8,103 matches
-
în silă, deși tocmai el a fost cel mai tare chemat, fiindcă Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea și dezgustul, de aceea îl strigă cu un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul select al piariștilor, ar crește cu siguranță în ochii lui Dumnezeu, dar părinții lui n‑au bani de‑o asemenea școală. Ministranții bogați n‑au primit niciodată palme, ceea ce l‑a frapat, bineînțeles, pe Rainer, care e un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer într‑o sporovăială maniacală, cu ajutorul căreia încearcă să‑și aproprieze lumea. Poetul este rege în domeniul său, lui îi aparține imperiul imaginației, care dispune de spații nelimitate. # Această cafenea este un loc tipic pentru liceeni, motiv pentru care este frecventată de mulți dintre ei. Tinerii discută probleme religioase sau filosofice. Elevele merg la festivaluri de jazz, dau primele lor petreceri și apoi, după un concert frumos la biserică, dau chiar și un pupic. La o masă de marmură, un licean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar Hans e ocupat cu lucrul, ceea ce înseamnă că s‑a înfipt în zi ca un sfredel, fără nici un chef, și abia așteaptă să vină seara. Elevii, în schimb, sfredelesc cu interes, că doar la școala înaltă pe care o frecventează li s‑a inoculat curiozitatea științifică. Au trecut deja de Schottenhof, șoseaua e o panglică gri‑argintie, așa cum au mai scris alții de atâtea ori, ramificațiile ei duc spre viile din Salmannsdorf și Neustift am Walde, dar ei n‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când l-am văzut, pentru că, atunci când m-am Îndreptat spre hotelul lui, am luat cu mine niște instrumente pe care nu le mai folosisem de mult. Alesese un hotel pe care snobii cu care eram eu obișnuită nu-l prea frecventau, cum să-i spun, nu era un hotel de genul Okura sau Imperial. Se pare că detesta locurile care respirau atomosfera Japoniei moderne. Nu era un munte de om, dar era robust, ca un bărbat de la țară, fără nici un complex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că oricare ar fi fost dovezile rușinii, nu le puteam ascunde față de Keiko Kataoka. — Aveam câteva prietene foarte apropiate, fiecare diferită de cealaltă, dar aveau În comun ceea ce eu numeam lipsă de energie. Ați avut ocazia să cunoașteți fete care frecventează cluburile sado-maso? Am clătinat din cap În semn că nu. Din fericire sau din nefericire, nu-mi descoperisem genul ăsta de pasiune. Probabil că acestea nu erau cele mai potrivite cuvinte: fericire sau nefericire. Pentru că eu Încercam să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
menționeze că era vorba de o partidă În trei. Keiko Kataoka se ocupa să adune informații despre fetele deosebite disponibile din fiecare club. Dar nu era de găsit o fată care să-i satisfacă pe amândoi. Datorită ocupației sale, vagabondul frecventa tot felul de femei, și avea ca amante actrițe, fotomodele, manechine. Și cum nici una din fetele care lucrau În cluburi nu era În stare să rivalizeze cu Keiko Kataoka, bărbatul veni cu o propunere nouă. — Mă gândesc să atragem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
magazin de articole BDSM din Harajuku. O chema Kyōko și o venera pe Keiko Kataoka atât ca regină SM, cât și ca lesbiană. Prima ședință s-a desfășurat În camera unui hotel de lux din Akasaka, pe care vagabondul Îl frecventa de obicei. Kyōko și-a făcut apariția Într-un costum Emporio Armani și a interpretat, sub Îndrumarea atentă a lui Keiko Kataoka, disperarea unei fete vândute pentru bani. Bărbatul le urmări pe amândouă cu plictiseala cu care ar fi privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
