1,565 matches
-
s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la rând, Împreună cu mătușa. N-a vrut cu nici un chip ( chip din chipul domnului...) să mă treacă În rândul „sfinților” , din prima! Trebuia să mai repet rugăciunile și să le știu la perfecție, fără cea mai mică bâlbâială. Altfel... schimba foia! Doamne! Cât de bine știa cum să pună În aplicare „chinurile iadului”. Eu le am simțit aievea. Îmi repetam În gând că nu pot dura la infinit. În sfârșit, a venit și ziua mult așteptată și am primit „avizul” și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
afla locotenentul... Vagonul patru era gol. ― Dumitre, hai se ne așezăm într un colț de unde să nu ne scoale nimeni. S-au învârtit în fel și chip, dar numai nu se puteau hotărî în care loc să se așeze. ― Ne foim ca baba n Rai. Uite colo. Este și geam, să vezi pe unde treci - a propus Dumitru cu glas hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi venit jandarii pe neveste și intru prostește în gura lupului? Oricât te-ai feri, tot te zăpsește vreun câine și ți-ai aprins paie în cap pe degeaba”. În acea noapte nu a pus geană pe geană. S-a foit ca un leu în cușcă cât a fost noaptea de lungă. A doua zi, în zori, s-a urcat pe dâmbul din colțul poienii, de unde, la adăpostul copacilor, putea urmări orice mișcare din curtea hanului. Aștepta s o zărească pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aprins un muc de lumânare în bucătărie. ― Voi veni negreșit. A sărutat-o din fugă și a plecat. Mergea repede. Aproape alerga. Voia să-l prindă pe hangiu încă amețit de lovitura primită... Când a deschis ușa, hangiul s-a foit gemând... Lotrul a aprins felinarul și, punându i-l în ochi, l-a cercetat cu atenție. „Da. Am ajuns taman când trebuia. Când s-a dezmetici, o să-l am în mână ca pe o păpușă. Va face ce am să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dată, nu a mai răspuns nimeni. Fiecare a căutat să se așeze cât mai bine pe locul lui, pentru a putea ațipi măcar o frântură de ceas... Prin geamurile pâcluite se strecura o lumină cenușie. Oamenii au început să se foiască, fiecare în felul lui. Unul își întindea picioarele, altul își rotea capul ca să-și dezmorțească gâtul, un altul își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apa din găleată pe cap, ca să-și limpezească mintea... Abia acum simțea cât amar a adunat în toată vremea cât a stat în concentrare. Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă vreme de gândurile negre. Acum, însă, îi foiau prin cap ca furnicile în mușuroi... A pornit la drum, dar, după un timp, și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors. După ce și-a pus pălăria pe cap, s-a așezat. Parcă nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai urât-o pe Anna fiindcă ți-a furat doza de atenție care-ți fusese rezervată până atunci, nu-i așa? a sugerat Josephine. Nu, n-am urât-o. —Ba da. Mă încălzisem și începusem să transpir și să mă foiesc în scaun de jenă și furie. Spumegam pentru că fusesem aruncată, din nou, în lumea aceea înfricoșătoare în care acțiunile mele avuseseră niște rezultate atât de catastrofale. Aproape că aș fi preferat să fie citit chestionarul. Nu voiam să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Misty plecase. —Ești bine? m-a întrebat Chris cu blândețe venind să se așeze lângă mine. M-am uitat în ochii lui albaștri ca apa și am simțit cum mă trec fiori. Atât de frumos era! — Nu, am spus foindu-mă pe scaun. Mă simt... mă simt... nu știu cum. Sunt pur și simplu sătulă! — Aha, am înțeles, a zis Chris trecându-și gânditor palma mare și pătrățoasă prin părul de culoarea grâului. Pe față i se citea o îngrijorare care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl priveam plină de speranță. O, câtă savoare aveau momentele în care mă aflam în centrul atenției lui! — Ce-am putea face ca s-o înveselim pe Rachel? a zis el ca și când ar fi fost singur în cameră. Eu mă foiam pe scaun mai să dau pe-afară de-atâta plăcere. — Hai să facem o plimbare, mi-a sugerat el plin de speranță. — Unde? am întrebat eu. —Afară, mi-a răspuns el arătându-mi cu o mișcare a capului fereastra. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că se poate să ajungi la pârnaie, o ia la picior. Brigit părea să se fi săturat de jocul ăla. — Oricum, nu mai ai nevoie de mine ca să inventez toate astea. Acum ai un iubit. —Ba n-am, m-am foit eu agitată. —Ba ai. Luke ce e? E un iubit. N-ai cum să negi! —încetează! — Ce te-a apucat? m-a întrebat Brigit exasperată. Mie mi se pare minunat. Atunci de ce nu ieși tu cu el? —Rachel, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu fusese inventată! Am simțit că mi se strânge inima. Bravo, Josephine, bună încercare! — Vi s-a întâmplat ceva dumneavoastră sau familiei dumneavoastră la scurt timp după venirea pe lume a Annei? a insistat Josephine. Eu am început să mă foiesc. Știam deja care erau răspunsurile și voiam ca interogatoriul să înceteze. Păi, a început mama circumspectă, la două luni după nașterea Annei, tatăl meu, bunicul lui Rachel, a murit. Și ați fost supărată din cauza asta? Mama s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
