2,684 matches
-
infanterie și cavalerie, precum și, într-o etapă ulterioară, specializarea în armele artileriei și geniului. În 1879, când Constantin Prezan era elev al școlii, în programa acesteia, cursurile erau predate atât de profesori militari, cât și civili. Profesorii militari predau disciplinele: fortificație, instrucția infanteriei, tactică, strategie și geografie militară, administrație și legislație, hipologie și instrucția cavaleriei. Profesorii civili predau: geometrie descriptivă, mecanică și lucrări grafice, topografie și științe aplicate, două limbi străine și gimnastică. În anul doi de studii, Constantin Prezan a
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
război, generalul Gheorghe Slăniceanu: „"Școala militară de infanterie și cavalerie era organizată până acum în prevederea ca ofițerii ieșiți din această școală să posede elementele trebuitoare pentru a putea servi în toate armele, precum și partea teoretică din cursurile de artilerie, fortificație și mai cu seamă cursul complementar de matematici, fiind predate pe baze mult superioare pentru această școală. Pe de o parte aceste cursuri ocupau fără vreun folos real timpul elevilor ce se destinau infanteriei și cavaleriei, împovărându-i cu lucrări
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
materii: algebră superioară, geometrie analitică și în spațiu, calcul integral și diferențial, geometrie descriptivă, plane cotale și ordine de arhitectură, mecanică rațională, fizică generală, chimie generală, limba franceză, limba germană și scrimă. În următorii doi ani, programa prevedea următoarele cursuri: fortificații, construcții, topografie, științe aplicate, mecanică aplicată, artă militară, artilerie, drept internațional, limba franceză, limba germană, hipologie și scrimă. Educația și nivelul de cunoștințe acumulat de către absolvenții școlii au făcut ca, deși armele artilerie și geniu aveau o pondere redusă în
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Pe timpul șederii în Franța, Constantin Prezan și Ion I.C. Brătianu s-au cunoscut, ceea ce avea să ușureze colaborarea lor din anii Primului Război Mondial. La revenirea în țară, după finalizarea studiilor în Franța, locotenentul Prezan a fost încadrat ca profesor-ajutor la disciplina fortificații, la Școala Specială de Artilerie și Geniu. Activitatea sa în cei patru ani petrecuți aici (1886-1890) avea să se bucure de aprecieri elogioase din partea conducerii școlii. Colonelul Christian Tell, aflat la comanda instituției de învățământ în acea perioadă, consemna în
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
ani petrecuți aici (1886-1890) avea să se bucure de aprecieri elogioase din partea conducerii școlii. Colonelul Christian Tell, aflat la comanda instituției de învățământ în acea perioadă, consemna în una din aprecierile de serviciu anuale că „"face foarte bine cursul de fortificație la această școală, înlocuind chiar pe profesorul titular care îi lasă mai toată sarcina cursului"”. În decembrie 1890 a fost trimis din nou în misiune în străinătate, în Germania, la Magdeburg, unde a rămas până în septembrie 1891, ca reprezentant delegat
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
din personalități de vază ale Țării"”. Constantin Prezan a fost desemnat consilier regal, în virtutea deținerii gradului de mareșal. Activitatea didactică a lui Constantin Prezan se rezumă la perioada de 4 ani (1886-1890) în care a funcționat ca profesor-ajutor la disciplina „"Fortificații"”, în Școala Specială de Artilerie și Geniu. Modul în care a organizat și desfășurat activitățile didactice avea să fie bine apreciat de comandantul școlii, colonelul Christian Tell, care arăta că „"face foarte bine cursul de fortificație la această școală, înlocuind
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
ca profesor-ajutor la disciplina „"Fortificații"”, în Școala Specială de Artilerie și Geniu. Modul în care a organizat și desfășurat activitățile didactice avea să fie bine apreciat de comandantul școlii, colonelul Christian Tell, care arăta că „"face foarte bine cursul de fortificație la această școală, înlocuind chiar pe profesorul titular care îi lasă mai toată sarcina cursului"”. De-a lungul vieții, Constantin Prezan a publicat singur sau în colaborare o serie de lucrări, dintre care cele mai importante sunt: Atât pe parcursul vieții
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
mai șubrede și a unor infirmități congenitale, la viața politică, preferând o existență retrasă, consacrată studiului. Este proclamat împărat de către pretorieni la asasinarea nepotului său Caligula și recunoscut apoi de către senat. În timpul domiei sale începe construcția unui sistem defensiv de fortificații pe Rin și Dunăre, provinciile beneficiază de o bună administrare și o bogată activitate edilitară (șosele, apeducte, porturi). Acordarea cetățeniei romane locuitorilor unor orașe din afara Italiei, îi atrage ostilitatea cercurilor senatoriale. În timpul domniei lui Claudius începe cucerirea Britanniei, care devine