băutură de calitate, mă ia imediat durerea de cap. Da? Eu pot să beau orice, după pofta inimii. Știți cumva barul El Grio, din cartierul Daikanyama? Barmanul e un italian cu aer de mafiot. Nu, nu-l știu. Nu prea frecventez genul ăsta de localuri. — De bună seamă italienii sunt cei mai buni ca barmani, eu așa cred. Nu vi se pare? — Eu... știți... nu prea merg În străinătate... Noriko vorbea puțin, de parcă avea limba legată, și tărăgăna finalul cuvintelor. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tot ce spui, gata, s-a dus viața ta. Exact cum se Întâmplă și cu ecstasy, cocaina, somniferele, banii. Cu Keiko lucrurile Încă nu merseseră așa de departe. Keiko nu se lăsa la cheremul lui Yazaki, Își impunea voința proprie. Frecventa discotecile și cluburile, unde șoca mereu prin costumele sale bondage extravagante. Îi plăcea să-i provoace pe bărbați prin cluburi: „La o parte, țărănoilor!“, și prin asta a reușit să păstreze contactul cu exteriorul, să nu se Închidă complet În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doar apoi ucisă. M-am uitat la Korsch: — Și ultima, vă rog, Herr Kosch. — Lotte Winter, zise el. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 18 iulie 1938. Corpul ei a fost găsit pe 25 august. Locuia pe Pragerstrasse și frecventa gimnaziul local, unde se pregătea pentru examenul de nivel intermediar. A plecat de acasă pentru o lecție de echitație la școala de călărie la Grădina Zoologică, unde nu a ajuns. Cadavrul ei a fost descoperit într-o canoe veche dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
interesa să aud răspunsul dumneavoastră. Vă pot oferi ceva de băut? Ea se uită la ceas: — Da, zise și îmi zâmbi. Mi-ar face plăcere. Die Letze Instanz, la capătul lui Klosterstrasse de la vechiul zid al orașului, era un bar frecventat de polițiștii de la Alex și de oficialii de la Curtea de ultimă instanță din apropiere, de unde și numele locului. Înăuntru erau numai pereți cu lambriuri maro închis și pardoseală din piatră. Lângă bar, cu marea sa pompă pentru dozarea berii, făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să vă găsesc fiica. Mă privi țintă pentru o clipă și apoi își ceru scuze. — Pot să văd camera Emmelinei, vă rog? Era o cameră normală pentru o fată de 14 ani, cel puțin una normală pentru o fată care frecventa o școală particulară. Deasupra patului, într-o ramă masivă neagră, se afla un afiș mare al unui spectacol cu Lacul Lebedelor de la Opera din Paris, iar pe cuvertura roz stăteau câțiva ursuleți din pluș mult iubiți. Am ridicat perna. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
arbitrară, schematică, mai aptă să faciliteze plasarea unei gândiri vii într-o căsuță dintr-un tabel decât să ne informeze cinstit asupra savorii și a arabescurilor sale. Doxografia îi prezintă ca pe unii care se cunoșteau între ei, își vorbeau, frecventau aceleași mese, aceleași cursuri și aceleași figuri marcante, dacă nu pe aceiași anonimi: un efeminat, un cocoșat, un negustor de pește, un docher, un pleșuv sau niște pirați și, de fapt, aceeași mică lume a Atenei. Dușmanul comun rămâne Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu prima femeie pe care o întâlnește acolo - spre marea mulțumire a celor urâte și dizgrațioase, de regulă neglijate... Juxtapunerea acestor două informații evită contrasensul, confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
țin de a avea: a te căsători, a face copii, a întemeia o familie, a căuta să câștigi cât mai mulți bani, a râvni la onoruri, a aspira la bogăție, a viza o reputație, a spera la celebritate, a-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-a omorât, jupuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trăiască permanent ca în prezența lui Epicur. -7- Constituirea epicurismului campanian. în patruzeci de ani de exercițiu, Philodemos din Gadara, ajutat de Piso, transformă Herculanum și Campania în capitala epicurismului roman. Filosoful și mecenatul îl primesc aici pe Vergiliu, care frecventează cercul prin 49; Siron, magistrul poetului, vine și el la Herculanum, în vilă. Horațiu scrie numeroase versuri legate de modul de viață practicat în vila lui Piso, iar o lectură avizată permite reperarea unei multitudini de referințe