7,018 matches
-
Emil Brumaru (Regia: Radu Stanca) În prima zi, duioasă, zise: " De vrei să te iubesc frumos, Adu-mi deseară, în culise, Un fluture cu coama roz." Ci eu, în roua mea deplină, Un fluture cu coama roz Strunitu-i-am pîn'la cabină. Dar ea nu m-a iubit frumos. A doua zi din nou surîse: " De vrei să te iubesc adînc, Vino deseară, în
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
Emil Brumaru (Regia: Radu Stanca) În prima zi, duioasă, zise: " De vrei să te iubesc frumos, Adu-mi deseară, în culise, Un fluture cu coama roz." Ci eu, în roua mea deplină, Un fluture cu coama roz Strunitu-i-am pîn'la cabină. Dar ea nu m-a iubit frumos. A doua zi din nou surîse: " De vrei să te iubesc adînc, Vino deseară, în culise, Cu o fîntînă la oblînc." Ci eu, mai sprinten decît
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
smulg pe el din spațiul angelic Uneori - când mijesc zorii - ies în stradă cu un craniu de sfânt în mâini și strada se umple de mireasmă Monstrul Sacru În memoria Tatălui Gherasim E prima oară când văd de aproape un fluture atât de mare de frumos de fragil cu aripile ca două enorme pleoape lăsate ușor peste ochii dorminzi de copil E un fluture de noapte - mi-am spus - nopți la rând a zburat spre lumina aprinsă departe în gol a
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
umple de mireasmă Monstrul Sacru În memoria Tatălui Gherasim E prima oară când văd de aproape un fluture atât de mare de frumos de fragil cu aripile ca două enorme pleoape lăsate ușor peste ochii dorminzi de copil E un fluture de noapte - mi-am spus - nopți la rând a zburat spre lumina aprinsă departe în gol a străbătut imperii de întuneric s-a lovit dureros de jos și de sus iar acum - doarme lipit de geamul ferestrei de la subsol Dacă
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
i se va scutura tot colbul dumnezeiesc de pe aripă Să caut în grabă un ac de siguranță un bold și să-l străpung între solzii strălucitori de pe spate însă renunț la arma ucigașă renunț și la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar aripile îi rămân nemișcate E mort? - mă-ntreb cutremurat pur omenește de vraja cromatică topindu-se văzând cu ochii - E încă viu? lumina dimineții îmi face zob privirea - mă rănește cum fluturele a fost rănit de beznă
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar aripile îi rămân nemișcate E mort? - mă-ntreb cutremurat pur omenește de vraja cromatică topindu-se văzând cu ochii - E încă viu? lumina dimineții îmi face zob privirea - mă rănește cum fluturele a fost rănit de beznă și pustiu Să sufăr în singurătate nu mai pot o trezesc în grabă pe fetița mea - Andreea: cât încă frumusețea zburătoare n-a murit de tot aș vrea s-o vadă să se mire s-
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
o trezesc în grabă pe fetița mea - Andreea: cât încă frumusețea zburătoare n-a murit de tot aș vrea s-o vadă să se mire s-o fluture pe podul palmelor și ea Un înger pământesc? - surâde ea clipind - un fluture ceresc? un monstru sacru rătăcit în lumea păpușilor de cârpă și de ață? - sub ochii ei fermecători corpul ființei moarte prinde viață și-un fâlfâit de aripi scutură polen din pomii ce-nfloresc Norul de polen curcubeic plutește mai plutește
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
Emil Brumaru Fluturele se muncea, Scopt, să-și miște aripa, În rășina aerului. S-a-nchis ușa raiului. Pe pămînt rămîne-vom, Fără șarpe, fără pom, Eu trîndav, tu-n carnea macră Plină de-o mlaștină sacră, Ci doar cu-al soarelui fruct De-
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16823_a_18148]
-
-șI povestește râul. * Dintr-o vizuina mică Într-una mai mare Ies și eu cu gunoaiele menajere manuscrise ale cartofilor. Noi ne-am făcut datoria cărțile toate au fost scrise. Rămân să se citească `ntre ele. Adierea stârnita de un fluture mascul oprit pe-un fluture femelă Îți dăruiesc această distilare. * Inima mi-ai promis să lucrezi și duminicile. * Și încă ceva: măgarii copitelor se cred privighetori. Tu foarfecele meu arțăgos care despici cu picioarele acest capot a cărui căptușeala ești
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
vizuina mică Într-una mai mare Ies și eu cu gunoaiele menajere manuscrise ale cartofilor. Noi ne-am făcut datoria cărțile toate au fost scrise. Rămân să se citească `ntre ele. Adierea stârnita de un fluture mascul oprit pe-un fluture femelă Îți dăruiesc această distilare. * Inima mi-ai promis să lucrezi și duminicile. * Și încă ceva: măgarii copitelor se cred privighetori. Tu foarfecele meu arțăgos care despici cu picioarele acest capot a cărui căptușeala ești tu. * Fără să știe omul
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr. Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei Si suflarea fierbinte Năștea picături de apă Ce alunecau ploaie Peste sânii uscați. Un abur argintiu Învălui trupul mărului Lipit de cel al Savetei Si-l ridică Fluturi fosforescenți În jurul luminii. * Alt Petre Pierit cândva într-un râu Îi aștepta Privindu-și oasele Spice de grâu...
