1,670 matches
-
Din acest motiv, am putea să credem că stimulii cu potențial fobic fac parte dintr-o clasă de asocieri puternic predefinite. Ei conțin un set redus de stimuli neîntîmplători, care semnalizează creșterea șanselor de pericol în istoria evoluției unei specii. Fobiile și celelalte contexte de manifestare a învățării puternic predefinite au aceleași caracteristici. Reacțiile fobice: (1) sînt exagerate în raport cu situația dată, (2) nu pot fi respinse prin argumente raționale, (3) nu pot fi controlate voluntar, se dobîndesc repede și sînt greu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de stimuli cu anumiți stimuli aversivi. Informațiile obținute sugerează că excitația fizică condiționată de posibilii stimuli fobici (de pildă, șerpii) a fost mai rezistentă la extincție decît răspunsurile fiziologice condiționate de stimuli neutri (de pildă, florile), punînd în paralel cronicitatea fobiilor specifice. Dificultățile legate de teoriile de condiționare fobică Din nefericire, studiile mai recente nu au reușit să demonstreze viteza tot mai mare de instaurare a fricii în cazul stimulilor pe care o prezisese Seligman (1971). Mai mult, spre deosebire de cazul fobiilor
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fobiilor specifice. Dificultățile legate de teoriile de condiționare fobică Din nefericire, studiile mai recente nu au reușit să demonstreze viteza tot mai mare de instaurare a fricii în cazul stimulilor pe care o prezisese Seligman (1971). Mai mult, spre deosebire de cazul fobiilor adevărate, informarea pacienților cu privire la faptul că vor mai fi supuși imediat la șocuri a determinat anularea răspunsului condiționat la stimulii fobici (McNally, 1981). O dificultate legată de condiționările premature și modificate este și incompatibilitatea cu declarațiile retrospective referitoare la dobîndirea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fobici (McNally, 1981). O dificultate legată de condiționările premature și modificate este și incompatibilitatea cu declarațiile retrospective referitoare la dobîndirea fricii. De exemplu, Di Nardo și colaboratorii săi (1988) au precizat că, deși aproape două treimi dintre cei care aveau fobie de cîini au menționat un eveniment declanșator, tot atîtea persoane care nu sufereau de această fobie au asociat cîinii cu anumite evenimente neplăcute. O altă problemă serioasă legată de condiționarea traumatică directă o reprezintă datele privitoare la dobîndirea indirectă a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
retrospective referitoare la dobîndirea fricii. De exemplu, Di Nardo și colaboratorii săi (1988) au precizat că, deși aproape două treimi dintre cei care aveau fobie de cîini au menționat un eveniment declanșator, tot atîtea persoane care nu sufereau de această fobie au asociat cîinii cu anumite evenimente neplăcute. O altă problemă serioasă legată de condiționarea traumatică directă o reprezintă datele privitoare la dobîndirea indirectă a temerilor fobice (Rachman, 1990, 1991). De exemplu, cînd unui subiect i se face frică în prezența
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
comună tuturor celor trei căi este obținerea unei reprezentări care să lege stimulul de un rezultat temut sau aversiv. Dacă se reușește acest lucru, se poate crea o anumită coerență, prin asimilarea noilor dezvoltări ale teoriei condiționării. Teorii recente despre fobii În ultima vreme, anumite teorii legate de condiționare au suferit o modificare conceptuală (vezi Dickinson, 1980; Mackintosh, 1983; Rescorla, 1988). Condiționarea clasică a fost mai întîi conceptualizată ca un proces cortical (Pavlov, 1927). Reprezentarea unui stimul anterior neutru sau condiționat
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
asupra condiționării (Rapee, 1991a) ne permite să afirmăm că fiecare dintre căile de resimțire a fricii au capacitatea de a permite individului să dezvolte o convingere legată de existența unor contingențe relevante în context. Pe lîngă transformarea cognitivă a tiparelor fobiilor, a existat și o modificare a accentului pus pe tiparele cauzale, în sensul că s-au asimilat componente ale modelelor etiologice ale tulburării de panică și agorafobiei. Atacurile de panică sînt considerate astăzi principalul factor declanșator al evitării agorafobice (Clum
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
alarmare poate fi declanșată de anumiți stimuli. Cînd stimulii semnalizează un pericol veritabil, Barlow (1988) susține că este vorba despre o alarmă adevărată. Atunci cînd nu se întîmplă acest lucru, are loc o alarmă falsă. În acord cu aceste teorii, fobiile specifice prezintă anumite similitudini cu agorafobia. De exemplu, anumite fobii specifice iau naștere ca urmare a unui semnal de alarmă. Munjack (1984) a remacat că 20% dintre fobiile legate de șofat au survenit după un astfel de semnal justificat (de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
