1,746 matches
-
foarte mare. - anorexia, bulimia, abulia, pierderea sau creșterea în greutate, pubertate precoce, endocrinopatii, anomaliile sistemului autonom, alterarea stării mentale, modificări în acuitatea vizuală, sugerează leziuni de linie mediană (regiunea ventriculului III anterior sau posterior); - crizele epileptice focale asociate cu aspecte focale lente de tip lezional pe EEG, cu modificări neurologice de focar, pot sugera leziuni localizate la nivelul emisferelor cerebrale; - ataxia, neuropatii ale nervilor cranieni și semne de fibre lungi, chiar și în lipsa semnelor de HIC sugerează leziuni ale trunchiului cerebral
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mmHg (manometrie lombară), lichidul cefalo-rahidian are compoziție normală: proteinorahie normală sau scăzută și celularitate normală, - tablou clinic: sunt prezente simptome determinate de presiunea crescută intracraniană: edem papilar, cefalee, cu absența semnelor de localizare neurologică (pareza de abducens nu este semn focal). - explorarea cerebrală: prin computer tomografie sau rezonanță magnetică constată aspecte normale cranio-cerebrale, eventual se poate evidenția un sistem ventricular redus de dimensiuni (de aspect colabat) - fără semnificație, sau șa turcească goală (empty sella); de asemenea nu există vreo suspiciune clinică
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și difuze intracraniene date de creșterea presiunii intracraniene prin volumul tumoral. Metastazele cerebrale sînt însoțite de edem cerebral important și HIC este prezentă frecvent. Tumorile benigne intracraniene prezintă o rată de creștere lentă și clinica este reprezentată de sindroamele neurologice focale și tardiv de sindromul de hipertensiune intracraniană. Cel mai frecvent sindromul de HIC apare prin blocajul circulației LCR-ului. Hipertensiunea intracraniană prin tulburările dinamicii LCS-ului Hipertensiunea intracraniană prin tulburările dinamicii LCS-ului este creșterea presiunii intracraniene determinată de tulburările
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
apare mai frecvent în următoarele situații etiologice: infecții, leziuni tumorale la nivelul sinusului, traumatisme cranio-cerebrale, sarcină și lehuzie etc., o incidență redusă o au calcificările coasei extinse sinusal. Simptomatologia este determinată de leziunea cauzală inițială, după care pot apare simptome focale neurologice legate de progresia trombozei venoase și simptome determinate de creșterea presiunii intracraniene. Adesea se produce un infarct venos care se asociază cu hemoragie cerebrală, ceea ce agravează tabloul clinic neurologic. În general, clinica evoluează până la un sindrom incomplet sau complet
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
filozofice ale hermeneuticii sale fenomenologice și gândirea personalistă a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport filozofic nu lipsit de semnificații pentru teologia creștină aflată într-un divorț polemic cu ideologia iluministă. Conștiința focală versus conștiința subsidiarătc "Conștiința focală versus conștiința subsidiară" Pentru M. Polanyi cunoașterea, practicată atât în clubul științelor empirice, cât și înăuntrul disciplinelor umaniste, confirmă pas cu pas figura cercului hermeneutic. Subiectul cunoscător face întotdeauna câțiva pași înainte și înapoi, învăluind
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și gândirea personalistă a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport filozofic nu lipsit de semnificații pentru teologia creștină aflată într-un divorț polemic cu ideologia iluministă. Conștiința focală versus conștiința subsidiarătc "Conștiința focală versus conștiința subsidiară" Pentru M. Polanyi cunoașterea, practicată atât în clubul științelor empirice, cât și înăuntrul disciplinelor umaniste, confirmă pas cu pas figura cercului hermeneutic. Subiectul cunoscător face întotdeauna câțiva pași înainte și înapoi, învăluind obiectul cunoașterii printr-un act
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
