1,681 matches
-
departe revistele și răspundeam la scrisori, în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că nici într-o sută de ani n-au s-o eclipseze luminile unei adevărate metropole... O halucinație a auzului sau, într-adevăr, un țârâit de sonerie ? Trezit deodată din visare, ascult încordat, și liniștea casei se umple de inofensive foșnete - un scârțâit de ușă, un trosnet de podele undeva la etaj, un pas atât de ușor încât s-ar părea că pe scară coboară o pisică. Nu mai urmează însă niciun alt țârâit... Poate a fost un ștrengar atras de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de tămâie, acoperind rușinoasele duhori ale cărnii, uși deschizându-se și închizându-se în spatele lui, plânsete înăbușite, pași pe scara de lemn, hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al lumii care, rămânând aceeași, încetase să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat și înfiorător ? Pași împrejurul lui, ciudatul șuier al aerului auzindu-se parcă mai slab printre buzele vinete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a ajuns, dintr-un salt, primul. El desprinde mânuțele umede ale Yvonnei - cum de pot fi atât de mici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el deconcertat. Surprins, fâstâcit, îngrijorat, timid și, pe undeva, speriat. — Aș dori să-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu plăcere, așteptați o clipă să fac mai multă lumină. Preotul se îndreptă, cu un foșnet al sutanei, spre cel mai apropiat comutator și aprinse lumina într-o capelă laterală, în care se găsea un tablou victorian înfățișându-l pe Iisus la Emmaus. Preotul își trecu degetele prin pletele-i feciorelnice și veni înapoi lângă John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o povară prea grea pentru el. Mai este un tânăr spaniol în pelerinaj pe bicicletă, două tinere și un domn mai în vârstă, cu o barbă memorabilă. Pare un pelerin medieval în costumație contemporană. Mă trezesc în zorii zilei în foșnetul câtorva ce se pregătesc de plecare. Ce mă surprinde acum sunt ispitele ce mă asaltează de cum deschid ochii: ce rost are să pornești iar pe drum, urcând singur prin munte, pentru ca iar să te rătăcești? Si dacă îți scrintești piciorul, cine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru a mă încânta și mai mult, în timp ce-mi continui drumul cu privirea mai mult îndreptată spre ei, unul se desprinde de grup și se îndreaptă spre locul pe unde mergeam, zburând atât de jos încât îi aud foșnetul puternic al bătăilor aripilor. Două bătăi rapide de aripi, aproape deasupra capului meu, își trimit zgomotul în urechile mele. Bătăi ale aerului, profunde, scurte ale acestui rege al aerului, pe care îl privesc apoi cu admirație cum dispare în norii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ar fi putut să-i salveze. Muntele are legile lui pe care absolut toți trebuie să le respecte. Drumul de aproximativ cinci ore, de la Fântâna lui Roland până la Roncesvalles nu-l voi uita ușor, la fel cum nu voi uita foșnetul falnic al bătăilor aripilor acelui vultur impunător. Coborând mult prin pădure, pe un versant destul de abrupt, înfrigurat și complet ud, ajung în sfârșit la Roncesvalles, destinația zilei, stațiune pentru turiști și pelerini situată la altitudinea de 900 metri. Aici este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
meu. Cu tot acest aer închis, am dormit totuși destul de bine și mulțumit, pentru că am primit o pătură cu care să mă acopăr. Cu doar câteva excepții până acum, nu am avut nevoie sa mă acopăr. In dormitor, același zgomot, foșnet al unora care se trezesc mai devreme. Lângă mine a dormit un bărbat în vârstă, din Germania. In partea cealaltă, Massimo doarme întins pe spate în sacul său de dormit. Parcă este o mumie. Incepe o nouă zi pe camino
