite, meseria de pictor ar fi fost hulită, cel puțin câteva secole. Te-am rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ploaie și când ți-a spus că un muribund nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că anticarii nu mor ei sunt brontozaurii obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cumplită. Toți visăm bogății, nimeni nu visează mizeria. Antoniu bâjbâie după o lumânare. O găsește și o aprinde, lăsând să se scurgă câteva picături de ceară pe fundul unei farfurioare, ți lipind lumânarea de el. Curenții de aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt și, În lumina ei, chipul lui Kawabata pare un fragment de pictură murală, al cărui dramatism e subliniat de clar-obscurul Încăperii. Kawabata a murit În somn, spre dimineață. Era miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă la muzicuță toată ziua, pentru că ori cum, ceva mai bun nu are de făcut. Are cârje noi, pantofi noi, și șosete noi, ceas de mână nou. Totul e nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mama, atârna în dreptul ferestrei, împodobită cu globuri colorate și lumânări, portocale și păsări cu cozi lungi și ramuri de vâsc; apoi am văzut-o pe sora mea urcându-se pe un scaun să aprindă lumânările. După ce a pâlpâit o clipă, flacăra lor s-a înălțat strălucind cu putere, iar simbolul încărcat de vreme și de ambiguitate s-a legănat ușor în curentul care se simțea mereu în preajma ferestrelor victoriene înalte care se închideau prost. — De ce „bineînțeles”? întrebă Alexander. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sărută pe Antonia pe obraz. Ea și soția mea păreau foarte apropiate acum. Antonia o conduse până la ușă unde îi spuse: — Aștept să-mi spui cum ți s-a părut. Ușa se închise. Am rămas în picioare lângă șemineu privind flăcările și încercând să curăț o pipă veche pe care o găsisem; uneori fumez pipă. Am auzit-o pe Antonia revenind în cameră. Se apropie și se opri în fața mea. Am privit-o lung și ea mi-a răspuns cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am rostit fără să mă bâlbâi și fără să mă înec. N-a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le să scânteieze din când în când în mod misterios, dar semnificativ. Antonia stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că se află in extremis. Am turnat coniacul. Un timp am stat fără să ne spunem nimic. Camera parcă devenise nefiresc de întunecată. Poate că ceva din ceața de afară se strecurase înăuntru. Una dintre lumânări începuse să pâlpâie și flacăra se stinse sfârâind în ceara topită. Văzând cum dispare, m-a cuprins frica, apoi m-am întrebat dacă identificam corect acel ceva care-mi apăsa inima. Tare v-ați mai grăbit să mă aduceți în fața justiției, i-am spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de la Miséricorde, marele spital pe care, de obicei, Îl numeam doar Mizeria. O femeie Își aranjă părul sub o pălărie În formă de clopot, o alta Începu să cotrobăie prin poșetă după ceva. Imediat, partenerul ei Îi Întinse o brichetă. Flacăra jucăușă dansa Încet, ca o zeiță a gazului În miniatură, dar femeia nu vroia decât să se pudreze... Stai. A zis cineva ceva? — Am zis că asta a demonstrat științific: gândurile umane chiar generează unde și raze. Emisii recepționate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu diplomă“ m-ar ajuta să acopăr celelate luni de chirie. Sau mi-ar ajunge venitul promis de către Schultheiss, dacă aș accepta „o adevărată slujbă germană“ la fabrica de bere? Trei stații mai târziu, am coborât. Văzduhul era albastru ca flacăra de la aragaz, platforma, goală. De data aceasta la recepție era altcineva, o tânără care arăta vag bolnavă și vlăguită. Cu o eșarfă În jurul gâtului, prefera un machiaj accentuat și avea niște ochi de culoarea - să mă gândesc - lămâii verzi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]