3,227 matches
-
familiile lor în apartamentul său din Boulevard Edgar Quinet. Pe Django îl întâlnise în 1931 pe Coasta de Azur, pe când cânta la barul Coq Hardi din Toulon, apoi la Lido și Palm Beach din Cannes. Prin intermediul colecției de discuri a fotografului, Django va lua contact cu muzica lui Duke Ellington, Louis Armstrong, Joe Venuti și Eddie Lang. Descoperirea jazzului va fi o adevărată revelație pentru Reinhardt, care decide să se consacre în continuare definitiv acestui gen. Jazzul îl va consacra definitiv
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
Teilmann și al lui (Tafelrichter) Adolf Spech. A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni. Soțul ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf. În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. În octombrie 1857, familia s-a mutat înapoi la Viena, unde au continuat să
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
proiect de reconstrucție performativă a poveștilor-document care fundamentează istoria comunităților din Valea Jiului, aflate la limita dintre supraviețuire, migrație, dispariție și posibila reconstrucție.<b> </b></i> Spectacolul are la bază o cercetare în Valea Jiului, coordonată de Mihaela Michailov (dramaturg), Vlad Petri (fotograf), David Schwartz (regizor). Din distribuție fac parte: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban. Cercetarea a avut mai multe direcții - ateliere, discuții libere și interviuri cu mineri, soții de miner, pensionari, copii, paznici de mină, lideri de sindicat
„Am înțeles care e miza mea ca actor. Nu e vorba doar despre mine, e și despre celălalt” () [Corola-website/Science/295718_a_297047]
-
să creeze o serie de portrete, nuduri și naturi moarte e mici dimensiuni care i-au adus notorietatea pe plan internațional. Între personalitățile pictate au figurat regina mamă Elisabeth a Angliei, actrița franceză Catherine Deneuve, prietenul său scriitorul Samuel Beckett, fotograful Henri Cartier-Bresson, primii miniștri Alec Douglas Hume și Pierre Maurois și alții. Însă o mare parte din tablouri o surprind pe soția sa Anne in cele mai felurite situații. Pictorul are două fete din căsătoria în 1961 cu poeta și
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
πow!? ("Ce naiba știm"?) sau ca What the #$*! Do We Know!?) este un film din 2004 care combină stilurile documentar, animație pe calculator și narativ care postulează o conexiune spirituală între fizica cuantică și conștiință. Scenariul prezintă povestea Amandei, o femeie fotograf și mută care se lovește de obstacole emoționale și existențiale în viața sa și începe să ia în considerare ideea ca conștiința individuală și cea de grup pot influența lumea materială. Experiențele sale de viață sunt folosite de către realizatorii filmului
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
prezintă un punct de vedere al universului fizic și al vieții umane în cadrul acestuia, cu conexiuni către neuroștiință și fizica cuantică. Unele idei discutate în film sunt: În segmentele narative ale filmului, Marlee Matlin o portretizează pe Amanda, o femeie fotograf care joacă rolul unei femei obișnuite cu care publicul ar trebui să fie capabil să se identifice cu ușurință și care este adesea plasată în circumstanțe extraordinare. În segmentele documentare ale filmului, intervievații discută despre originea și semnificația experiențelor Amandei
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
declarat că testul său a ieșit negativ. În ciuda negațiilor, presa britanică a continuat zvonurile în anii următori, din cauza stării psihice a lui Mercury și din cauza lipsei de turnee a celor de la Queen. Până la sfârșitul vieții sale, Mercury era urmărit de fotografi, în timp ce tabloidul "The Sun" susținea că Mercury este grav bolnav. Apariția sa din ultimul său videoclip, „These Are the Days of Our Lives”, le-a confirmat suspiciunile. Mercury a continuat să înregistreze melodii în studio până cu o lună înainte de
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
fixare. Aceasta avea ca rezultat imaginea finală nefixată, ce consta din zone luminoase și zone întunecate în amalgamul gri de pe placă. Cutia de developare a fost construită pentru a permite inspectarea imaginii printr-o fereastră galbenă de sticlă, ceea ce permitea fotografului să știe când să înceteze developarea. Următoarea operație era „fixarea” permanentă a imaginii fotografice pe placă prin scufundarea într-o soluție de tiosulfat de sodiu, care dizolva halogenurile neexpuse. Inițial, procedeul lui Daguerre a fost cel de a utiliza o
