3,813 matches
-
sacrilegiul sau reflectă un sentiment de indignare la dezonorarea Fecioarei într-un oraș care, prin măsuri cum ar fi re-dedicarea catedralei, în 1412, isi crease propria mariologie. Cazul Rinaldeschi a constituit și un moment propice, bine exploatat de către liderii bisericii florentine spre a aduce în prim plan "inovațiile savonarolane" într-o perioadă de schimbări instituționale cum ar fi aceea a lui Soderini. Astfel, moartea lui Rinaldeschi a dus la crearea și dezvoltarea unui devotament mult mai intens pentru Madona. Devoțiunea continuă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
până la calitățile religioase ale picturii pe care el o blasfemiază, a fost condiționat de o anxietate mai acută cu privire la imaginile religioase în Florența post-Savonarola. Cu toate acestea, obiectivul nostru principal în acest studiu nu a fost de a generaliză situația florentina la alte circumstanțe istorice, ci mai degrabă să examinăm sursele ce-l privesc pe Rinaldeschi pentru a vedea dacă s-ar putea dezvălui mai multe detalii despre circumstanțele specifice ce au dus la moartea să și despre Florența în care
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
dat jos și îngropat. Narațiunea de mai sus a fost construită mulțumită unei serii extraordinar de bogate de surse. Sentința pronunțată împotriva lui Rinaldeschi de către Cei Opt pentru Siguranța și care povestește faptele sale este păstrată în Arhiva de Stat Florentina [Figură 11]14. Scrisul de mână este grăbit, ceea ce probabil reflectă urgență cu care Cei Opt au proclamat sentința în toiul nopții. Sentința este suplimentata de o înregistrare oficială a îndeplinirii execuției lui Rinaldeschi, care este interesantă în principal prin
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
este de asemenea descrisă în Jurnalul lui Luca Landucci, din care a fost copiată, cu câteva diferențe, de Agostino Lapini în jurnalul sau ulterior, si de Carlo Strozzi, care a compilat manuscrisul cu date despre bisericile, mânăstirile, spitalele și confreriile florentine. Conform relatării lui Landucci, un băiat a fost martorul delictului, iar paratul a fost "urmărit" (codiato) și arestat în aceeași zi21. Însă cea mai neobișnuită dintre surse în legătură cu acest episod este cu siguranță o pictură, acum în Muzeul Stibbert din
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Celor Opt, registrul și pictură sunt de acord să-l numească pe delincvent "Antonio", Landucci l-a numit "Rinaldo", o versiune mai scurtă a numelui de familie "Rinaldeschi" ceea ce reflectă culegerea știrilor zilei de către Landucci, așa cum au circulat pe străzile florentine. O altă discrepanta se referă la numele tatălui lui Antonio, pe care registrele Celor Opt îl numesc "Giovanni" ("Antonius Iohannis") în timp ce pe pictură este numit "Giuseppe". Însă aceste inscripții de pe panou au fost, cel mai probabil, adăugate mai tarziu, și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
În timpul secolului al XV-lea puterile sale au crescut constant pe seama instituțiilor existente pentru administrarea justiției, mai ales a instanțelor celor trei rectori itineranți străini: Podestà, Căpitanul Poporului și Executorul Ordonanțelor Justiției, care a fost abolita în 143555. O lege florentina din 1478 descria autoritatea Celor Opt de a exercita puteri depline: "în hotărârea, condamnarea, și închiderea [cazurilor] în orice mod sau formă, după cum le este voia, chiar sumar sau de facto, chiar și fără a declara, în mod general sau
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