registrul particular) conține elementul de spontaneitate al talentului (cenzurat prin tracul inhibiției, dar potențat prin uitarea de sine). Studiul teoretic al secvențialității mișcărilor nu poate conduce la succesul execuției, deoarece conștiința intențională a subiectului ia forma a două dispoziții: intenționalitatea focală și intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al talentului (cenzurat prin tracul inhibiției, dar potențat prin uitarea de sine). Studiul teoretic al secvențialității mișcărilor nu poate conduce la succesul execuției, deoarece conștiința intențională a subiectului ia forma a două dispoziții: intenționalitatea focală și intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o poate realiza. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu poate conduce la succesul execuției, deoarece conștiința intențională a subiectului ia forma a două dispoziții: intenționalitatea focală și intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o poate realiza. Ea răspunde exigenței comprehensiunii întregului, corelând obiectele de studiu ale conștiinței focale unei totalități căreia, în mod oblic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja unui sens. Integrarea corespunde unei sinteze pe care numai conștiința subsidiară o poate realiza. Ea răspunde exigenței comprehensiunii întregului, corelând obiectele de studiu ale conștiinței focale unei totalități căreia, în mod oblic, acestea îi aparțin. Așa cum afirma și E. Husserl în analiza câmpului transcendental de experiență, „orice trăire individuală imaginabilă a conștiinței nu se profilează decât pe fundalul unei conștiințe globale presupuse a fi întotdeauna unitară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unei conștiințe globale presupuse a fi întotdeauna unitară”2. Polanyi insistă asupra înțelegerii acestor dispoziții ale conștiinței ca modalități de raportare simultană la un obiect al cunoașterii. Există ceva nespecificat în actele conștiinței subsidiare, și ceva explicit în actele conștiinței focale. Conținutul care se predă într-o tradiție poate fi vizibil în orizontul unei conștiințe focale. Sensul global al acestui conținut empiric nu poate fi sesizat decât de conștiința subsidiară. E ceea ce Husserl numea „depășirea de sine însăși a intenției în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale conștiinței ca modalități de raportare simultană la un obiect al cunoașterii. Există ceva nespecificat în actele conștiinței subsidiare, și ceva explicit în actele conștiinței focale. Conținutul care se predă într-o tradiție poate fi vizibil în orizontul unei conștiințe focale. Sensul global al acestui conținut empiric nu poate fi sesizat decât de conștiința subsidiară. E ceea ce Husserl numea „depășirea de sine însăși a intenției în actul vizării” (dieses Übersich-hinaus-Meinen)1. Polanyi discută tema precomprehensiunii într-un mod congenial cu analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
direcție oarecum asemănătoare, E. Husserl vorbise despre constituirea ego-ului transcendental în unitatea istoriei trăirilor conștiinței marcate de habitudini 4. Datorită acestui raport de apartenență la o tradiție, cunoașterea nu poate primi niciodată o exhaustivă justificare dialectică. „Descoperirea științifică reduce conștiința focală a observațiilor noastre într-o conștiință subsidiară, deplasându-ne atenția către aspectul coerenței teoretice”1. Polanyi respinge optica epistemologiei iluministe, ancorată într-un optimism ilegitim și impersonal. Orice integrare a unei noi cunoașteri se face în cadrul (framework) nespecificabil al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
corelativi conștiinței subsidiare au sarcina de a înregistra detaliile actului cognitiv. Părțile unui obiect care sunt aprehendate de conștiința subsidiară reprezintă termenul proxim al cunoașterii tacite. În sfera tacitului are loc tranziția din domeniul conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea capătă o „calitate vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care sunt aprehendate de conștiința subsidiară reprezintă termenul proxim al cunoașterii tacite. În sfera tacitului are loc tranziția din domeniul conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea capătă o „calitate vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii asigură unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii. Acest fond tacit coincide cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
simțul comun - întrebarea asupra constituției fundamentale a fenomenalității presupune un surplus de gândire. Această obligație revine pentru Michel Henry la sarcina surprinderii apariției înaintea divizării sale prin dubla referință la un conținut reic („ceea ce se arată”) și la o conștiință focală („mie mi se arată”). Așa cum a observat și Husserl, acest fapt impune uriașe dificultăți. Atenția fenomenologului trebuie îndreptată spre „cum”-ul apariției, indiferent ce conținut (un fel de „ce”) îi este atașat 1. Apariția e primul adevăr al fenomenalității, înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
metodă” și „adevăr” 82 Pariul sincerității 82 Întrebătorul acestui veac 83 Fântânile carteziene 86 Cascadele empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