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
din New York, unde au fost cunoscut sub numele de Morgan-Tiffany, precum și colecțiile Morgan-Bement.În 1911, Kunz a numit un nou tip de bijuterie găsită după cel mai bun client al său:. Morganite. Morgan a fost, de asemenea, un patron al fotografului Edward S. Curtis, oferind 75.000 dolari în 1906, pentru a crea o serie de poze cu americanii nativi. Curtis a publicat o lucrare în cele din urmă în 20 de volume cu titlul: Indienii din America de Nord. Curtis a continuat
J. P. Morgan () [Corola-website/Science/312996_a_314325]
-
(n. 10 ianuarie 1938) este un fotograf ceh. Koudelka s-a născut în 1938 în Boskovice, Moravia. El a început să-și fotografieze familia și împrejurimile locuinței cu un aparat 6 x 6 Bakelite. A studiat la Universitatea Tehnică Cehă din Praga (ČVUT) între 1956 și 1961
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
primească comenzi de la revistele de teatru și a fotografiat în mod obișnuit reprezentațiile teatrale de la Teatrul din spatele porții din Praga, cu un aparat Rolleiflex. În 1967 Koudelka a decis să renunțe la cariera sa de inginer pentru a lucra ca fotograf. A revenit în Cehoslovacia de la un proiect de fotografiere a țiganilor din România cu doar două zile înainte de invazia sovietică, în august 1968. A fost martor la acele evenimente și a înregistrat invadarea Pragăi de către forțele militare ale Pactului de la
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
Praga în mâinile unui agent Magnum și publicate anonim în revista "The Sunday Times" sub inițialele P. P. (Prague Photographer) din teama de represalii pentru el și familia lui. Fotografiile de la acele evenimente au devenit simboluri internaționale dramatice. În 1969 „fotograful ceh anonim” a fost distins cu Medalia de Aur Robert Capa a Overseas Press Club pentru realizarea unor fotografii ce necesită un curaj excepțional. Fiind recomandat autorităților britanice de Magnum, Koudelka a aplicat pentru o viză de lucru de trei
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
la Muzeul de Artă Modernă și la Centrul International de Fotografie, New York; la Hayward Gallery, Londra; Stedelijk Museum of Modern Art, Amsterdam; și Palais de Tokyo, Paris. El și activitatea sa fotografică au primit sprijin și recunoaștere de la prietenul său, fotograful francez Henri Cartier-Bresson. El a fost, de asemenea, susținut de către istoricul de artă ceh Anna Farova. În 1987, Koudelka a devenit cetățean francez și a putut să se întoarcă în Cehoslovacia, pentru prima dată, în 1990. Apoi, el a realizat
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
Cartea sa cea mai recentă "Wall: Israeli and Palestinian Landscapes" a fost publicată de în 2013. Această carte este compusă din peisaje panoramice pe care le-a realizat între 2008 și 2012, ca proiectul său pentru fotografie colectivă , organizat de fotograful Frédéric Brenner.
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
27 iulie 1914 scris de către naționalistul sloven Marco Natlachena, intitulat „Srbe na vrbe!” (în ) în semn de răzbunare pentru asasinarea arhiducelui Ferdinand. De la începutul războiului cunoscutul Jock Bogdanovici din Belgrad a început să filmeze primele operațiuni din Balcani, iar împreună cu fotograful rus Samson Chernov au filmat lupta de la Sirmia și lupta pentru Zemun, în septembrie 1914. Cu toate acestea, după ce teritoriul Șerbiei a fost ocupat, studioul de filmare a încetat complet să mai funcționeze. Întreaga epopee a sârbilor între 1915-1916 a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Nancy "Nan" Goldin (n. 12 septembrie 1953, Washington, D.C.) este un fotograf american. se naște la Washington DC în 1953 dar crește la Boston, unde frecventează School of the Musem of Fine Arts. Trăiește la New York din 1978, unde s-a afirmat ca fiind unul dintre căi mai importanți exponenți ai unei
Nan Goldin () [Corola-website/Science/322516_a_323845]
-
Wilson Alwyn „Snowflake” Bentley (n. 9 februarie 1865, Jericho, Vermont, SUA - d. 23 decembrie 1931), este unul dintre primii fotografi ai fulgilor de zăpadă. El a perfecționat un procedeu de capturare a fulgilor de zăpadă pe catifea neagră astfel încât imaginile să fie imortalizate înainte de topirea sau sublimarea lor. Bentley s-a născut în februarie 1865. A fost interesat de cristalele
Wilson Bentley () [Corola-website/Science/320530_a_321859]
