1,717 matches
-
face mai mult pentru tine. Dumnezeu să te apere. Își iau la revedere, apoi medicul pleacă grăbit. Un lung șir de ambulanțe tocmai intră în curtea din fața spitalului. Zgomotul motoarelor și scrâșnetul roților sparg liniștea, tăiată până atunci doar de foșnetul vântului și ciripitul păsărelelor, în mii de cioburi, ca un vas de porțelan scăpat pe jos. Câteva infirmiere apar în hol, zorind să iasă pe ușă. Afară, Marius o vede pe sora Maria cum ajută grijulie un soldat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori noaptea, în timp ce trag cu urechea la cel mai neînsemnat foșnet. Spre ușurarea lor se dovedește a fi o alarmă falsă. Totul este calm și pașnic. Nici o mișcare. Pustiu. Cu toate acestea, atunci când pornesc o fac cu maximum de precauții. Caută permanent camuflajul zidurilor ruinate și folosesc tranșeele săpate la temelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gândesc cu plăcere la apropiata masă a prânzului când în locul eternei supe de mazăre vor savura o suculentă friptură făcută dintr-o găină furată de la popota ofițerilor. Bucătarul lor, cartofor în stil mare, acceptase acum două nopți invitația, susținută de foșnetul irezistibil al unor "verzișori" cu portretul lui Benjamin Franklin pe ele132, la un poker. Cum știau că trișează cu nerușinare, îi pregătiseră din timp o mică surpriză. Pachetul de cărți desfăcut în fața lui fusese măsluit imperceptibil și dimineață responsabilul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o alunga pe cea dinaintea ei și era alungată de următoarea. Nu era chiar rău. În orice caz nu disprețuiam atât de multe lucruri. Tocmai pentru că duceam o viață mai simplă. Și din toate acele sunete mărunte se distingea un foșnet lung, subțire și promițător. Mă uitam pe geam. Apa se scurgea pe streașină și pe frunzele vișinului, băltoace pline de cercuri împânzeau curtea. Mă concentram. Poate mi se păruse, așa cum se întâmpla de cele mai multe ori, când confundam cauciucurile foșnind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și pe frunzele vișinului, băltoace pline de cercuri împânzeau curtea. Mă concentram. Poate mi se păruse, așa cum se întâmpla de cele mai multe ori, când confundam cauciucurile foșnind pe șosea cu sunetul făcut de propria mea respirație. Dar câteodată se întâmpla ca foșnetul să crească, și atunci se desfăcea în sunete mai mici: huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâșnetul unor frâne. Prin frunzele vișinului se distingea o pată vioaie, care se transforma de regulă într-o Dacie albă ce-și croia drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vă fie cărbuni, literele-flăcări! Apoi bătrânul profesor își dregea vocea și începea să vorbească despre prostia fotbaliștilor; ajungea la sumele uriașe implicate într-un astfel de sport, dădea exemple de proastă gestionare a banilor pentru nocturna de pe Dinamo, și când foșnetul studenților îi dădea de înțeles că nu mai are rost să continue, se oprea: oricum era pauză. Acorda binemeritatele minute de destindere, apoi ataca tema Introducerii în Arta Managementului Instituțiilor și Gestionării Resurselor Umane. Studenții îi botezară cursul Iamigru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a. Un cer violet, departe, într-o dimineață aspră de august. Un șipot minuscul, închis într-o încăpere de zid, țârâind obosit într-o noapte târzie și de care doamnei Voinescu i-a fost milă să-l lăsăm singur în foșnetul de cimitir al celor patru plopi... Și imagini, fulgurante, o clipă, din istoria - din preistoria? - vieții. Într-o trăsură mică, în mijlocul unui platou gol; de jur-împrejur, până-n zare, dealuri pleșuve, cenușii, sinilii, roșietice... Altă dată, într-o trăsură mică (aceeași
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am hotărât să ne urcăm la Cetatea Neamțului și am îndreptat birjarul întracolo. Am lăsat trăsura jos, pe malul Nemțișorului, și, pe cărarea de sub mesteceni, ne-am suit încet la deal. Amintirile istorice, deși banale, care se insinuează în suflet, foșnetul mărunt al frunzelor, etern în aceste locuri, predispun la tăcere și reculegere. Cărarea suie-n piept: Adela mi se atârnă de braț. Greutatea ei îmi făcea urcușul mai ușor. Dar zidurile înalte, pustii, către care urcam, ne apăsau cu severitatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit în sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșnetul lanului de grâu și zumzetul nevăzut al cosașilor în cuvinte omenești. Mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănuisem niciodată că tata știa atâtea cuvinte omenești și cu atât mai puțin că era capabil să le folosească în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