din multe alte motive în afară de interesul și patosul sau omenesc. Mai presus de toate este un exemplu excepțional de bine documentat al interacțiunii instituțiilor juridice 60, circumstanțelor politice, si sentimentelor religioase populare, si trebuie să fie înțeles din perspectiva istoriei florentine în anii imediat următori morții lui Savonarola în 1498. Documentele procesului lui Rinaldeschi în fața Celor Opt pentru Siguranța spun că ofensele sale erau: împotriva formei legii canonice, a legilor și ordonanțelor Comunei Florența, si a bunelor moravuri (bonos mores). Voind
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
putut funcționa și prin alte căi. Acest respect pentru forma legii, combinat cu severitatea pedepsei, trebuie înțeles prin prisma unor circumstanțe speciale din Florența la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Capitolul 3 Contextul istoriei florentine Execuția lui Antonio Rinaldeschi în vara lui 1501 a avut loc în timpul unei perioade delicate de nesiguranță și tranziție pentru regimul republican care fusese restaurat cu șapte ani mai devreme, în 1494, odată cu exilul familiei Medici. Un rol crucial în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
un rol foarte putin activ în politica internă, servind însă în frecvente misiuni în străinătate. Fratele mai mare al lui Piero, Paolantonio, despre care se credea că favorizează un regim mai oligarhic, a determinat direcția familiei Soderini în politica internă florentina, și pare clar dintr-un registru ținut de al treilea frate, Giovanvittorio, că frații Soderini au acționat împreună în acești trei ani.117 Odată cu moartea lui Paolantonio în vara lui 1499, conducerea familiei a trecut la Piero, care în iarna
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
130. Rinaldeschi a fost arestat în grădina acestei mănăstiri [Figură 4], care avea vedere spre Florența, după actul lui de sacrilegiu. Cu toate acestea, Savonarola era încă prezent în mințile multor florentini. Încă din 1501, o mare parte din populația florentina a ajuns să-l considere pe călugărul venit din Ferrara un sfânt martirizat în scopuri politice. Există îngrijorarea potrivit căreia, daca Savonarola, care făcuse din Christos "Regele Florenței", fusese un sfânt, atunci întregul oraș a fost complice la moartea sa
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
5 decembrie 1499)]. [Margine:] Publicatum ut hic duabus filiabus [Text:] În Dei nomine amen. Anno Domini ab eius salutifera incarnatione millesimo quadringentesimo nonagesimo nono, indictione iiia, et die quinta mensis decembris. Actum în civitate Florentie, în populo Sancti Stephani, Abbatie Florentine, în infirmeria dicte abbatie. Presentibus testibus ad infrascripta omnia et singula vocatis et habitis et ab infrascripto testatore proprio ore rogatis, videlicet dompno Andrea Dominici Iohannis, dompno Paulo Manni Marchionnis, dompno Paulo Francisci Pauli, dompno Mauro Dominici Bartholi, dompno Sebastiano
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ore rogatis, videlicet dompno Andrea Dominici Iohannis, dompno Paulo Manni Marchionnis, dompno Paulo Francisci Pauli, dompno Mauro Dominici Bartholi, dompno Sebastiano Dionisii Clementis, dompno Ghuaspare Iohannis Borși et dompno Raphaelle Giorgi Iacobi, omnibus de Florentia, monacis professis Sancte Mărie, Abbatie Florentine predicte, ordinis Sancti Benedicti et congregationis Sancte Iustine de Padua. Quoniam nichil est certium morte et nichil incertius eius hora, hinc est quod. Vir prudens Iohannes olim Antonii Iohannis de Rinaldeschis civis Florentinus de populo Sancte Mărie Maioris de Florentia
