1,177 matches
-
Specia este mult răspândită. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitară și în grupuri, preferând soluri acide și ierboase, la margine de drum, pe câmpii povârnite și prin parcuri, dar de asemenea prin luminișuri în păduri de foioase sau mixte. Perioada favorită de dezvoltare o are din iunie până în octombrie. Buretele cerbului fals este asemenea de otrăvitor ca Scleroderma citrinum (buretele cerbilor). Mâncat în doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime simptome, presiune și durere
Buretele cerbilor fals () [Corola-website/Science/336344_a_337673]
-
mare spațiu verde din centrul istoric al orașului. În interiorul parcului se găsesc circa 20 de platani monumentali ("Platanus acerifolia"), dintre care 15 exemplare sunt declarate monumente ale naturii. Flora din parc cuprinde 197 de exemplare de rășinoase (77%), restul fiind foioase. Plantația este considerată foarte tânără: 73% dintre plante au diametre de până la 20 cm, bucurându-se de o stare fitosanitară bună sau foarte bună. Există în scuar și 14 molizi argintii tineri ("Picea pungens"), arbori cu temperament de lumină plantați
Esplanada Teatrului Național din Iași () [Corola-website/Science/336365_a_337694]
-
o specie de ciuperci necomestibile, devenită cam rar, din încrengătura Basidiomycota în familia "Boletaceae" și de genul "Boletus". În România, Basarabia și Bucovina de Nord ea poate fi găsită în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase sub fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la deal la munte, dar preferat în zonele montane mai călduroase de exemplu ale Munții Carpaților, din (iunie) iulie până septembrie (octombrie). Acest burete a fost descris deseori. Prima menționare a fost
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
slab gri-verzui și cu tinctură de Guaiacum incet gri-verzui. Superficial văzut, Lăptuca neagră poate fi confundată cu câteva alte specii, cum ar fi: "Lactarius fulginosus" (comestibilitate redusă, cam amărui, coloritul cuticulei mai deschis, se dezvoltă aproape numai în păduri de foioase), "Lactarius oedematopus" (comestibil, cuticulä negricioasă, în rest asemănător "Lactarius volemus"), "Lactarius picinus" (necomestibil, este similar, are loc la aceleași situri printre molizi vechi, dar nu are cocoș, laptele său arde fierbinte), "Lactarius tithymalinus" (necomestibil, miros de ploșnițe de câmp și
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
Lactarius volemus"), "Lactarius picinus" (necomestibil, este similar, are loc la aceleași situri printre molizi vechi, dar nu are cocoș, laptele său arde fierbinte), "Lactarius tithymalinus" (necomestibil, miros de ploșnițe de câmp și gust foarte amar, crește numai în păduri de foioase), "Leucopaxillus mirabilis" sin. "Tricholoma mirabile" (comestibil, fără lapte, crește sub pini) sau "Melanoleuca vulgaris" (comestibil, fără lapte, crește ubicuitar în păduri). Lăptuca neagră este una dintre puținele ciuperci comestibile cu lapte alb. Ea nu se potrivește la ciulama sau sosuri
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
arbori, formând micorize, denumit în popor hrib albastru sau gresie. În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă pe teren nisipos preferat în păduri (și montane) de conifere mai ales sub pini printre afini, dar de asemenea în acele foioase, acolo în primul rând sub mesteceni, din iunie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu galben-auriu până ruginiu și cu tinctură de Guaiacum albastru. Ciuperca poate numai fi confundată cu alte soiuri comestibile, în primul rând cu "Gyroporus
Hrib albastru () [Corola-website/Science/336558_a_337887]
-
gol, nud)". Acest soi saprofit, denumit în popor nicorete violet, nicorete vânăt sau ciupercă mov, crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere, prin luminișuri ierboase, grădini, livezi sau parcuri, de la câmpie până la munte, din septembrie până în noiembrie (decembrie), dar câteodată și devreme în primăvară. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu imediat violet pal și cu tinctură de Guaiacum
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar de asemenea în grupuri, pe sol acid și relativ uscat numai sub mesteceni, dezvoltându-se ubicuitar, în precum la marginea pădurilor de foioase, prin grădini și parcuri, mereu acolo, unde se află și gazda lui, din iulie până în octombrie. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu după 20 de minute deschis gri-verzui, cu sulfat de fier ușor roz-gălbui, cu tinctură