capul în jos și trebăluia la ceva ce nu puteam distinge. Am încercat să mă mișc, dar mi-am dat seama că eram imobilizată, legată pe dinafară cu niște chingi sau curele și nu-mi puteam mișca mâinile și picioarele. Foșnetul l-a făcut pe Ivan să ridice ochii. Privirea lui a întâlnit-o pe a mea. Am închis imediat ochii, dar era prea târziu. S-a ridicat și s-a apropiat de mine. Dintr-o singură mișcare mi-a tras
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca s-o ferească de vântul care suflă prin pereții subțiri. Un calorifer electric oftează și pârâie. La lumina lumânării, Lefty Își termină tema pentru acasă, ținând caietul pe genunchi și creionul În mână. Din perete se aude ceva: un foșnet. Ridică privirea și zărește o pereche de ochi roșii strălucind dintr-o gaură a podelei. Scrie ȘOBOLAN Înainte să arunce cu creionul după intrus. Desdemona doarme mai departe. Îi perie părul. Îi spune În engleză ― Bună, iubito. Țara cea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o moschee. Înăuntru, fosta sală McPherson fusese redecorată după un motiv maur. Însoțitoarele o conduseră pe Desdemona peste pardoseala geometrică. O duseră pe lângă niște draperii groase, tivite cu ciucuri, care obturau lumina de afară. Nu se auzea nici un sunet În afară de foșnetul făcut de straiele femeilor și, de undeva din depărtare, ceva ce suna ca o voce vorbind sau rugându-se. În cele din urmă o poftiră Într-un birou unde o femeie atârna un tablou. ― Eu sunt sora Wanda, spuse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
necesare nu-mi sunt la Îndemână, dar ceea ce aș vrea să vă imaginați este chipul palid al Clementinei apropiindu-se de al meu, ochii ei somnoroși Închizându-se, buzele ei dulci țuguindu-se și toate celelalte sunete ale lumii amuțind... Foșnetul rochiilor noastre, mama ei numărând extensiile de picioare la parter, avionul de afară făcând un semn de exclamare pe cer - toate se scufundă În tăcere când buzele supereducate, de opt ani, ale Clementinei le Întâlnesc pe ale mele. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot îndepărtează și știi că într-acolo trebuie să mergi. Pe coridoarele întortocheate, rămâi singur, dar apare mereu cineva sau ceva, să te îndrume fără o vorbă. Costume negre, jobene, aceleași chipuri livide, aceeași sfâșietoare tăcere, spartă ici-colo de-un foșnet, de-un cântec, de-o voce care citește anunțuri mortuare... Mâini care ridică încet cortinele negre, deschizând drum mai departe. Înapoi nu există. Urcăm în lift. Înghițindu-ne spaima, vedem degetul înmănușat apăsând. Când ușile se deschid, trei chipuri înspăimântate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
licean care tocmai își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mult timp să-mi adun curajul de a privi În jos din Balon, În intervalul cît era deschis magazinul. Însă pînă la urmă, Într-o dimineață devreme, am reușit. Neauzind nici un zgomot de jos, decît scîrțîitul tînguitor al scaunului și foșnetul ocazional al hîrtiei, mi-am lipit cu grijă ochiul de marginea Vizorului Special și l-am zărit acolo, la birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele ieșite din comun, aș fi putut foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie și În foșnetul fin al pămătufului și eram iar vesel. În acest timp, lumea din afara librăriei arăta tot mai mult ca un loc din care nu prea voiam să fac parte. În excursia noastră de orientare În lumea de sus, mama ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