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Renaissance Florence", Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, 61 (1998), 53-92. 8 R. Jay, "The Story of Dice", The New Yorker Magazine, 72 (11 decembrie 2000), 91-95. 9 N. A. Eckstein, "Words and Deeds, Stasis and Change: New Directions în Florentine Devotion Around 1500", Journal of Religious History, 28 (februarie 2004) 1-18. Vezi și E. S. Cohen și T.V. Cohen, Daily Life în Renaissance Italy (Westport, Conn., 2001), 281. 10 O. F. Kudriavtsev, "Renessansnaia Florentsiia v neprivychnom aspekte: prestuplenie i nakazanie
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
copie a unui manuscris precedent aparținând Companiei Sf. Urban", care a fost asociată cu Confreria Sân Giovanni Decollato în Sân Miniato (de aici numele lui Rondini "Codice Sanminiatese") menită să-i asiste pe cei condamnați la moarte și afiliata Companiei florentine a Celor Negri. Înregistrările au fost publicate în G. Rondini "I "giustiziati" a Firenze (dal secolo XV al secolo XVIII)," Archivio storico italiano, a 5-a ser., 28 (1901), 209-256, în special 209 n. 2 despre manuscris, 222 n. 2
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
memorie șui condannati all pena capitale a Firenze în due "libri neri" inediți del Settecento (Florența, 2004), 75. 17 Vezi Anexă, Documentele III și IV. Documentul III a fost publicat cu ceva variațiuni în G. Richa, Notizie istoriche delle chiese florentine (Florența, 1754-1762), ÎI, 133; C. Torricelli, La chiesa della Madonna di' Ricci în Firenze. Note storiche e artistiche, a 2-a ediție, ed. L. Stefani (Florența, 1980), 13; și S.Y. Edgerton, Jr., Pictures and Punishment: Art and Criminal Prosecution
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ÎI, 133; C. Torricelli, La chiesa della Madonna di' Ricci în Firenze. Note storiche e artistiche, a 2-a ediție, ed. L. Stefani (Florența, 1980), 13; și S.Y. Edgerton, Jr., Pictures and Punishment: Art and Criminal Prosecution during the Florentine Renaissance (Ithaca, 1985), 55 n. 40. Documentul IV a fost copiat în 1637 dintr-o carte ce a aparținut Companiei celor Negri. (Copia este în APTPS, Reg. Dom. , 505, S.M.R., 15, "Documenti relativi a S. Maria de' Ricci dalle origini", dos
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
VIII. 36 Dimensiunile panoului Stibbert sunt 102 X 115,5 cm. 37 Vezi mai jos, pp 77-80, si Figurile 26 și 27. Față îngerului se aseamănă într-o anumită măsură cu cea din pictură Stibbert. 38 D. E. Colnaghi, Dictionary of Florentine Painters from the 13th to the 17th Centuries, a 2-a ediție, ed. C. Malvani (Florența, 1986), 89. ASF, Accademia del Disegno, 1, dos. 8v , înregistrări ale intrării în Compania Sf. Luca în 1460 a lui "Filippo di Lorenzo di
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
perioada postcomunală vezi C. Donați, L'idea di nobiltà în Italia, secoli XIV-XVII (Roma-Bari, 1988); și C. Klapisch-Zuber, Retour à la cité (Paris, 2006). 47Suntem îndatorați pentru informațiile referitoare la familia lui Rinaldeschi Christianei Klapisch-Zuber (care a consultat analiza catastelor florentine compilate de David Herlihy și de ea) și lui Anthony Molho (care a consultat catastul din 1480 și evidentele Fondului de Zestre). Singurul Rinaldeschi ce apărea printre cetățenii eligibili pentru un mandat public în catastul florentin din 1427 era Rinaldo
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
în Renaissance Florence (Princeton, 1968), 137-142. 60 Ț. Kuehn, Law, Family and Women: Toward a Legal Anthropology of Renaissance Italy (Chicago, 1991), 7, susține nevoia "de a lua în considerare dreptul în interpretarea surselor în general juridice ale istoriei sociale florentine). 61 În Anexa, Documentul I. 62 Vezi cele trei articole publicate inițial în 1886-1893 și tipărite în L. Zdekauer, Îl gioco d'azzardo nel medioevo italiano (Florența, 1993), volum a cărui introducere, de G. Ortalli, este intitulată " Între interdicție și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
