28,018 matches
-
casă și mi se-ncuie ușa-n nas. Stau și bat și iarăși bat în ușă până când jur c-am să mă schimb. Dar ce-am făcut, la urma urmei? În fiecare seară îmi lustruiesc cu grijă pantofiorii pe-o foaie a ziarului de seară din ziua precedentă întinsă frumușel pe linoleum; apoi, de fiecare dată închid bine cutia cu cremă de ghete și pun toate ustensilele la locul lor. Tubul cu pastă de dinți îl răsucesc frumos de la coadă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Montclair al cărții de telefoane a districtului Essex - eram sigur că-i un nume goi neaoș și suna, la o adică, la fel de bine ca Hans Christian Andersen. Ce lovitură! Toată iarna mi-am exersat în secret noua mea semnătură pe foi pe care le rupeam din caiet după orele de școală și pe care le aruncam, ca să nu fiu nevoit să dau cuiva dintre ai mei explicații în legătură cu ele. Mă numesc Alton Peterson, mă numesc Alton Peterson - Alton Christian Peterson? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atunci când voi ajunge o celebritate mondială, vor avea ce povesti nepoților: Da, am fost acolo, am fost de față la bar-mițva-ul lui Portnoy, Președintele Curții Supreme de Justiție... — ...ambasador, revine Rabbi Warshaw, de-acum ambasadorul nostru extraordinar... Numai că-ntoarce foaia! Și încă cum! De-acum, mi se adresează el, cu o mentalitate de pește ordinar! Cu valorile morale ale unui jocheu! Ce-nseamnă pentru el culmea experienței umane? Să intre într-un restaurant la braț cu o kurve cu craci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nicicând s-o arunc, n-am făcut nimic ca să nu o pierd. După ce uitam de ea cu lunile, numai ce o găseam pe jos, în bucătărie, lângă găleata de gunoi, sau printre pânzele de păianjen de sub pat, sau vârâtă printre foile cu temele săptămânale ale studenților mei, sau sub telefon, împreună cu alte hârtiuțe pe care îmi notam mesajele telefonice și programul pe care mi-l întocmeam duminica pentru zilele săptămânii următoare. Ideea că e și asta tot o agendă cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scrise exact în ordinea în care se succedau în paragraful acela amorf. De ce nu în ordine inversă? De ce, la o adică, într-o anumită ordine? Vă rog, nu-mi cereți să-mi apăr ideea cu care m-am molipsit din foaia aia de hârtie la vârsta de douăzeci și trei de ani, fiindcă nu mai sunt așa de dornic precum odinioară să dau o explicație rațională iraționalului. Ba chiar țin să recunosc fără ocolișuri: concluzia mea era cumplit de eronată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
găseam nici o coală atunci, pe locul meu; să ne-nchipuim că debarasorul mi-o lua înainte, o făcea ghemotoc și o arunca printre resturile de mâncare și vesela murdară; să ne-nchipuim că, până la urmă, aș fi reușit să pierd foaia pe care, timp de aproape un an de zile, am tot încercat pe jumătate s-o fac pierdută... Ce cărți aș mai fi scris în cazul ăsta? Oare n-aș mai fi scris nici o carte? Să ne-nchipuim că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rugăciuni. 1 Milă, compasiune. 1 Prescurtare pentru Young Hebrew Women’s Association (Asociația Tinerelor Evreice). 1 Zi sfântă pentru credincioșii evrei, în care se postește și se rostesc, în sinagogă, de dimineața până seara, rugăciuni de pocăință. 1 Pastă din foi de mațes muiate. 2 Murdară 3 Se desfată. 1 Băga, împingea (în actul sexual). 2 Cârpe, bulendre. 1 Altoiască, burdușească. 2 Altoit, burdușit. 1 Strigătele, vacarmul. 1 Față, obraz. 1 Bețiv. 3 Sătul (fig.). * Gazetar și romancier american (1904-1993), autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
țăranii din Subotica răzlețindu-se peste linie și Înclinându-și trupurile Întrebătoare spre sala de așteptare. Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În „Pagina 6“. Lauren tăcea. Eram În stare de șoc. Pe neașteptate, Marci luă În grabă un exemplar din New York Post, lăsat acolo de cineva, pe o masă Învecinată. Deschise la „Pagina 6“ și ne-am strâns toate grămadă deasupra foii de ziar. Sub un titlu mic, care titra „Care soț... ?“ erau cuvintele „...dăruiește aceeași bijuterie scumpă și soției, și iubitelor?“ —Iubite! am explodat eu. N-are doar una? O, Doamne. —Sylvie, tu trebuie să fii cea care părăsește, spuse Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
femeie zice: — Agenția Helen Boyle. Cu ce vă putem ajuta? Și Oliphant zice: — De ce nu-ncerci să numeri până la zece? zice Oliphant. Detaliile legate de Oliphant ar fi următoarele: e gras și și-a lăsat amprentele maronii de transpirație pe foaia de ziar pe care mi-o arată. Parola de la calculatorul lui este „parola“. Și zic: Am trecut de mult de zece. Și vocea din telefon zice: „Alo?