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
arse bine pe al morții obraz. Sigiliul clipei pe chip îi răstignit. Bate cântarul și bate în jos... Firul de-ntuneric e tors cu trupul meu de spaime albit. Zilele și nopțile-s la fiere; urzelile sângelui sunt invadate de fluturi. Praful anevoios îl mai scuturi... Mâna lui Dumnezeu zugrăvește-nviere!
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
devoră până și ultimul sens. ajunsă aici, știu că totul abia urmează să se întrupeze, să capete forma îndelung căutată, doar că nu știu unde, cum și când. în rest, totul e un hohot de râs și un icnet de neputință atroce. Fluturele cu aripi de vis orizontala timpului a trecut vertiginos prin mine. iată-mă acum în vârful golgotei pe care se înalță crucea. încă puțin și voi ajunge la răscruce, acolo unde ființa-mi va cunoaște adâncimea și înălțimea, verticala de
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
muzică necunoscută. mă voi dezbrăca de mine însămi cu ușurință lunecătoare și voi merge pe urma sunetului celui mai înalt care-mi va sorbi sângele până la ultima picătură, aceea în care se zbate să se nască, din omida ce sunt, fluturele cu aripi de vis care urmează să fiu. Dorință secretă aș vrea să mă înec în tăcere precum picătura în ocean . să ascult fâșâitul de șarpe al liniștii din care să-mi fac sunetul primordial, sălășluitor la infinit în auzul
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
prin luptă Ciutele așteaptă primăvara * Plante care înfloresc la o sută de ani; Hibiscus înflorește altfel și ține o zi Frumusețea doare. * Doamnei brune asemenea celei din sonete Cea de care vorbesc cu vocea ca o petală... Se stinge ziua, Fluturii adorm.
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
o pasărea care scurmă cu ciocul și labele chiar lângă soare dezgropând un vechi alfabet Dansul plasei despre aproape orice se poate râde la nesfârșit se poate zâmbi sau se poate râde cu ho-ho-te dovadă stau atâtea comedii remarcabile despre fluturele care foarfecă aerul de deasupra unui pârâu și despre gropițele din obrajii unei fetițe alergând de una singură pe un pod și despre mâna ridicată cu un cuțit deasupra capului mamei într-o casă cu obloanele trase dar vă rog
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
oră în fiecare secundă crezând ca și vechii greci în destinul câștigului din pierderea lucrului de pierdut supus astfel măreției pierzaniei și golului absolut continui să mor vizibil cu nerușinare, în timp ce-mi îmbogățesc impunătoarea colecție de timbre și fluturi sau fac adânci reverențe unei glorii de trei parale și uneori chiar ascult zile și nopți în șir cum din adâncul materiei urlă nimicul.