un pericol veritabil, Barlow (1988) susține că este vorba despre o alarmă adevărată. Atunci cînd nu se întîmplă acest lucru, are loc o alarmă falsă. În acord cu aceste teorii, fobiile specifice prezintă anumite similitudini cu agorafobia. De exemplu, anumite fobii specifice iau naștere ca urmare a unui semnal de alarmă. Munjack (1984) a remacat că 20% dintre fobiile legate de șofat au survenit după un astfel de semnal justificat (de exemplu, un accident de mașină), iar 40%, în urma unei alarme
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
acest lucru, are loc o alarmă falsă. În acord cu aceste teorii, fobiile specifice prezintă anumite similitudini cu agorafobia. De exemplu, anumite fobii specifice iau naștere ca urmare a unui semnal de alarmă. Munjack (1984) a remacat că 20% dintre fobiile legate de șofat au survenit după un astfel de semnal justificat (de exemplu, un accident de mașină), iar 40%, în urma unei alarme false (de exemplu, un atac de panică survenit în timpul conducerii autovehiculului). Cu alte cuvinte, deși să ai un
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
poate reprezenta o experiență traumatizantă, acest lucru reprezintă o alarmă falsă, în ideea că apariția anxietății nu a fost determinată de un stimul amenințător ușor de identificat, precum în cazul accidentului de mașină. În concordanță cu teoria potrivit căreia unele fobii specifice reprezintă reacții dobîndite în confruntarea cu anumite obiecte sau situații, tehnicile de control al anxietății se dovedesc utile în tratamentul fobiilor (Rygh și Barlow, 1986, și Zarate et al., 1988, apud Warren și Zgourides, 1991). Mai mult, s-a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
stimul amenințător ușor de identificat, precum în cazul accidentului de mașină. În concordanță cu teoria potrivit căreia unele fobii specifice reprezintă reacții dobîndite în confruntarea cu anumite obiecte sau situații, tehnicile de control al anxietății se dovedesc utile în tratamentul fobiilor (Rygh și Barlow, 1986, și Zarate et al., 1988, apud Warren și Zgourides, 1991). Mai mult, s-a demonstrat că aceia care suferă de fobii legate de animale se tem de consecințele fricii mai mult decît de atacul animalelor (McNally
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu anumite obiecte sau situații, tehnicile de control al anxietății se dovedesc utile în tratamentul fobiilor (Rygh și Barlow, 1986, și Zarate et al., 1988, apud Warren și Zgourides, 1991). Mai mult, s-a demonstrat că aceia care suferă de fobii legate de animale se tem de consecințele fricii mai mult decît de atacul animalelor (McNally și Steketee, 1985). Dacă socotim împreună aceste dovezi, putem afirma că fobiile specifice reprezintă exemple ale unor răspunsuri de tip luptă sau fugi, declanșate în
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și Zgourides, 1991). Mai mult, s-a demonstrat că aceia care suferă de fobii legate de animale se tem de consecințele fricii mai mult decît de atacul animalelor (McNally și Steketee, 1985). Dacă socotim împreună aceste dovezi, putem afirma că fobiile specifice reprezintă exemple ale unor răspunsuri de tip luptă sau fugi, declanșate în mod eronat sau excesiv în preajma obiectelor sau situațiilor care produc teamă. Frica ar putea să provină dintr-o evaluare corectă a unui eveniment periculos trecut (de exemplu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
că anumiți stimuli vor produce (sau prezice), probabil, unele rezultate neplăcute și, de aceea, temute. Rezultatele neplăcute pot fi acum extinse în așa fel încît să includă și alte evenimente nedorite, precum atacurile de panică. Cea mai recentă conceptualizare a fobiilor specifice drept o funcție a tendinței de a resimți alarme false sugerează că una dintre componentele etiologiei și-ar putea avea originea în pragul anxietal (de exemplu, nevroza accentuată). Această ipoteză a fost formulată cu ajutorul metodologiei specifice geneticii comportamentale. Mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
una dintre componentele etiologiei și-ar putea avea originea în pragul anxietal (de exemplu, nevroza accentuată). Această ipoteză a fost formulată cu ajutorul metodologiei specifice geneticii comportamentale. Mai multe studii-pereche au ajuns la o concluzie comună: există dovezi care indică următoarele: fobiile au o componentă moștenită (Torgersen, 1979; Phillips et al., 1987); gradul de transmitere depinde de stimulii care provoacă teama (Rose și Ditto, 1983); un singur factor genetic este responsabil de cea mai mare parte a covariației genetice (Phillips et al
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
teama (Rose și Ditto, 1983); un singur factor genetic este responsabil de cea mai mare parte a covariației genetice (Phillips et al., 1987). În acord cu această descoperire, Kendler și colaboratorii săi (1992a) au găsit dovezi care demonstrează că, deși fobiile specifice presupun existența unor factori genetici care predispun individul la toate tulburările fobice, factorii unici de mediu contează mai mult decît alții în etiologia unora dintre fobiile specifice. În concluzie, tulburările fobice în general ar putea fi cauzate de o