due pratiche sociali tra disciplinamento e repressione", în Gioco e giustizia nell'Italia di comune, ed. G. Ortalli, Ludica: collana di storia del gioco 1 (Treviso-Roma, 1993), 86-90; și Rizzi, Ludus (n. 3 mai sus), 87 și 110-113. O lege florentina din 17 aprilie 1454 (copie în ASF, OGB, 224, dos. 8v-9v) a dat Celor Opt autoritate deplină asupra jocurilor de noroc, chiar și în locuințele private; însă, conform lui Brackett, Criminal Justice (mai sus, cap.1 n. 14, 117), registrele
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ÎI, 914-915, si Leveleux, Parole interdite (n. 28 mai sus), 82-84. 108 Mansi, Collectio (n. 16 mai sus), XXXV, col. 232-235. Vezi R. Trexler, Synodal Law în Florence and Fiesole, 1307-1518, Studi e testi 268 (Vatican, 1917), 128-131; și idem, "Florentine Religious Experience: The Sacred Image" (1972), retip. în Church and Community, 1200-1600: Studies în the History of Florence and New Spain (Romă, 1987), 51. 109 M. Luzzati, "Ebrei, Chiesa locale, "Principe" e Popolo: due episodi di distruzione di immagini sacre
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Archivio storico italiano, 145 (1987), 579-610. Eseurile lui Cooper sunt acum colectate în volumul ei, Pier Soderini and the Ruling Class în Renaissance Florence, Bibliotheca Eruditorum 31 (Goldbach, 2002). 117 Despre tendințele oligarhice ale lui Paolantonio, vezi Francesco Guicciardini, Storie Florentine dal 1378 al 1509, ed. R. Palmarocchi (Bari, 1931), 183, care a scris despre Paolantonio: "...era tenuto ambizioso, e che disiderassi mutare el governo e ristringere lo stato în pochi cittadini". [...se credea că este ambițios, și că vroia să
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
documentata în Bartelli, "Uno magistrato" (n. 3 mai sus), 475-478; și Bertelli, "Di due profili mâncați" (n. 3 mai sus), 582-589. 118 Niccolò Machiavelli, Legazioni, Commissarie. Scritti di governo, ed. F. Chiappelli, 4 vol. (Bari, 1971-1985), I, 579; Guicciardini, Storie Florentine (n. 4 mai sus), 209. 119 O indicație a acestei proeminențe a fost alegerea din 20 ianuarie 1502 a nepotului lui Piero, Tommaso, ca ambasador florentin la nunta Lucreziei Borgia cu Alfonso d'Este în Ferrara, înregistrată în Biagio Buonaccorsi
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și passim; și O. Zorzi Pugliese, "Girolamo Benivieni seguace e difensore del Savonarola", în Studi savonaroliani. Verso îl V centenario, ed. G. C. Garfagnini (Florența, 1996), 309-318. 142 Despre rolul continuu jucat de amintirea lui Savonarola în politică și societatea florentina, si despre condamnarea învățăturilor sale de autoritățile florentine, vezi Polizzotto, Elect Nation (n. 1 mai sus), 239-445; M. Firpo, Gli affreschi di Pontormo a Sân Lorenzo. Eresia, politica e cultură nella Firenze di Cosimo I (Torino, 1997), 341-344; și A
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
seguace e difensore del Savonarola", în Studi savonaroliani. Verso îl V centenario, ed. G. C. Garfagnini (Florența, 1996), 309-318. 142 Despre rolul continuu jucat de amintirea lui Savonarola în politică și societatea florentina, si despre condamnarea învățăturilor sale de autoritățile florentine, vezi Polizzotto, Elect Nation (n. 1 mai sus), 239-445; M. Firpo, Gli affreschi di Pontormo a Sân Lorenzo. Eresia, politica e cultură nella Firenze di Cosimo I (Torino, 1997), 341-344; și A. Matucci, "L'abiura di don Teodoro: divertimento novellistico
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]