1,538 matches
-
coristă (1982-1989) și solistă (1989-1992) la Opera Română din Iași. Pe scena operei ieșene a fost la fel de dăruită profesiei căreia i se dedicase, bucurând publicul cu prezența sa în roluri precum: Susana (Nunta lui Figaro de W. A. Mozart), Papagena (Flautul fermecat de W. A. Mozart), Nella (Gianni Schicchi de G. Puccini), Musette (Boema de G. Puccini), Elisetta (Căsătoria secretă de D. Cimarosa), Fenena (Nabuco de G. Verdi), Daisy (Bal la Savoy de P. Abraham), Julia de Weert (Logodnicul din lună
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
concertului. Grupul "ADAM" Quintet a fost de asemenea prezent și au interpretat colinde frumoase, acompaniați și dirijați de profesorul Nouraș Costea. Nu putem să nu amintim și solistele Norela și Lavinia Costea dar și pe Lucas Itcavioloncel și Adiel Costea - flaut A fost o seară minunată în care s-a adus laudă și mulțumire la adresa lui Dumnezeu. În sală au fost prezenți din toate clasele societății: de la cei mai simpli oameni din satele județului Buzău până la consilieri, senatori dar și reprezentanți ai
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
curățenia și liniștea locului. Acestea fiind făcute, am pornit, de data asta, la deal, deci punctul fixat era opus mării, și după ce-am vizitat o parte din cetatea medievală, două catedrale și mai multe străduțe dinspre care sunetul unui flaut rezona cu orele liniștite ale după-amiezii și după ce ne-am tras sufletul pentru ultima oară, am sfidat durerea care stăpânea picioarele noastre, și am pornit pe Rambla în sus, ușor, ușor apropiindu-ne de Passeig Gracia unde, tot din fața casei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
porți masive și totuși discrete și peste tot domnește o simplitate rafinată sau... ca să mă joc cu cuvintele, i-aș spune și un rafinament născut din simplitate, ansamblul fiind plin de poezie; iar dacă lângă o poartă mai nouă și flautul vreunui student sau muzicant tânăr, curat și talentat nu poți dori nimic mai mult decât a te afla în această țară, în această regiune, în această metropolă, în acest cartier, pe această micuță stradă pe care visează să ajungă toți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ouk, paresin ouk, Stazis filistis Theos! (era finalul corului din Electra, când Oreste Își omoară mama). Surprinși de forța sunetului, minerii s-au oprit din cercetarea lor „academică“ și, după ce s-au zgâit tâmp, ca și banda lui Monostatos din Flautul fermecat când asculta glockenspiel-ul lui Papageno, au decis confuzi că e mai deștept să se retragă, lăsând să cadă pe jos paginile nedescifrate. Sunetul tragediei grecești poate că nu mai Însănătoșește cetatea, dar, În cazul nostru, i-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nevoie de Iachimo și de Încercările aparent malefice prin care Îi obligă să treacă pentru a vedea adevărul despre ei Înșiși. Povestea se termină cu bine. Îndrăgostiții trec prin probele de foc și apă, ca și Tamino și Pamina din Flautul fermecat, după care Iachimo apare sub Înfățișarea lui Jupiter, ca și cum zeul, Într-un joc al transformărilor, după ce fusese demon, joacă rolul de oficiant al nunții mistice. Scrisă la câțiva ani după Othello, Cymbeline reia tema rolului ambiguu al diavolului. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
PBS, channel 13. 1980 - Pescărușul de Cehov, În japoneză, la Teatrul Shiki, Tokyo. - Debut În regia de operă cu Evgheni Oneghin de Ceaikovski la Welsh National Opera, Cardiff. - Pescărușul de Cehov, Într-o versiune diferită, la Public Theater, New York. 1981 - Flautul fermecat de Mozart, Théâtre Lyrique de Nancy. - Zastrozzi de George Walker, Public Theater. - Rodelinda de Händel, WNO. - Traviata de Verdi, Juilliard School, New York. 1982 - Nunta lui Figaro de Beaumarchais la Guthrie Theater, Minneapolis și la Circle in the Square, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Margareta, Într-o nouă adaptare de Jean--Claude Carrière, la Théâtre de la Ville din Paris. - Aida de Verdi (versiune prescurtată fără cor), WNO. - Unchiul Vania de Cehov, „La Mama“. - Trubadurul de Verdi, Opera North, Leeds. - Alcina de Händel, New York City Opera. - Flautul fermecat de Mozart, Théâtre de Châtelet, Paris. 1984 - Regele cerb de Gozzi, ART, Boston. - Văduva veselă de Lehár, WNO. - Turandot de Puccini, Royal Opera House, Covent Garden, preluat la televiziune de BBC. - Dragostea celor trei portocale de Prokofiev, Grand Théâtre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