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
descoperire, Kendler și colaboratorii săi (1992a) au găsit dovezi care demonstrează că, deși fobiile specifice presupun existența unor factori genetici care predispun individul la toate tulburările fobice, factorii unici de mediu contează mai mult decît alții în etiologia unora dintre fobiile specifice. În concluzie, tulburările fobice în general ar putea fi cauzate de o predispoziție nevrotică, dar fobiile specifice presupun mai mulți factori unici de mediu decît alte afecțiuni. Există, totuși, anumite date recente care complică această imagine. S-a demonstrat
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
unor factori genetici care predispun individul la toate tulburările fobice, factorii unici de mediu contează mai mult decît alții în etiologia unora dintre fobiile specifice. În concluzie, tulburările fobice în general ar putea fi cauzate de o predispoziție nevrotică, dar fobiile specifice presupun mai mulți factori unici de mediu decît alte afecțiuni. Există, totuși, anumite date recente care complică această imagine. S-a demonstrat că, spre deosebirea de anxietatea moștenită (ca trăsătură de personalitate), componenta transmisibilă a etiologiei fobiilor specifice nu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nevrotică, dar fobiile specifice presupun mai mulți factori unici de mediu decît alte afecțiuni. Există, totuși, anumite date recente care complică această imagine. S-a demonstrat că, spre deosebirea de anxietatea moștenită (ca trăsătură de personalitate), componenta transmisibilă a etiologiei fobiilor specifice nu crește riscul dezvoltării altor tulburări anxioase (Fyer et al., 1990). Această descoperire coincide cu nivelul relativ scăzut de comorbiditate cu alte tulburări anxioase (vezi în continuare), sugerînd faptul că, în timp ce înclinația generală către anxietate poate predispune un pacient
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nu crește riscul dezvoltării altor tulburări anxioase (Fyer et al., 1990). Această descoperire coincide cu nivelul relativ scăzut de comorbiditate cu alte tulburări anxioase (vezi în continuare), sugerînd faptul că, în timp ce înclinația generală către anxietate poate predispune un pacient la fobii specifice, factorii unici genetici și de mediu pot, de asemenea, să contribuie la etiologie. Dacă extindem speculațiile, putem afirma că pacienții care suferă de fobie specifică și care se tem de răspunsul anxietal (McNally și Steketee, 1985) au o anxietate
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în continuare), sugerînd faptul că, în timp ce înclinația generală către anxietate poate predispune un pacient la fobii specifice, factorii unici genetici și de mediu pot, de asemenea, să contribuie la etiologie. Dacă extindem speculațiile, putem afirma că pacienții care suferă de fobie specifică și care se tem de răspunsul anxietal (McNally și Steketee, 1985) au o anxietate ridicată (ca trăsătură de personalitate), similară agorafobiei, în timp ce fobiile specifice, care presupun teama de consecințele intrării în contact cu obiectul fobic, dețin cea mai mare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de asemenea, să contribuie la etiologie. Dacă extindem speculațiile, putem afirma că pacienții care suferă de fobie specifică și care se tem de răspunsul anxietal (McNally și Steketee, 1985) au o anxietate ridicată (ca trăsătură de personalitate), similară agorafobiei, în timp ce fobiile specifice, care presupun teama de consecințele intrării în contact cu obiectul fobic, dețin cea mai mare parte a componentei transmisibile caracteristice doar fobiilor specifice și experimentelor ambiante legate de fobii. Evoluția și complicațiile Cele mai multe fobii își au originea în copilărie
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
răspunsul anxietal (McNally și Steketee, 1985) au o anxietate ridicată (ca trăsătură de personalitate), similară agorafobiei, în timp ce fobiile specifice, care presupun teama de consecințele intrării în contact cu obiectul fobic, dețin cea mai mare parte a componentei transmisibile caracteristice doar fobiilor specifice și experimentelor ambiante legate de fobii. Evoluția și complicațiile Cele mai multe fobii își au originea în copilărie și în prima parte a adolescenței (Ost, 1987a), iar părerea generală este că, dacă nu se tratează la timp, ele pot avea o
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o anxietate ridicată (ca trăsătură de personalitate), similară agorafobiei, în timp ce fobiile specifice, care presupun teama de consecințele intrării în contact cu obiectul fobic, dețin cea mai mare parte a componentei transmisibile caracteristice doar fobiilor specifice și experimentelor ambiante legate de fobii. Evoluția și complicațiile Cele mai multe fobii își au originea în copilărie și în prima parte a adolescenței (Ost, 1987a), iar părerea generală este că, dacă nu se tratează la timp, ele pot avea o evoluție cronică. Gradul de afectare a vieții
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]