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
încrengătura "Basidiomycota" în familia "Entolomataceae" și de genul " Clitopilus" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, crescând în colonii prin păduri de foioase precum în cele de conifere, dar de asemenea pe pajiști și zone deschise cu iarbă. Buretele se dezvoltă din (iunie) iulie până în noiembrie, de la câmpie la munte. Acest burete este considerat indicator pentru hribul cenușiu care preferă deseori același locuri
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
confundat, de exemplu cu comestibilii "Agaricus arvensis", "Calocybe gambosa" (mai mare, cu lamele care nu devin roze), "Tricholoma columbetta" (tare asemănătoare, lamele albe până crem, câteodată cu nuanțe de roz, nu decurente la picior, se dezvoltă numai în păduri de foioase, apare de abia în august), "Tricholoma goniospermum" sin. "Tricholosporum goniospermum" (la început cu pălărie alb-gălbuie, apoi gri-ruginie până la violet deschis cu lamele de aceiași culoare și nu decurente la picior precum miros intensiv de faină proaspătă. Se dezvoltă prin păduri
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
aceiași culoare și nu decurente la picior precum miros intensiv de faină proaspătă. Se dezvoltă prin păduri și pajiști foarte des din mai-octombrie) sau cu necomestibila "Tricholoma album" (lamele albicioase, nu decurente la picior, se dezvoltă numai în păduri de foioase în special sub mesteceni, miros neplăcut făinos- rânced, gust amar, apare de abia în septembrie). Foarte periculoasă este confuzia cu bureți tare otrăvitori, chiar mortali, cum ar fi "Clitocybe dealbata" (Pâlnioară de fildeș), " Clitocybe phyllophila" sin. "Clitocybe cerussata" (foarte otrăvitoare
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
frecvent cultivate ciuperci comestibile din lume. Speciile trăiesc este saprofite dar și parazitare năpădând numai arbori bolnavi sau slăbiți, dar nefiind dăunători de lemn însemnați. Soiul sălbatic se dezvoltâ în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția depinde de specie, astfel tinde din (aprilie) mai până în decembrie, dar diverse soiuri cresc și iarna, dacă vremea nu este prea geroasă. Tip de specie este ostreatus. În
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o largă răspândire. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc atunci când sunt rupți sau tăiați. Ei se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști sub arbori de conifere sau foioase, din iunie până în octombrie (noiembrie). Tip de specie este " torminosus" (2011). Acest gen cu soiuri care emit mereu un suc, este eterogen, de formă pileată (adică, cu pălărie și lamele) cu pălăria amenajată mereu central peste picior. El poate să
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
ciuperci otrăvitoare saprofită din încrengătura Basidiomycota, în familia Strophariaceae și de genul "Hypholoma". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord mai ales pe vreme răcoroasă, căscând pe cioturi (de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase dar și de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci sau chiar sute de exemplare). Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
Craterellus". Această specie este răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în grupuri mari, adesea în mase, dezvoltându-se, mereu pe sol mai mult sau mai puțin acru și aproape mereu bine ascunsă sub frunziș, în păduri de foioase (mai ales sub fagi, ori stejari), dar de asemenea în cele de conifere (acolo preferat sub molizi sau brazi), de la câmpie la munte. Câțiva bureți ai genului se pot găsi deja în iulie și august, dar sezonul important al apariției
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
popor mitră tomnatică. Acest burete saprofit crește solitar sau în grupuri, fiind locuitor de sol umed, bogat, în humus neutru până calcaros, cu frunziș. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin lăstăriș în păduri de foioase, de-a lungul marginilor acestora pe pajiști precum la margini de drum și în șanțuri, adesea însoțit de ciuperci din familiile "Sclerotiniaceae" și "Pezizaceae" (de exemplu "Peziza badia"). Apare, de la câmpie la munte, dar preferat la nivel mijlociu, toamna, din
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