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
cu copii alergând în așteptarea zăpezii: să trăiască, sau să se nască din nou? Și, mai ales, în ce țară, în care limbă? Mereu nemulțumită de ziua de luni, dezamăgită de seara de sâmbătă, ești o vioară nervoasă care atrage fluturii de noapte ai necunoscutului, ești un somn, un vis din care nu te hotărăști: să trăiești, sau să plutești peste orașul nopților nedormite. Spune-mi, când rămâi singură, ai degetele mai lungi? DATORIA DE A FI TOAMNĂ Ce scenariu! Societate
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
în ea din toată țara, din Făgăraș și Hunedoara, De la Brașov și București, creștini veniți să afle vești de Sus în ceea ce-i privește. Stăteau cuminți ca-ntr-o poveste. Nu începuse liturghia, dar sus pe schele era via minune, fluture rupestru: călugărul din Drăgănescu. ”Mă, Gheorghe, eu atâta-ți spun, tu n-ai făcut nimica bun când te-ai certat cu Ana ceea. Te du și-ți împacă femeia.” Iar Gheorghe, tremurând de frică, nemaiștiind ce să mai zică, de unde
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
-ți trimit plante cățărătoare Ce s-ar fi-ncumetat tandre să urce Pîn’la popasul nemilos de dulce Unde cam toate-ncep să se încurce... Dar Dumnezeu îngăduie și-i place Chiar Lui cu tine-n rouă să se joace, Uimind fluturi și alte dobitoace... Iubita, marți, vrea floare de salcîm... Iubita, marți, vrea floare de salcîm... S-au înspumat copacii, prin ganguri tai din plin, Să poți ajunge-n stradă, miresmele năuce. Femeile trec leneș și parcă mai rămîn; Oh, coapsele
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
lungi sau în pahare, Păzite blînd de-un înger; el din pene-și Alege-un moale scut de întristare Că se-ofilesc și mor fără să spună Decît mireasma grea stinsă-n culori. Le pierdem și culegem alte flori Cu fluturi ce-n petale le înspumă În undele unui vînt cald și umed Și șoptitor de dulci cuvinte-n suflet... Mi-e sufletul închis într-un cristal... Mi-e sufletul închis într-un cristal. Dacă privești prin el vezi curcubeie, Izvoare
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
vînt cald și umed Și șoptitor de dulci cuvinte-n suflet... Mi-e sufletul închis într-un cristal... Mi-e sufletul închis într-un cristal. Dacă privești prin el vezi curcubeie, Izvoare verzi din care nimfe vin să beie, Spălîndu-și fluturii și șoldul ideal. Stau doar pe brînci și-așteaptă printre mure, Vreun cerb, vreun zmeu sau poate chiar un înger Să le-nfășoare-n șoapte și-n răsfrîngeri Spre a le face-apoi, moi, să îndure Cele mai strașnice și îndelungi
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
fleașcă, Orele se plimbă-ntr-o caleașcă Lăbărțată, scîrțîind din osii, C-un surgiu ce dă-n mătasa mă-sii Iepele-nhămate în furouri Străvezii pe amplele popouri, Și le biciuiește cu blîndețe-n Aerul suavei diminețe Pline, printre raze, de mari fluturi Schingiuiți și dînșii, dar cu cnuturi, Chiar de Dumnezeu ce-n cer bolește, În gîtlejul sfînt c-un os de Pește...
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
s-a născut în anul 1953, a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității din București (1979), a îngrijit, împreună cu Dan Grigorescu, ediția din 1985 a fundamentalei lucrări a lui Petru Comarnescu, Kalokagathon, a publicat un volum de nuvele, Peisaj cu fluturi noaptea (1986) și două volume de interviuri după 1990, ultimul, Incontinentul româno-american (1998), cu personalități ale diasporei românești din Canada și Statele Unite. Nu este clar dacă în prezent scriitorul locuiește în țară sau este, la rândul său, un reprezentant al
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența mărcilor imponderabilității: fluturii, marea, aerul, șoapta, blândețea, somnul, paloarea, absența, albul - avalanșă a elementelor soft, înclinate mai degrabă spre fragmentare și risipire, spre vis, iluzie și imaginar, pe care poeta tinde totuși să le grupeze sub blazonul unui sens: ,fragmente ce se destramă
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]