numai cu rău. Iartă-mă! Dă-mi un semn, Fată, în vis!... Te rog, Fată!... se ruga Iorgu în genunchi cu privirea spre cer. Deodată, într-o clipă de răgaz, în tăcerea aceea de cimitir, în care se auzea doar foșnetul molcom al frunzelor, se auzi un glas limpede, abia șoptit: Goguu!... Ai venit la mine?!” El tresări, recunoscând vocea Vasilicăi, și-și îndrepta privirea dincotro venea chemarea. Vru să răspundă... Da, da, Fată!”, dar, nu putu; limba nu-l asculta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de la Oituz si Vasilica... acum si ea este aici!... Vorbea el nu numai cu sine, ci si cu cei care erau într-însul. Iarba, desișurile înecau mormintele si crucile. Totul părea într-o încremenire, ca de piatră... Doar câte un foșnet în iarbă, în răstimpuri, frângea tăcerea adormită, din cimitir. Trilurile unei mierle îl făcu să tresară. Zbrr... zbrr și mica pasăre se așeză pe o cruce albă în apropiere. El fără să se clintească se privi în ochi cu mica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Tatăl nostru, carele ești în Ceruri. Sfinteascăse numele Tău...!” ... Odihneste- o, Doamne, în pace pe Vasilica si iartă-i păcatele...!”... ”Iartă-mă, Fata, pentru tot ce ți- am gresit... Te rog iartă-mă!” În liniștea aceea de mormânt, se auzea doar foșnetul molcom, ca un susur de izvor, al frunzelor din copaci. Iorgu simțea cum îl pătrunde întunecata liniște a cimitirului... cum totul fusese spulberat de sufletul de gheață al mormântului. În genunchi lângă mormânt, își înălța ochii spre Cer, așteptând, parcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dumitru, o zi mohorâtă de toamnă târzie. Octombrie era pe sfârșite... Vântul toamnei sufla rece, frunzele copacilor cădeau pe aleile cimitirului fluturând leneș, într-un cântec abia șoptit, neauzit... In cimitir vântul mângâia ierburile și frunzele copacilor înalți, care cu foșnetul lor cânta în șoaptă povestea celor adormiți de aici. Păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde la adierea vântului, fluturi mângâindu-le... gâze căutându-și neobosite floarea favorită... Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând tovărășie celor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
corul celorlalți, venea mult estompată prin filtrul vegetației: "Un salut din vechea Troie: Ahoe! Și-nc-o dată, 51 că e voie: Ahoe!"; Un salut din Cantemir: Hai sictir!" Când se dădeau goluri izbucneau cu toții, chiotele fetelor acopereau atunci și trilurile, și foșnetul copacilor. Ce le puteam opune? Versurile mele nenorocite? Bluza mea de supraelastic? Ochii mei care nu puteau fixa nici un obiect, pentru că nici un obiect de pe lume nu-i interesa? Murmuram atunci cu îndărătnicie, ca pe un panaceu, versurile mele iubite: "Și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Stătu acolo, așteptând ca femeia să apară dintr-un moment într-altul. Dar chiar dacă avea să apară, întrebarea rămâne; Ce urmează acum? Gosseyn Trei observă că își auzea respirația, și de câteva ori, în acele prime minute de agitație auzise foșnetul hainelor sale care se frecau de husele moi, luxoase pe care stătea. Intre aceste zgomote - o liniște de mormânt. Camera de recepție continua să-i ofere spre admirație luxul unui apartament care fusese decorat și mobilat pentru a satisface cerințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Tăcerea care întâmpină aceste vorbe fu spartă în cele din urmă de zgomotul pe care-l produseră cei de față mișcându-se în scaune, vechiul obicei, uman - de a-și trece un picior peste celălalt, ceea ce produse un fel de foșnet. Apoi... purtătorul de cuvânt se aplecă înainte. Nu se ridică, dar când vorbi, tonul lui era acuzator: - Să nu crezi nici o clipă că poți să ne prostești pretinzând că ești cooperant. Noi știm foarte bine că nu știi cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
adesea derutat e corporalizată prin referințe autobiografice. Aportul biografic e nivelul prim de la care fiecare pleacă în direcția unor asumări personale. Corporis Memoriae - compus din „tranșe“ de stări și memorii corporale În Harta gândurilor, auzi mintea Mariei Baroncea. Există un foșnet convulsiv al creierului, pe care alternarea mișcărilor - de la ghemuire la saltul pe vârfuri - îl conține fără să piardă nimic din hârșâitul minții și din vârtejul corpului. E ca și cum fiecare zbârnâit neuronal coboară și în același timp urcă în mișcare. Zgomotele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]