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
a efectuat în 213 o călătorie în Dacia, în cadrul programului său militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezența i-a fost atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Cele două fortificații romane de la Porolissum, castrele, câte unul pe dealurile Pomet și Citera ale localității, împreună cu un sistem defensiv complex, situat pe culmile sau la poalele Munților Meseșului, au reprezentat cheia de boltă a apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei. Caracalla
Caracalla () [Corola-website/Science/299860_a_301189]
-
lui Hadrian) din Scoția de azi, având deci o lungime totală de mii de kilometri. Cuvântul franțuzesc „limite”, care provine din latinescul „limes, limitis” este originea celui românesc „limită”. Pe această linie de graniță legiunile (armatele) romane au construite diverse fortificații cu scopul de a păzi teritoriul imperiului, pentru a da alarmă imediată când se apropiau de graniță oștiri străine, și mai ales pentru a supraveghea circulația de graniță, pentru care ele încasau vame. Frontiera era de obicei compusă din: Se
Limes () [Corola-website/Science/299874_a_301203]
-
semnale de foc codificate, acestea ajungând din turn în turn până la castrul cel mai apropiat. Astfel, o alarmă de pericol se putea propaga rapid din orice punct de pe limes, pentru a chema în ajutor pe militarii din castre. Resturi de fortificații de la limes (valul de pământ, șanțul, fundamente de turnuri etc.) se mai disting pe teren în unele locuri până și în ziua de azi. Pe teritoriul României - al fostei Provincii Romane Dacia - se găsesc următoarele secțiuni de limes: limes Alutanus
Limes () [Corola-website/Science/299874_a_301203]
-
galic secesionist. Prin decizia de retragere din Dacia și prin victoriile repurtate asupra iutungilor, sarmaților, carpilor și goților, Aurelian consolidează frontiera Imperiului pe Dunărea de Jos, iar prin respingerea vandalilor - pe Dunărea Mijlocie ( Regiunea panonică, 270-271). Începe înconjurarea Romei cu fortificații puternice -"zidul lui Aurelian", încheiat în vremea împăratului Probus. Dat fiind lungimea considerabilă a graniței nordice imperiale (de la Atlantic până în Orientul Mijlociu) pe care se exercitau presiunile populațiilor migratoare barbare (în general) și a dacilor liberi în zona carpatică, Aurelian a
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
nu se puteau retrage, atât din motive strategice, cât și din motive de mândrie națională. Francezii urmau să fie prinși într-o situație grea, într-o capcană în dreptul orașului Verdun. Orașul Verdun a fost ales deoarece era înconjurat de numeroase fortificații, era un punct întărit aflat în preajma liniilor germane și pentru că apăra drumul principal către Paris. În concordanță cu scopurile hotărâte ale lui Falkenhayn, operațiunea a primit numele de cod "Gericht - Loc de execuție". Pentru a duce la îndeplinire obiectivul uciderii
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
pentru menținerea neîntreruptă a atacului. Pe 21 februarie 1916, germanii au lansat un atac masiv asupra Verdunului. După 8 ore de bombardament intens de artilerie, germanii s-au năpustit asupra Verdunului și forturilor înconjurătoare. Francezii au pierdut controlul asupra celor mai multe fortificații, inclusiv al celui de la Douaumont. Până în cele din urmă, francezii au încetinit atacul inamic, iar până în decembrie 1916, ei i-au împins pe germani pe pozițiile de plecare. Pierderile germane au fost de aproximativ 337.000 de soldați, iar cele
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
construcția unor poziții defensive în spatele porțiunii lor de front, poziții care aveau să fie numite Linia Hindenberg. Se dorea scurtarea frontului german, permitând eliberea unui anumit număr de unități germane pentru a fi folosite în alte scopuri. Linia această de fortificații începea de la Arras și se întindea până la sud de St Quentin. Avioanele britanice de recunoaștere cu rază lungă de acțiune au identificat pentru prima oară fortificațiile aflate în construcție în noiembrie 1916. Retragerea planificată a germanilor pe noul aliniament a
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
număr de unități germane pentru a fi folosite în alte scopuri. Linia această de fortificații începea de la Arras și se întindea până la sud de St Quentin. Avioanele britanice de recunoaștere cu rază lungă de acțiune au identificat pentru prima oară fortificațiile aflate în construcție în noiembrie 1916. Retragerea planificată a germanilor pe noul aliniament a fost denumită "Operatțiunea Alberich". Operațiunea a început pe 9 februarie și a fost terminată pe 5 aprilie, lăsând aliaților să reocupe un teritoriu devastat. Retragerea s-
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