-
zero grade, fulgii de zăpadă sublimează. Bentley descria fulgii de zăpadă într-o manieră poetică drept „mici minuni de frumusețe”, iar cristalele drept „flori de gheață”. Cu toate aceasta, Bentley avea o atitudine foarte obiectivă față de munca sa, ca și fotograful german Karl Blossfeldt (1865-1932) care fotografia semințe și frunze. Munca lui Bentley a atras atenție în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Harvard Mineralogical Museum a achiziționat câteva dintre micrografiile sale. În colaborare cu George Henry Perkins, profesor de
Wilson Bentley () [Corola-website/Science/320530_a_321859]
-
13 martie 1902 - 23 februarie 1975) a fost un artist de origine germană, foarte cunoscut pentru păpușile în mărime naturală, ce evocau fetele în perioada pubertății, produse pe la mijlocul anilor 1930. Istoricii artei și fotografiei l-au consider ca fiind un fotograf suprarealist. Bellmer s-a născut în orașul Kattowitz, la acel moment oraș al Imperiului German (acum Katowice, Polonia). Până în anul 1926, acesta lucrase că desenator la propria companie de publicitate. Acesta își inițiase proiectul cu păpuși ca mijloc de opoziție
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
Richard Melville Hall (n. 11 septembrie 1965, New York), cunoscut după numele de scenă , este un muzician, DJ, cantautor și fotograf american. El este bine-cunoscut pentru muzica sa electronică, stilul de viață vegan și apărarea drepturilor animalelor. a vândut peste 20 de milioane de albume în lumea întreagă.AllMusic îl consideră drept "una din cele mai importante figuri din muzica dance
Moby () [Corola-website/Science/302963_a_304292]
-
cel mai înalt din cadrul gherilei, și îi conferă, la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagră. Această imagine a revoluționarului cu beretă și stea va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda, autorul acesteia. După cucerirea puterii, la 9 ianuarie 1959, primește cetățenia cubaneză, printr-o lege specială. devine în 1959 comandatul închisorii Cabana. Timp de șase luni, între 2 ianuarie și 12 iunie 1959, au fost executați acolo
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
Cenușii, la benzinăria soțului acesteia. În seara aceleași zile Myrtle se va întâlni cu Tom și Nick într-un apartament din New York. În apartament se pornește o adevarată petrecere după venirea surorii lui Myrtle, Catherine și a unui cuplu de fotografi Mckee. Inexplicabil, Nick Carraway primește o invitație de a participa la o petrecere organizată de Jay Gatsby. Printre invitați, Nick constată că este singurul care are invitație și că toți ceilalți au venit neinvitați și dorește să-l cunoască pe
Marele Gatsby () [Corola-website/Science/333446_a_334775]
-
nu înregistrează succesul răsunător al single-ului anterior. Lansarea a fost una inedită, „Inimi Desenate” a fost difuzat în premieră de către toate marile radiouri din țară la ora 9:00. Pentru promovare, Delia a realizat și o ședință foto alături de fotograful Dimitri Caceaune. Single-ul „” este produs și compus de echipa Kazibo Music. Muzica și versurile sunt scrise de Ovidiu Baciu și Alex Pelin, iar mix-masterul îi aparține lui Deaconu Dan Andrei, echipă ce a realizat și hitul național „Pe aripi
Inimi desenate () [Corola-website/Science/334855_a_336184]
-
în care abordează viața burgheziei de provincie, într-un oraș ce seamănă cu Valladolid-ul său natal. A publicat de asemenea nuvela „"El Loco"”. Alte romane ale lui Delibes sunt : „"La hoja roja"” (1959), operă de caracter existențialist, în care un fotograf, aflat în pragul pensionării, își rememorează viața; „"Las ratas"” (1962), operă având la bază o serie de anecdote autobiografice, în care se evocă atmosfera unui sat castilian dispărut; și în primul rând „"Cinco horas con Mario"” (1966), considerat capodopera sa
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
cu privire la posibilele origini ale acestora. Alteori, a afirmat că el nu a fost preocupat de posibilele origini psihologice și că cel puțin unele OZN-uri au fost fizic reale, bazându-se în principal pe dovezi fizice indirecte, cum ar fi fotografii și detectările pe radar, suplimentar față de observațiile vizuale. De asemenea, a luat în considerare ipoteza extraterestră ca fiind viabilă. În 1958, Associated Press l-a citat spunând că "o explicație pur psihologică este exclusă ... Dacă originea extraterestră a acestor fenomene
Ipoteze paranormale privind OZN-urile () [Corola-website/Science/326918_a_328247]