chiar cel mai mare, conform autorilor locali de necrologuri, impresionat de durerea patronului său regesc. Graun este Înfățișat (postum), stând În picioare, puțin retras, cu brațele Încrucișate, În tabloul lui Menzel care-l reprezintă pe Frederich cel Mare interpretând la flaut o compoziție a lui Graun; reproducerile acestui tablou m-au urmat În toate locuințele germane unde am stat În anii de exil. Mi s-a spus că la palatul Sans-Souci din Postdam există o pictură contemporană care-i Înfățișează pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
1913, i-a luat locul un preceptor elvețian, Monsieur Noyer. Era un bărbat bine făcut, cu o mustață țepoasă și ne citea Cyrano de Bergerac al lui Rostand, rostind cu savoare fiecare vers, modificându-și timbrul vocii de la cel de flaut la cel de contrabas, conform personajelor pe care le imita. La tenis, când servea mingea, stătea bine Înfipt pe picioarele lui groase, Îndepărtate, pe linia de fund, Îmbrăcat În pantaloni de nanchin boțiți, mai Îndoindu-și brusc genunchii când dădea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spunând cu seriozitate că una din cauzele talentului său e că are găuri în cap, ca și cum capul lui ar fi un subtil instrument muzical. Artur (Lundkvist) a fost înmormântat în a treia zi de Crăciun. Boni (Herlin) a venit cu flautul lui, cântând din Mozart, dar tremurând din toate încheieturile corpului. Emoția este cauza transmiterii emoțiilor mari. Ea, emoția eului mic, trebuie subordonată emoției mari. Degeaba i-am explicat lui Boni tehnica acceptării micii emoții, care dispare exact în momentul în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Biblie pe perna albă. La ora șase, în drum spre catedrală, văd în casa în care a locuit Carol al XII-lea o bufniță, pe pervazul ferestrei din turnul crenelat. În criptă, un înger: Mina Rosenthal, care va cânta din flaut. Birgitta (Trotzig) e pe primul loc împreună cu fiica ei, Maria, de asemenea Eva (Ström) cu soțul ei, doctorul Helge. Am fost gâtuită de emoție, dar mi-am revenit miraculos la discuția de după prelegere. Birgitta a vorbit profund despre mine, apoi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
comunității naționale pe care o reprezintă. Dar acelui fiu „nereușit” i s-a dat numele de Hikari, adică lumină, fulger. Azi, acel copil a devenit un om matur, un muzician apreciat care a compus valsuri și nocturne mai ales pentru flaut. Tatăl său a luptat cu sentimentul de rușine ani de-a rândul, ajutându-l mereu până când, printr-o mișcare neașteptată a vieții, copilul a devenit un compozitor apreciat, exprimând sentimentele sale luminoase pentru o lume dură, plină de prejudecăți, printr-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în ele. Vreau să fac fapte bune, măcar trei în fiecare zi. De aceea am cu mine mereu, în buzunarele paltonului, monezi galbene de zece coroane, pe care știu cui i le voi da: rusului cântând, cu mâinile roșii, din flaut, chinezului tânăr făcând reclamă pentru hamburgeri, femeii triste cu câinele care o păzește ca un prieten bun, ca să nu fie lovită sau violată de cei ce nu iubesc. Și, bineînțeles, voi da ceva și amabilului soldat al Armatei Salvării, cel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Londra. Printr-o frumoasă ilustrată a Londrei, a ținut să-mi transmită bucuria pentru succesul imens înregistrat la debutul său la Royal Opera Hause Covent Garden din capitala Marii Britanii - la data menționată mai sus -, cu rolul Regina nopții din opera Flautul fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart, care s-a constituit într-un adevărat triumf londonez. Acest fapt nu poate decât să-i bucure pe toți cei care iubesc muzica, în general, și pe cei care au îndrăgit prestațiile ei artistice cunoscute