integrare net centrată pe o singură atitudine sau valoare", în timp ce altele își găsesc specificul în combinarea mai multor valori. Numeroase culturi par să includă un număr considerabil de atitudini și de valori, care sunt toate importante, fiecare servind drept punct focal pentru integrarea unui sector diferit al culturii totale. Adevărata problemă ce se pune aici este de a ști dacă accentul pus pe o singură sau unică atitudine sau valoare, în detrimentul celorlalte, este o trăsătură tipică sau atipică pentru organizarea culturii
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
fascicul paralel de lumină de la sursa cu fantă. Răspuns: Lentila de aer convergentă când o introducem în apă devine divergentă, împrăștie razele paralele care ajung pe ea. Orice lentilă are două focare, iar distanța de la focar la lentilă, numită distanță focală, este o caracteristică a celor două medii lentilă mediu exterior. De aceea, orice lentilă se comportă în funcție de mediul exterior acesteia, putând deveni din convergentă divergentă și invers, dacă o introducem în alt mediu. REFLEXIA TOTALĂ A LUMINII Reflexia totală (numită
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
una albastră. Acest gen de experiment poate fi folosit pentru determinarea lungimii de undă a unei radiații necunoscute atunci cand se cunoaște lungimea de undă a celeilalte radiații. Materiale necesare: • banc optic • rețea de difracție • fantă • sistem convergent (lentilă), cu distanța focală f cunoscută • sursă de lumină cu filtru de culoare (sticlă colorată roșie) • ecran Modul de lucru: • Așeazați sursa de lumină, apoi fanta, lentila și ecranul pe bancul optic; Obțineți mai întâi imaginea fantei pe ecran prin deplasarea lentilei; • Așezați cât
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
al corpului este. 5. Completați desenele din Fig.1.1. la trecerea luminii din sticlă în apă (a) și la incidența pe o suprafață albă (b). 6. Legea refracției are expresia. 7. O lentilă convergentă dă o imagine. 8. Distanța focală a unei lentile este f = 20 cm. Specificați tipul lentilei și calculați convergența sa. 9. Distanța focală a unei lentile este f = 20 cm. În fața acesteia se află un obiect la distanța de 30cm. Imaginea acestuia se formează față de lentilă
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
a) și la incidența pe o suprafață albă (b). 6. Legea refracției are expresia. 7. O lentilă convergentă dă o imagine. 8. Distanța focală a unei lentile este f = 20 cm. Specificați tipul lentilei și calculați convergența sa. 9. Distanța focală a unei lentile este f = 20 cm. În fața acesteia se află un obiect la distanța de 30cm. Imaginea acestuia se formează față de lentilă la distanța. TEST 2 Apreciați cu A/F următoarele enunțuri: 1. Unghiurile de refracție și reflexie depind
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
care trece lumina. 2. La incidență normală a luminii pe suprafața de separare a două medii transparente, unghiul de reflexie și unghiul de refracție sunt egale. 3. Unghiul de refracție este întotdeauna mai mic decât cel de reflexie. 4. Planul focal al unei lentile este planul perpendicular pe axa optică principală în focarul imagine și în care se intersectează toate razele incidente paralele între ele. 5. O substanță, în aceleași condiții, va avea indici de refracție diferiți pentru radiații cu culoare
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
imagine virtuală și mai mare decât obiectul. 16. Putem obține o imagine mai mare decât obiectul cu o oglindă plană sau sferică. 17. Imaginea unui obiect într-o oglindă plană este totdeauna virtuală. 18. O lentila biconvexă poate avea distanța focală f = 30cm. 19. Asociind o lentilă convergentă urmată de o lentilă divergentă într-un sistem optic, se poate obține imaginea virtuală mărită a unui obiect. 20. O prismă optică aflată în aer care se introduce într un lichid își micșorează
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
Referitor la imaginea unui obiect într-o oglindă plană se poate afirma că. 5. Imaginea unui obiect real obținută cu ajutorul unei oglinzi convexe este. 6. Plasate în aer, NU sunt lentile negativ. 7. Convergența unei lentile plan convexe. 8. Planul focal obiect al unei lentile convergente are următoarele proprietăți. 9. Imagini virtuale se pot obține astfel. 10. Imaginea finală obținută cu luneta lui Galilei este. 11. Franjele obținute cu dispozitivul lui Young au următoarele caracteristici. 12. Franjele obținute cu pana optică
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]