a dat seama că Germania pierde răzbioul, Ludendorff a ordonat ca minele din Franța și Belgia să fie distruse. Dorința lui era să distrugă industriile celui mai important rival european al Germaniei. Franța avea să construiască o serie uriașă de fortificații de-a lungul graniței cu Germania - linia Maginot, sperând ca aceste structuri vor preveni agresiunile viitoare ale vecinului de la răsărit. Războiul din tranșee a lăsat o întreagă generație de soldați mutilați, văduve de război și reținerea aliaților de a duce
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
face pomenire de trei mitropoliți ai Cervenului. Din 1965, de când se sapă organizat la cetatea "Împăratului Roșu", a început să prindă contur o adevărată capitală valahă uitată: ruinele a două mitropolii, a 15 biserici, a zeci de palate, străzi și fortificații nesfârșite. În 1388, Cervenul a fost cucerit de către turci, prin incendiere, după cum grăiește cronica lui Mehmed Neșri. Lipsită de apă, cetatea de pe stâncă a ars asemenea unei uriașe torțe, zile și nopți la rând, sub privirile pline de resemnare ale
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
au făcut un popas la Russenart și au scris despre acest oraș în jurnalul lor de călătorie. Traducând pluralul de la „Ruși” în limba germană, rezulta cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea. A doua mențiune documentară este la 1394, odată cu împărțire administrativă a țării, realizată
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
în două corpuri: pedestrimea care formă falanga și cavaleria pentru a apăra flancul stâng al falangei. La început geții accepta lupta în câmp deschis, dar mai apoi se refugiază într-o așezare fortificata la o parasangă de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi încercuiți, deoarece "fortificația nu era bine întărită". Pe la 300 i. Hr. întâlnim pe geții din Câmpia Munteana uniți într-o mare uniune de triburi. Acum scriitorul antic Diodorus Siculus ne relatează în lucrarea să "Bibliotecă
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
pentru a apăra flancul stâng al falangei. La început geții accepta lupta în câmp deschis, dar mai apoi se refugiază într-o așezare fortificata la o parasangă de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi încercuiți, deoarece "fortificația nu era bine întărită". Pe la 300 i. Hr. întâlnim pe geții din Câmpia Munteana uniți într-o mare uniune de triburi. Acum scriitorul antic Diodorus Siculus ne relatează în lucrarea să "Bibliotecă istorică" că geții conduși de Dromihete reușesc să înfrângă
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
franceze, bazate pe informații incomplete, au ajuns la concluzia că prăbușirea Franței era datorată tacticilor bazate pe apărarea liniară și pe lipsa rezervelor de unități blindate. Sovieticii au decis să nu repete aceste erori. În loc să se pregătească de construirea de fortificații pentru o apărare liniară, din acel moment înainte, diviziile de infanterie aveau să se fie concentrate în formații mobile mari. Toate tancurile urmau să fie concentrate în 31 unități mecanizate gigantice, fiecare dintre ele gândite să fie mai mare decât
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
de graniță de la Brest este o ilustrare a acestei tenacități neașteptate: atacată din prima zi a invaziei germane, se aștepta să fie ocupată în decursul a câteva ore. În loc de această victorie facilă, garnizoana sovietică a continuat să lupte vitejește în fortificațiile asediate timp de mai mult de o lună. Logistica germană a început să fie o problemă importantă din cauza lungimii tot mai mari a liniilor de aprovizionare și ca urmare a vulnerabilității lor la atacurile partizanilor sovietici din spatele frontului. Sovieticii au
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
iar noile arme promise, dar netestate în luptă, de-abia începuseră să fie livrate. De asemenea, cea mai mare parte a trupelor sovietice erau concentrate de-a lungul noii frontiere sovietice din fostele teritorii poloneze, unde lipseau orice fel de fortificații importante, astfel încât atacatorii germani le-au înfrânt în numai câteva săptămâni de la începutul războiului. La început, multor unități sovietice le-a fost limitată libertatea de mișcare de ordinele antebelice ale lui Timoșenko și Jukov, (date la indicația lui Stalin de
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
mai mici, cam 514.000 de prizonieri, adică 41% din totalul forțelor sovietice. Rezistența disperată a Armatei Roșii a încetinit mult înaintarea Wehrmachtului. Când, pe 10 octombrie 1941, germanii au ajuns în dreptul liniilor de apărare de la Mojaisk, au găsit aici fortificații bine pregătite, apărate de trupe odihnite. În aceeași zi, Gheorghi Jukov a fost rechemat de la Leningrad, pentru a prelua conducerea pregătirilor pentru apărarea Moscovei. Jukov a ordonat concentrarea tuturor forțelor disponibile pentru întărirea și apărarea liniei Mojaisk, o mișcare sprijinită
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]