la lucrarea Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și Satire. Aceeași remarcă și în privința lui Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia elegiacă și contaminează viața cotidiană. Epicurismul ascetic al Magistrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rămânea între degete, ni se încrusta în pori. El, probabil, vedea mai departe. Matematicile sunt un gen scris, nu oral. Valoare definitivă are aici numai ce pui pe hârtie, ce poți cântări și verifica. Mulți din matematicienii pe care îi frecventez par să nu cunoască acest lucru. Pentru ei, a străluci în conversații matematice înseamnă a face act de matematician, când în realitate lucrul nu are nici o importanță, ba chiar poate fi semnul unui supărător amatorism. Astfel, Banciu a realizat cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ștrand cu valuri... Locuri scumpe și neaccesibile bucureșteanului de rând, pentru acesta făcându-se un compromis... „autoservirea” de la colțul clădirii, unde contra a cinci lei mâncai o iahnie de fasole, două pârjoale și trei felii de pâine! Boemii capitalei mai frecventau și „Autoservirea lu' Nea Chira”, situată pe strada C.A. Rosetti, în prelungirea cofetăriei Scală, unde mâncarea era mereu proaspătă și gustoasă. Nea Chira era un mare specialist în arta culinară. Se zicea că facea cea mai bună crema de
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
numit și „La chinezu" deoarece unul dintre primii barmani de acolo, nea Ionel parcă-l chema, semăna leit cu un kitai. Acolo puteai bea ieftin o cafea naturală dacă erai de-al casei, sau un „nechezol” pentru intruși. Localul era frecventat de sportivii de performanță care după ce luau masa la cantina CNEFS, situată la câțiva pași, la intersecția cu strada Onești. Aceștia veneau să se relaxeze și să mai discute cu colegii de la alte sporturi. Ponderea o dețineau luptătorii, poloiștii și
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
peste 30 de membri ai cenaclului sunt hutuchiți de peste tot ca niște intruși, până când, în ultimă instanță s-a îndurat de ei sinagoga din Focșani, care le oferă găzduire și condiții minimale pentru întâlnirile lor săptămânale. Ca unul care am frecventat o vreme acest cenaclu știu cu câtă pasiune se oxigenează tainițele ascunse ale verbului pentru a-i extrage esența poetică și câtă risipă de idei, de opinii și de puncte de vedere furnizează o ședință obișnuită de cenaclu. De asta
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
că de fapt Cristos este calea, și că Dumnezeu este Tatăl tău, nu așa cum l-ai cunoscut pe tatăl tău pământesc, ci Tatăl nostru cel din ceruri. Dana Glazer: - După ce ne-am căsătorit și m-am mutat și eu în Timișoara, frecventând bisericile baptiste, am început să văd că oamenii își pun și ei întrebări la care eu nu am găsit răspuns. Atunci mi s-a declanșat foamea aceasta, setea după a căuta mai mult, a găsi neapărat. Știam că există o
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]
-
oricâți feciori o fi având, aceștia nu pot clinti adevărul nici măcar c-un milimetru! Cât despre Dio, acesta simțea, vorba poetului, cum i se zburlește câte-un fir de păr, pe ici, pe colo! Și-un ultim amănunt! E.D frecventează cultul penticostal. E treaba dumisale! Însă pentru o oră, amenința textual, va uita că-i pocăită (asta o fi însemnând că-i credincioasă?!)și-i va arăta ea lui Dio...Ce? Că de minciuni esta sătulă lumea.Și Dio! Iar
O CREDINCIOASĂ CU ORA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363861_a_365190]
-
birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul țigărilor de proastă calitate, fumate de către cei care o frecventau, în general țapinari, ori muncitori de la Societatea de prelucrare a lemnului, din satul Lunca Mare, numită scurt „21”. Fana se dăduse jos din pat cu toate că se simțea slăbită și abia se mai ținea pe picioare. Avea amețeli, dar mai avea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]