sau slăbiți, în primul rând plopi și ulmi, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, mai ales în păduri naturale aluviale sau de foioase, prin plantații de plop și parcuri, deseori chiar pe copaci de stradă în orașe. Apariția bureților est din mai până în octombrie. Mulți cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
ostreatus", și asemănătoare cu "Pleurotus florida". Acest miceliu se cultivă ușor pe medii granulate formate din boabe de cereale. În primul rând, ciuperca se crește pe substrat celulozic format din ciocălăi de porumb zdrobiți 50-70%, paie tocate 10-15%, rumeguș de foioase 10-30% in amestec cu deșeuri de bumbac sau frunze de foioase 5-10%. Spre deosebire de celelalte specii cultivate de "Pleurotus", buretele cornet nu este sensibil la procese de fermentare eventual declanșate in substratul celulozic. Prima cultură de "Pleurotus cornucopiae" în România a
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
pe medii granulate formate din boabe de cereale. În primul rând, ciuperca se crește pe substrat celulozic format din ciocălăi de porumb zdrobiți 50-70%, paie tocate 10-15%, rumeguș de foioase 10-30% in amestec cu deșeuri de bumbac sau frunze de foioase 5-10%. Spre deosebire de celelalte specii cultivate de "Pleurotus", buretele cornet nu este sensibil la procese de fermentare eventual declanșate in substratul celulozic. Prima cultură de "Pleurotus cornucopiae" în România a fost obținută în anul 1983 la „Ciupercăria Mogoșoaia a I.C.L.F. Vidra
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
de asemenea, dar mai rar, și brazii, molizi sau pini, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Soiul sălbatic se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția principală a bureților este din septembrie până în decembrie, dar ei cresc și iarna, dacă vremea nu este prea geroasă. Buretele a fost descris pentru prima dată de savantul
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
Basarabia și Bucovina de Nord ca una din primele specii de ciuperci deja din sfârșitul lui martie, privind afară din zăpadă, până la inceputul lui iunie, crescând solitar sau în grupuri pe soluri calcaroase și argiloase în special prin păduri de foioase mai ale sub frasini, ulmi, plopi și salcâmi, adesea oară prin tufișuri sau lunci ierboase, la margine de drum, dar, de asemenea sub vreascuri, pe defrișări sau arsuri vechi. În anul 1753, marele savant suedez Carl von Linné a descris
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea precum variațiile ei se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitare sau în grupuri mai mici, în zonele umede ale pădurilor conifere sub molizi și mai rar în cele foioase, acolo mai ales sub fagi precum pe soluri puțin adânci, pe teren mlăștinos sau turbăros, ce se întinde deasupra unor materiale carbonate, din iulie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu anilină încet galben de lămâie, devenind după ore roșu și
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare. După cum sugerează și numele, buretele apare pe lemn de măslini. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se găsește la rădăcinile de castani comestibili precum în păduri de foioase uscate pe stejari și carpeni, apărând deseori pe sol (lemn îngropat, ce nu se poate distinge în cele mai multe cazuri), din (iunie) iulie până în septembrie. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu verde și cu hidroxid de amoniu palid-verzui pe suprafața
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
pâinișoara oilor, este o specie de ciuperci comestibile de "basidiomycete" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România și Basarabia oriunde în păduri de foioase, acolo în special sub mesteceni și fagi precum în cele de conifere sub pini, de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie. Aceasta ciupercă a fost descrisă pentru prima dată de Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al lucrării sale
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
ciupercă țigănească sau văloasa țiganilor. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, crescând în grupuri sau cercuri de vrăjitoare pe soluri acide și nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini, cam rar în cele foioase, în locuri însorite de la deal la munte, din (iunie) iulie până în octombrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]