3,509 matches
-
Acasa > Cultural > Artistic > ÎN LOC DE PREDOSLOVIE Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 684 din 14 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Iubirea - constanta vibrantă a umanului - o descriptivă și sinergică actualizare în romanul lui Virgil Stan Frământările curente ale cotidianului și presiunea imensă pe care acestea le pun pe umerii contemporanului, obligă omul să iasă din atmosfera curent-banală, să-și caute refugiu într-o nouă lume creată de el, doar pentru el, o lume în care suntem
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
aprinsă dacă nu este alimentată cu oxigen. Ca să exemplifice acest lucru acoperi o lumânare cu un pahar făcând ca aceasta să se stingă. Iubirea nu poate fi durabilă dacă nu este protejată.”. Printre întâmplările derulate rapid, pe firul poveștii transpar frământări, întrebări, implicații și consecințe pe care unii dintre eroii și le asumă, iar alții le neagă cu vehemență. Povestea în sine nu are ceva senzațional, dar surprinde prin epicul articulat, bine structurat, prin situațiile create și pasajele descriptive generoase. Finalul
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
aur în istoria culturii naționale: Literatorul și respectiv Timpul. Nu sunt uitate nici perioadele în care celebra epigramă despre boala psihică a lui Eminescu, publicată de Macedonski în numărul din septembrie 1883 al Literatorului, i-a adus acestuia din urmă frământări sufletești, accentuate de oprobriul public. Cum era și firesc, Dl Al. Florin Țene aduce în prim-plan de-a lungul romanului și circumstanțe esențiale din activitatea publicistică, relatând despre gazetele pe care poetul Nopților le-a fondat și despre cele
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
imprevizibile, necunoscute, care-i dau senzația că este urmărit, monitorizat, încătușat, părăsit, atitudini scurse în reacții de eliberare din aceste obsesii. Spațiul nu-mi permite să redau splendidele versuri din poeziile în care descrie cu expresii stilistice deosebite aceste misterioase frământări sufletești, așa cum le descrie în poeziile „Dor”, „Judecată”, „Evadare”, „Revedere”, „Fantezie” ș.a., o adevărată risipă de metafore, într-o ningere de lirism diafan și molcom. Captiv în capcana viselor și iluziilor sale ( „sunt captiv în mine”- „Evadare”), poetul trece prin
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
plimbându-mă în cerdac, sub clar de lună, depănând amintiri, privind fotografii, vizionând casete sau recitind modestele mele poezii care s-au adunat, purtând aproape numărul zilelor unui an. În tot ce-am scris, sunt gânduri, trăiri intense, zbucium și frământări amestecate mereu cu dor, dor arzător de casă, de cei dragi, de oameni și de sat. Sunt stări sufletești deosebite prin care am trecut, la întoarcerea și plecarea scumpei mele soții, Maricica (ea s-a dus în țară și s-
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
răspunde cu precizie? Exemplele venerabile din istorie despre cei care și-au trăit visul, modelând epocile conform propriei voințe, arată într-un procent covârșitor, la o cercetare microscopică a acestor vieți, că legenda țesută în jurul lor ocolea mare parte din frământările și crizele de dezordine pe care le înfruntau zi de zi. Ei revendicau parcele de prestigiu care să le asigure posibilitatea de a-și impune punctul de vedere, dar, când universul emoțional le era inundat de întuneric, haosul provocat de
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
și ne-am imaginat contexte, de genul: „Cum ar fi dacă acum prin parc ne-am întâlni cu Lucian Blaga? Dar cu Bacovia? Ce zici de Eminescu?... Ce viață crezi că au dus ei, care au fost bucuriile lor, dar frământările lor? Ce aspirații aveau? Ce ai vrea să știi despre ei? Ce i-ai întreba?...” Am luat pe rând fiecare autor și am găsit astfel prima ușă pe care am pășit împreună cu adolescentul meu în lumea literaturii române. Mi-am
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]
-
ce am făcut în ultimii ani? Nu contează. Personajul principal se angajează în călătorii periculoase - într-un subteran fictiv, în secvențe care amintesc de incursiunile în lumea de dedesubt din mitologia antică, și în explorarea propriilor limite, cu reprezentări ale frământării interioare - toate cu scopul de a se pune cap la cap și de a găsi o posibilitate să nu uite. Filmul ar explora natura omului, modul în care cine suntem este definit în întregime de experiențele și de amintirile proprii
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii () [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