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dispuși, la mașini. Cel cu pantalonii în vine, încă mai zăbovea... Unul din prima mașină a strigat: Alioșa! Hai, că nu mai ajungem coloana! Îndată, tovarășe comandant! - a răspuns rusul. În acel moment, s-a auzit un „pâst”, urmat de foșnetul desprinderii celor doi de pe pământ și saltul asupra rusului care își trăgea pantalonii... Cum s-a întâmplat, cum nu s-a întâmplat, dar rusul, înainte de a „adormi”, a apucat să țipe... Cât ai clipi, cei din mașini au sărit cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de pe ogor pe întunericul ista. Și apoi cum oi merge pe glodăraie, dacă abia m-am târât pe loc uscat - își spunea Toaibă, masându-și piciorul rănit... Ploua de o bună bucată de vreme. Peste tot răul se adăuga și foșnetul nesfârșit al șoarecilor. A luat în brațe sacul de merinde în care mai avea o coajă de pâine, cu gândul că șoricimea ar da iama dacă ar descoperi-o. Și îi era o foame!... Acum ar fi vrut să doarmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au deschis vena cea mare, să se scurgă toate rusaliile. Astfel, Înduminecîndu-se și scîrna-n calendare, zăpada mieilor răcani s-a Întors ca o mîngîiere-n grădină. Și atunci au putut femeile să-și Înghită rănile. Dinspre ananghie s-a auzit un foșnet de numărătoare a bancnotelor mari ― Bărbații l-au auzit ca venind din stînga. Femeile jură și astăzi că el a venit din dreapta. Dar din ambele teorii nu a curs nici o picătură de sînge. Și s-a făcut liniște. Lumina
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o carte unde un singur cuvînt este scris cu otravă, un cuvînt care ar putea salva omenirea, asemeni graalului poeților, asemeni tuturor Întrebărilor rămase fără răspuns. Astăzi nu, dar mîine trebuie, pentru că nimic nu dispare cu totul: mai există un foșnet, mai tresare un nerv, chiar și-n batista din buzunarul mortului o molie mai poate țese În fibra de in; triumfătoare carnea se retrage Într-un tipar ultim. Prin foșnet și zvîcnet lemnul de brad se strînge-n jurul unui nod
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
trebuie, pentru că nimic nu dispare cu totul: mai există un foșnet, mai tresare un nerv, chiar și-n batista din buzunarul mortului o molie mai poate țese În fibra de in; triumfătoare carnea se retrage Într-un tipar ultim. Prin foșnet și zvîcnet lemnul de brad se strînge-n jurul unui nod. Nimic nu dispare cu totul, chiar și atunci cînd moartea a statornicit totul. La noi În urbe, mai anul trecut, unul care tocmai horcăia și trăgea moartea În piept ca
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe la genele piticului, dar și pe la genele tale, dragă Ingrid. Astăzi voi continua să-ți povestesc ce i s-a mai întâmplat piticului în călătoria lui prin pădurea deasă. În timp ce se odihnea pe mușchiul moale de pe stâncă, auzi un foșnet în spatele lui. Când deschise ochii, ce-i fu dat să vadă? Venise alte furnici care doreau și ele câteva firimituri din pâinița lui și numărul lor era tot mai mare. Erau tot mai multe și mai multe încât piticul se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
din farfurie! Spune „Buna’’. - Nu mai pot, se smiorcăie Ingrid. - O să-ți dau să mănânci ca la un bebeluș! Te rog! Încă o îmbucătură, de dragul meu... Înghite odată! - Nu mai pot! Nu mai pot! Strigă furioasă Ingrid. Deodată aude un foșnet: Miauuuuuu, miauuuuu! - Sunt eu prietenul tău. Doresc să fii mai veselă, să nu mai plângi. Ingrid este încântată de pisoiul ei drăgălaș. - Dar tu de unde ai apărut? - De după gard. Am fost hai hui prin cartier. Știu că nu-ți prea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ostrov, probabil pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări, glasul vegetației devine o cămașă de nuntă, o șoptă în sipete lângă mirajul gutuilor și singurătatea maramelor grele de parfumul roadelor pământului Emilian Marcu descoperă cu multă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