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Bujor Prelipceanu, directorul general al instituției amintite, se dorește a se permanentiza și vom avea parte de asemenea evocări în fiecare stagiune. Sub bagheta dirijorului George Vintilă s-a interpretat la început piesa Dialoguri dramatice pentru orchestră de coarde și flaut de Dumitru Bughici, solist Cezar Horez. O frumoasă și interesantă lucrare - destul de grea -, care nu a pus însă probleme experimentatei orchestre și cu atât mai puțin recunoscutului veteran al dirijorilor! De altfel, incontestabila valoare a colectivului artistic ieșean a favorizat
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
orchestrei Operei. Vă mărturisesc satisfacția pe care am avut-o când i-am ascultat interpretând la o repetiție, lucrarea pe care o veți audia : puteam să fac, făra nici o exagerare, o înregistrare pentru compact disc. Este vorba despre Sonata pentru Flaut si Oboi, pe care am compus-o în septembrie 2001 și am gândit-o intr-un limbaj modal, pe o structură în 3 parti: prima în formă de sonată , a doua în formă de temă cu variațiuni, ultima în formă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pic de nostalgie nu are nici un haz, e proastă. Toamna, în schimb, e cel mai inteligent anotimp, dacă se poate spune așa, e-o vreme rafinată, cu tonuri discrete de lumină, fără stridențe, cu sunete acordate în surdină, ca un flaut, melancolic prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să mai răsară și luna tot așa o să s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vremea-ncearcă înzadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Unitatea complicatei țevării se înfăptuiește acustic. Unele strofe tac, altele cântă, în acord, ca flautele unei orgi. La sfârșit răsună toate într-un țipăt coral: Trăind în cercul vostru strimt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Capitolul XIV MARII PROZATORI ION CREANGĂ Din întîia promoție a ruralilor, Ion
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în tainice suspine. Și mâna diafană ce lunecă pe clape Trezind din somn de veacuri dulci visuri din mormânt E tot minunea veche mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură. E mult prerafaelitism în lirica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dintr-o floare. Și-acolo cu candoarea sălbaticilor bestii, În golurile zărei uitîndu-mă cu anii, Să-ncerc magnetizarea extazurilor stranii Ce tulbură privirea brahmanilor în trestii. Și-așa să-ntreb simunul, nisipul și zenitul Ce spune câteodată divinul Pan din flaut, Apoi, retras în mine cu cîntecu-i, să caut La rândul meu misterul ce-ncheagă infinitul. Și-n verbe mai sonore ca murmurul pădurei Să-nchid nemărginirea, și greu de majestatea Pe care-o face gândul și-o dă singurătatea Să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
târzie și cuminte mângâiere... Cum mă vor fi lăsat să hodinesc puțin - cu fața galbenă - brodată-n albul Aprilin, va fi atâta liniște în jurul meu, creanga va sta boltită asupră-mi cu teamă. Lipsite de elementul durerii, micile poezii din Flaute de mătase cultivă un serafism infantil într-un soi de paradis miniatural, făcut din substanțe pure și grațios sonore. Universul e făcut din clinchete, străfulgerări, unde, arome, elemente în genere diafane și impalpabile, ori măcar sublimate. Aci găsim: zăpadă, mătase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
smerenie creștină. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Copii mei au fost salvați. Cristina este doctor în chimie macromoleculară la Institutul Petru Poni din Iași, Suzana este profesoară de pian la o școală de muzică din București, Serafim este profesor de flaut la școala de artă din Roman, iar Monica, inginer chimist în Canada. Dacă nu mă umileam, dacă nu acceptam, cu rezerva mentală că am să-i duc de nas, astăzi n-aș mai fi fost nici eu, nici copiii, nici
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
gând, oricine-ai fi,/ Mi-mpodobesc singurătățile-aurii/ Sub luna care-și cântă neatins/ Pe ram albastru,/ cântecul aprins.// Nu am prieten nici un om./ S-o cânt, prietenia ta o caut./ Înclină crengile albastrului tău pom.../ Ajută-mă să tai un flaut”. În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]