parlamentar debutant povestește ce se întâmplă după perdelele grele din Casa Poporului Dacă aș fi membru al unui partid ai cărui parlamentari nu au atât de multă libertate pe cât avem noi cei din USR, cred că toate aceste întrebări și frământări nu și-ar avea rostul. Aș fi votat oricum exact cum mi-ar fi dictat conducerea partidului. Sunt norocos că am libertatea de a-mi pune aceste întrebări, dar și mai norocos sunt că mi se permite să le împărtășesc
Pe cine reprezint eu? Trăim cu impresia că devenim un fel de unși ai lui Dumnezeu? () [Corola-blog/BlogPost/338792_a_340121]
-
politicieni. Capitaliștii încep să sesizeze mai bine natura statului, agresiunea din spatele fiscalității sau inconsistența asistenței sociale promovate de acesta la adăpostul unor concepte lipsite de consistență cum ar fi „solidaritatea socială” sau „interesul național”. În aceeași notă se înscrie și frământarea lipsită de sens legată de „remunerarea capitalului” mai consistentă decât „remunerarea muncii” identificată, mai nou, ca fiind sursa multor rele și neajunsuri în societatea românească (vezi aici, pag. 16 sau aici, o ediție mai veche a temei de discuție). De unde
remunerarea capitalului versus remunerarea muncii. De unde această ură împotriva capitalului și a celor care îl acumulează? () [Corola-blog/BlogPost/338836_a_340165]
-
nici el telefon mobil). Pelicula Omul invizibil m-a fascinat atât de tare, încât petreceam mult timp gândindu-mă cum aș putea deveni aidoma lui Griffin, eroul principal al filmului și-al cărții lui H.G. Wells. Aveam să aflu răspunsul frământărilor mele cu părul deja albit. Deși îmi continuam drumurile zilnice prin oraș, eram absolut de nevăzut. De negăsit. Nimeni nu putea da de mine, odată ce plecam de lângă postul telefonic din biroul unde lucrez. Voluptatea resimțită o savuram ca pe un
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
„Tu unde pleci în concediu?“ mă întreabă o colegă. Adăugată la tradiționala întrebare „unde faci Revelionul?“ cea despre concediu traduce frământările existențiale periodice și repetitive ale celor angajați pe undeva, și care au dreptul anual la un număr de zile de concediu. Le spun că nu plec nicăieri, că prefer să stau acasă. Nu plec în „vacation“, ci in „staycation“, cum
Vara, când suntem programați să avem activitate intensă, stăm la plajă. Iarna, când ar trebui să hibernăm, noi muncim. Despre ironia plecatului în concediu () [Corola-blog/BlogPost/338531_a_339860]
-
averile ciuntite de noul regim, și au părăsit țara. Anul 1948 a excelat prin numărul de emigrări, pentru că atunci s-a declanșat cel mai mare val de refugiați politic, din perioada postbelică. În aceste vremuri de restriște, marcate de puternice frământări politice și sociale, a luat drumul pribegiei și domnul Dumitru Sinu. Împreună cu alte șapte persoane, a trecut granița pe la sârbi. Cei care l-au ajutat să fugă din România au fost legionarii, cu toate că amicul meu, cunoscut între prieteni ca nea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
plângeam în vânt / Noaptea-mi arăta Calea Robilor. Pe buze simțeam bucuria stropilor / Când sărutam flori și păpuși de pământ” - ce dovadă mai clară a legăturii cu locul în care a fost plăsmuit, vrem, oare? Mai bine să-i deslușim frământările ce transpar din următoarele versuri: „Anii m-au fugărit și m-au pierdut în vreme./ M-am îmbătat cu picurări de flaut / Ca între stele și ceruri să mă caut, / Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Într-un
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
reprezinte neapărat „un caz” pentru literatura contemporană, reușește etapă cu etapă să atragă atenția prin coeziunea și proprietatea formulărilor. Mai rar aflăm un intelectual (atât de apropiat de mediul universitar) în ipostaza de a așterne pe hârtie mare parte a frământărilor personale. Demonstrând încă de la început tăria unui caracter aparte, Daniela Gifu nu este interesată, decât în măsura cuvenită, de ceea ce se va zice despre eseurile sale. Ultima ei carte, apărută la Editura Limes, Cluj-Napoca, continuă un drum spiritual ce fusese
Daniela Gifu – „Eu, tu și El. Oglindiri spirituale” () [Corola-blog/BlogPost/339954_a_341283]
-
Cred că șederea noastră în fața credincioșilor noștri e un lucru pe care putem și trebuie să îl facem. Cum v-ați convins că aceasta este calea cea bună? Acum un an aveam o părere foarte vagă despre această tehnologie. Vedeam frământări din partea credincioșilor, care mă întrebau în legătură cu problema gazelor de șisturi și mi-era rușine pentru că nu știam ce să le răspund. Astfel am început să mă documentez. Găseam destul de greu informații despre această metodă de extracție, dar i-am întâlnit