jumătate de gură. — Și-atunci care sunt punctele ei bune? i-a presat Josephine. Mama și tata s-au întors unul către celălalt, s-au privit perplecși, au ridicat din umeri și au rămas tăcuți. Simțeam cum ceilalți pacienți se foiau și se făceau mici în scaune. De ce nenorociții mei de părinți nu inventau ceva ca să mă scutească de umilința asta? Avea succes la băieți? — Nu, a răspuns mama pe un ton categoric. —Păreți foarte sigură. Din cauza înălțimii, a explicat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dimineață. Era așa de sexy și de frumos, așa de masiv și de al meu. Apoi i-am văzut expresia mohorâtă și rece și mi-am amintit că acum lucrurile stăteau altfel. Ședința a început. îi simțeam pe ceilalți pacienți foindu-se nerăbdători. Probabil că într-o altă viață stătuseră lipiți de ghilotină, mă gândeam dezgustată, refuzând însă să-mi aduc aminte cât de nerăbdătoare fusesem și eu atunci când CPI, a lor, venise să dea cu ei de pământ. — Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mulțumesc, a spus Josephine cu răceală. —Următoarea întrebare e „Când crezi că a început Rachel să aibă probleme cu drogurile?“ Luke a răspuns „La începutul timpurilor“. Luke, nu vrei să ne explici mai pe larg? —Ba da, a zis el foindu-se pe scaun. Am vrut să spun că avea deja obiceiul ăsta cu mult înainte s-o cunosc eu. Cum de-și permite să folosească termenul „obicei“ în ceea ce mă privește, m-am gândit înfuriată din senin. De parc-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi trebuit să știu că n-avea să-mi spună altceva. —Ai luat droguri zilnic, de ce să nu mergi și la întâlniri tot zilnic? N-o să faci asta o veșnicie. Doar până când te mai pui pe picioare. Dar, m-am foit eu nesimțindu-mă prea în largul meu, n-ar trebui să-mi caut un serviciu? Mă simt foarte vinovată fiindcă nu muncesc. —N-ai de ce, a râs ea, de parcă și simpla idee ar fi fost hilară. De ce vrei să muncești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
canapea și ne-am uitat la o casetă. Din senin, în fața ochilor mi-a apărut o fantezie încântătoare: eu inhalând o linie lungă și minunată de cocaină. Imediat, am simțit că prezența lui Luke mă sufoca. Am început să mă foiesc pe canapea încercând să mă calmez. Era duminică seara, atmosfera era minunată, nu aveam de ce să ies și să petrec. Dar nu puteam să scap de dorință. Trebuia să plec. Deja simțeam în gură gustul splendid, amar și anesteziant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luați loc! îi arătă el un scaun de lângă masă. Cum te simți? Îți place la noi? întrebă gazda, după ce se așeză pe scaunul pe care îl trăsese mai aproape de pat. Da, cum să nu! E foarte bine aici. Pop se foia pe scaun, căutând să se facă mai comod. Era îmbrăcat încă în uniformă, nu-și scosese decât cascheta pe care o lăsase probabil undeva la parter și avea fruntea și părul ud de transpirație. Lui Toma îi era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndoieli, nu pricep de ce nu aveți încredere în ea. Doar e fiica dumneavoastră. Gata, hai să ne oprim aici! Nici nu știi ce greu mi-a venit să te chem ca să purtăm discuția aceasta. Într-adevăr, Pop părea stingherit. Se foia pe scaun negăsin du-și locul. Pe tot parcursul discuției fumase țigară de la țigară și își umpluse de două ori ceașca de cafea. No, hai! Ia, să uităm de lucrurile astea și să revenim la oile noastre! declară el. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de părerea mea, te sfătuiesc să nu mai joci la loto o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
buzele ca să nu se vadă zâmbetul ce îi înflorea în colțul gurii. 29 Simion Pop se prăbuși în fotoliul din care tocmai se ridicase Ileana. Sper că nu aveați o discuție importantă, spuse el după câteva clipe în care se foise căutându-și o poziție comodă în care să-și așeze trupul mătăhălos. Văzând că inspectorul nu spune nimic, șeful secției de poliție din Baia de Sus se întoarse spre ginerele său: No, scuză-mă, dacă am dat buzna! Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stăpânul la datoria zilnică. Nevasta lui Fetea, Natalița, trebăluia, fără spor, în odaia rece, căldura focului, de-abia aprins, neavând spor pe o așa vreme potrivnică. Cei trei copii, Ivan, Saveta și Ion, cu care-i hărăzise bunul Dumnezeu, se foiau după cuptorul acoperit cu țoale de cordele, neștiind ce să facă: să se trezească, pentru a și ajuta părinții, sau să se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân, care miorlăia, necontenit, târându
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
si zise: “will not touch it! is my choice"! Apoi o luă În brațe și dispăru cu ea, pur și simplu. Dumitrică, În vis, văzu toate acestea și fugi să o caute. Din atâta zbucium și alergare, Începu să se foiască În pat și să transpire, astfel că, la un moment dat se trezi strigând: “lasă-mi nevasta În pace, americanule, că altfel, Îți crăp capul În două”! Se ridică În șezut, Își scutură capul de două ori, privi la zâna
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cântă monotonia ca o mașină cu motorul la relanti pentru a găsi putere să merg înainte și să pot zâmbi fără să se observe că mă prefac. Nu prea reușeam. Singurătatea printre atâția oameni era greu de suportat și mă foiam când pe o parte, când pe alta, revenind constant cu nasul în pernă de parcă aș fi vrut să plâng și nu-mi găseam locul. Respiram amplu și rar oprindu-mi răsuflarea atât după inspir cât și după expir. Aerul pătrundea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pădure cum urlă lupii. Iarna nu se dădea plecată curând. Pendulul Noaptea mi se aplecase pe pleoape și-mi doream în acele momente să nu se mai termine. Mă temeam pentru mine, dar mai mult pentru Creața și Erjika. Mă foiam când pe o parte când pe cealaltă căutând să înțeleg tot ce am de făcut pe mai departe. Urma să vină mama la școală, să fiu externat sau exmatriculat, dar nimic nu se compara cu soarta Erjikăi care depindea acum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]