Privești un timp cum sporesc băltoacele, ai senzația, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peșteră și că tu nu ești altceva decât o stalagmită. Pe ochi ți se așază o pâclă umedă, iar în auz curge continuu acel foșnet de ploaie fără sfârșit... Stam sub streașina gării și uitasem că dorisem să vină o ploaie. Priveam ceasul de pe peron. Nu știu ce vroiam să văd, căci ora era aceeași, numai minutarul se învîrtea, ca de obicei. Undeva în acoperiș se făcuse
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să foșnească. Atunci am simțit o mână pe umăr. Am sărit ca ars, dar, din spate, o voce răgușită mi-a poruncit: "Stai, nu te întoarce!" M-am supus. După câteva clipe, în care nu s-a mai auzit decât foșnetul trestiilor, aceeași voce a continuat: Crezi că e atât de simplu?" Nu înțelegeam ce anume trebuia să fie simplu și nu era, dar n-am întrebat. Necunoscutul râse în spatele meu. Nu era același râs pe care-l auzisem înainte reverberând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înșelasem. Apa era cutremurată doar de lumina lunii. Devenise aproape muzică. O muzică lascivă, care trecea uneori într-un dans. M-am întins pe nisip cu ochii la cerul înstelat și ascultam. Uneori se auzea un țipăt de pasăre, apoi foșnetul mării relua melodia aceea lascivă care mă făcea să mă simt fericit. Aproape ațipisem, când marea a început să aibă valuri. Sunau adânc și, ascultîndu-le, am uitat cu timpul și de gară și de trenuri. Nu mai existau decât marea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
avea odihna pe care n-o avusese în anii voștri de Sabat, cînd o locuiați. 36. În inima acelora dintre voi care vor mai rămîne în viață, în țara vrăjmașilor lor, voi băga frica și îi va urmări pînă și foșnetul unei frunze suflate de vînt; vor fugi ca de sabie și vor cade fără să fie urmăriți. 37. Se vor prăvăli unii peste alții ca înaintea săbiei, fără să fie urmăriți. Nu veți putea să stați în picioare în fața vrăjmașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
aștepte privind către văzduh... Rotariu Alexandru Școala Gimnazială Rediu Monolog Hmm! Eu parcă am plecat la școală. Dar unde am ajuns? Unde sunt? Mă uit în jurul meu, văd numai copaci, numai frunze de toate culorile... Aud numai ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor. Hei!!! este cineva aici? Nu mă aude nimeni? Hei, tu, veverițo, dă-mi și mie o alună! Mi-e sete! Mi-e foame! Ce mă fac? Unde mă duc? Totul este pustiu în jurul meu... Merg pe cărarea asta, poate
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
o importanță prea mare faptului că își cioplește piciorul patului nupțial dintr-un măslin nedezrădăcinat. Dar un romantic nu se poate abține să nu exclame: Așadar, haimanaua știa că dragostea și fidelitatea trebuie să meargă împreună! Noaptea, târziu. Pe fundalul foșnetului greoi al valurilor, se aud, de pe terasă, voci ușor stridente, mai ales când râd. Nu înțeleg ce spun. Comentează, probabil, nimicurile de peste zi sau pun țara la cale. E puțină nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trecut chiar prin apropierea mea. Ridic puțin capul și mă uit, în dreapta și în stânga. Nu-l mai văd. Nici țărmul nu se mai zărește. M-am depărtat mai mult decât vroiam. Și marea e atât de liniștită încît nici măcar un foșnet nu se aude dacă "fac pluta". Cu ochii pe jumătate închiși, ascult. Deodată, chiar deasupra mea începe o sarabandă a pescărușilor. Sunt mulți. În timp ce unii se reped să-și înhațe prada, ceilalți se învîrt în cerc, într-un zbor lunecos
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]