Cotidianul: Vasile Lăiu – protopop de Bârlad: “Prefer să mor cu fruntea sus decât cu capul în noroiul Chevron-ului” () [Corola-blog/BlogPost/340018_a_341347]
-
platonică, considerată arhetip, dacă nu este revelată, ci numai închipuită, este o plăsmuire mitică mai aproape de adevăr. Într-o zi - înaintea ultimului război, căutam, cu prietenul meu Haig Acterian, un tip de om pe care să clădim poziția noastră în frământarea vremii. Căutam o certitudine spirituală. Am examinat toate tipurile, de la omul religios la omul tehnic, și n-am putut citi în om decât preaomenescul (folosind un termen al lui Nietzche) în care omenesul, neomenescul și supraomenescul se amestecau haotic. Am
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
Un sondaj pe care nu l-am fi bănuit pentru o asemenea epocă, a frământărilor naționale și sociale etc., e publicat în 1939, Nr. 1 - 2. Sondajul e făcut în rândul elevilor cu vârste cuprinse între unsprezece și șaptesprezece ani. „Eu, dacă aș câștiga un milion aș fi foarte bucuros. Eu întâi aș mulțumi lui
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339317_a_340646]
-
împlinire care se poate realiza pașnic, fără arme și fără cadavre. Dacă în alte romane care vorbesc despre război este adusă în prim plan drama colectivă, care pare să zdrobească micile dureri ale individului, aici, Hemingway pune mare accent pe frământările lui și ale camarazilor săi, demonstrând că dorul, dorințele și sifilisul rămân realități chiar și atunci când pământul pare să se răstoarne: „Și a plouat toată noaptea. Și ce-a mai plouat. Ia uitați-vă. Doamne dac-aș fi din nou
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
-n ploaie draga și dulcea mea Catherine. Ad-o din nou la mine.” Ca și în „Bătrânul și marea”, Hemingway zugrăvește în culori simple dar emoționante lupta omului cu viața, evidențiind puținele momente frumoase, liniștite, care aproape se pierd în oceanul frământărilor cotidiene. Foarte frumos este momentul reîntâlnirii celor doi îndrăgostiți, după ce Henry reușește să se îndepărteze de ororile războiului: „Noaptea aceea, la hotel, în camera noastră, coridorul lung și pustiu, pantofii în fața ușii, pe jos covorul moale și gros, afară ploaia
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
poeta reușește să dea viață caldelor sentimente și deosebitei prețuiri ce i-o poartă: Limba noastră-i plâns și cântec/ De aici pân-la izvoare,/ Tot ce bucură și doare/ Și în suflet freamăt are -/ Este limba noastră sfântă.// În poezia Frământări, pe aceeași tema, poeta ridică glasul: Nu bateți în cuvinte un țăruș din lemn. Poeziile Nonconformism sau Sfâșietor (In memoria mamei mele Ana) închinate mamei aflată în mâinile sale în momentul trecerii pragului mare al vieții, sunt tulburătoare, încărcate de
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc într-un fel nou; florile albastre de cicoare ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, scăderea controlului asupra propriei persoane, o stare de euforie. Imposibilul extaz înseamnă că dorința stării de extaz, de plutire, este frântă de diferite cauze, interne sau externe, de frământări, de conexiuni, imagini, senzații, trăiri, mai noi sau mai vechi, mai intense sau mai slabe, cu urmări așteptate sau neașteptate, cu controlul situației sau neputința reacției. Romanul Imposibilul extaz (Timișoara, Editura David Press Print, 2011) este un roman de maturirate
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
la credință, comportament, întelegerea rolului nostru în această lume: „Comunicarea cu Dumnezeu asigură totul. Conștiința a apărut după greșeală, ca o sumă a cunoștințelor, și influența ei va eroda în timp, biologicul, înlocuindu-l, la un moment dat, cu abstractul frământării, care este etern. De aceea, „fericiți cei săraci cu duhul”, fie că doar cred în cuvântul biblic, fără să-și pună vreo problemă a veridicității lui, credința dându-le starea lui Adam, fie că n-au deplinătatea facultăților mintale, deci
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
coincide cu apariția ideii că moartea rezolvă crizele în care intri, legate de timp sau de faptul că un defect fizic, dacă-l ai, se va anula în moarte, în timp ce, până aici, el în vârste se va fi amplificat, precum și frământările presupuse de el. După traversarea morții și a porției de eternitate, spiritul tău va reveni în altă viață pe Terra, sub acea înfățișare pe care o vrea ambiția ta prezentă...” (p.85). Conform teoriei despre inconștient a lui Freud avem
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]