“ Acopăr telefonul cu mâna și-i zic lui Oliphant că am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am avut o discuție extraordinară despre puterea cristalelor. Am avut impresia că am stabilit în sfârșit o legătură, numai că după aia mi-am dat seama că vorbisem despre realități cu totul diferite. Și mă ridic în picioare. Despăturesc o foaie de hârtie pe care am scos-o din buzunarul de la spate, îi arăt poemul și o întreb dacă îi sună cunoscut. În cartea de pe biroul ei este o frază subliniată cu markerul: Magia însemnă ajustarea energiei necesare pentru schimbările naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care-l poartă e ajustată pe talie. E verde, dar nu verde-lămâie, ci mai degrabă verdele unei prăjituri cu lămâie. Nu verde-avocado, ci mai degrabă verde ca o supă de avocado ornată cu o feliuță de lămâie subțire ca o foaie de hârtie, servită rece ca gheața într-o farfurie de supă din porțelan galben de Sèvres. Este verde ca postavul verde al unei mese de biliard sub bila galbenă cu numărul unu, nu sub bila roșie cu numărul trei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mașină, împreună cu Mona, și număr - 27, 28, 29; asta-i singura metodă pe care-o știu ca să nu ajung să omor pe toată lumea din bibliotecă și să mă uit eu în calculator după adresă. Helen vine la mașină cu o foaie de hârtie în mână. Bagă capul pe geamul șoferului și zice: — Am și vești bune, și vești proaste. Mona și Stridie stau tolăniți pe banchetă. Se ridică în capul oaselor. Eu stau pe locul mortului și număr. Și Mona zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrajă care să mă facă nevăzut, să zicem. Sau o vrajă cu care să-i controlez gândurile. Poate-mi dă ceva ca să nu fie nevoie să-l omor. Vin în spatele ei ca să mă uit ce traduce. Și Helen trage o foaie de hârtie peste ceaslov, zicând: — Astăzi sunt cam ocupată. Așteaptă, cu un pix în mână. Cu mâna cealaltă, închide dicționarul. — Parcă trebuia să te ascunzi de poliție, zice. Sau să mergem la un film, zic. Și ea zice: — În weekendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am ajunge să privim cum alții se nasc și mor cu aceeași emoție cu care aruncăm la gunoi niște flori ofilite. Cred că deja suntem nemuritori, îi zic lui Helen. Am puterea asta, zice, deschizându-și poșeta și scoțând o foaie de hârtie împăturită, pe care o scutură ca s-o desfacă. Știi cum e cu ghicitul în sticlă? zice. Nu știu ce știu și ce nu. Nu știu ce-i adevărat și ce nu. Mă-ndoiesc că știu cu adevărat ceva. Spune-mi, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sate"... O poate confirma și maestrul de colo arată Lazăr cu privirea în direcția profesorului, dar vorbele celui cu șeptelul și cu producția de carne livrată pieței acoperă orice zgomot. Reîntoarsă din pauză cu forțe noi, studenta atacă mai departe foaia albă, confruntînd, din cînd în cînd, cele calculate de ea cu ceea ce are în caietul de curs. Actorul întoarce pagina revistei, se încruntă, apoi, ca sugrumat, pufnește un "extraordinar!", lovind cu dosul palmei pagina, închizînd revista, lăsînd-o pe brațe, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din dulcea-ți visare. Bîțîială plăcută! Ce naiba ai?! Zău, tot timpul bufnești... Ce se cîntă în studenție acum? Multe. Chiar și "Suflecată pîn' la brîu". Pe vremea ta nu? răspunde fata ironic. Nțt! Pe-atunci se purta " Nud cu cinci foi de viță", îți poate confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea spre profesor, apoi închide ochii, legănînd capul în ritmul muzicii. În ferestre și în parbriz, vîntul lovește mai rar, dar cu mai multă putere, depunînd straturi întregi de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la destinație! Asta-i bună! Cum ne împotmolim un pic, ne întoarcem! Fiecare din noi este așteptat, este..., își are problemele sale. Așa-i, dom' profesor, așa-i! confirmă grav Lazăr. He! exclamă profesorul, observîndu-l. Ce mai faci, Lazăre? Aranjez foile de viță. Tovarăși! se impune din nou șoferul. Uitați-vă și dumneavoastră: în față e o mare de zăpadă. Chiar de facem loc, imediat dăm de altă întroienire. Pînă acum a fost șes, de-aici înainte drumul trece printre dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș fi fost acasă peste vreun sfert de oră..." *** Să mai iau o gură de cafea spune Radu în timp ce se îmbrăca grăbit. Ptiu! ce trece timpul... Fără cinci și-al tău? Da încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult, poate chiar o noapte întreagă. "Și doar l-am rugat pe Radu să-mi trimită ceva... Altfel s-ar fi purtat asistenta șefă dacă-i ofeream.... E drept, știindu-se că-s pacienta profesorului, toți... Totuși, puteam să am foaia completată imediat după vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nimeni nu fumează întreabă el, uitîndu-se în jur. Probabil afară... Nu vă recomand spune Lazăr sec. Și normal, pe-așa vreme... rîde profesorul. Iazul e adînc al naibii precizează Lazăr. Acolo am învățat și să lovesc de la distanță. Desenam cinci foi de viță și le loveam pe rînd; ca la tir; cu pietre sau cu cuțitul. Profesorul face ochii mari, apoi și-i subțiază, aruncă buza de jos înainte, clatină încet din cap afirmativ, după care face stînga împrejur. Studenta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am prins pe-un tehnician că mi-a șterpelit un aparat telefonic. M-a luat la o bere, cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat, mi-a șoptit: "cinci foi mi-a dat madam Săteanu, una o bem acum..." Dragul meu, spune Ion grav, legănîndu-se cu scaunul lăsat mult pe spate acuși voi avea doi copii și nu-mi place să mă știu vinovat nici cu un capăt de ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]