1,352 matches
-
prea mult creionul lui Theo acolo insistând, Și el tăcut și dus în gânduri spre seara aceea, poate, când ea, cu părul acoperindu-i obrajii, abandonând-o ochilor mei îndepărtați mereu de la această imagine a părului ei revărsat, el tace fremătând, Caietul acesta deschis pe genunchii mei, mărturisind despre ceea ce sufletul și trupul meu nu știe, apoi brusc în mintea mea își face loc, Dumnezeu mi-e martor și știe, fără voie mă aflam atunci în pădure, cu voie m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ta trecând, mă ridic și, Noaptea târziu, n-ai reușit să reziști tentației de a ieși în urma ei, după câțiva pași grăbiți erai nerăbdător lângă umărul ei, parfumul discret, parfum pe care nu-l cunosc încă, mi-a atins nările, fremătând, tulburându-mă, și aceste ultime săptămâni în care te-ai ținut departe de farmecul ei s-au risipit precum parfumul inconsistent în aer, un abur dulce, senzual, pe care-l împrăștie involuntar prin fiecare mișcare a trupului mereu încordat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și împrăștie focul în loc să-l stingă, blocul de desen ar fi fost o promisiune, și ea regreta oare că nu l-am adus cu mine?! Mi-ar fi permis ca alte dăți s-o desenez, și tot trupul mi-a fremătat amintindu-mi ce-ar fi fost dacă, o doream cu trup și suflet, înfometat și ori de câte ori părul ei prins într-o eșarfă verde-închis, smarald, îmi flutura pe dinaintea ochilor, atingându-mi din când în când umărul, tresăream până în adâncuri, am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nerăbdătoare mâna, tremuri de nerăbdare să ajungi înaintea frescelor unde iarăși te pierd, Theo! Doar noi doi la ora asta în biserica logofătului Tăutu, și doamne, nu mă copleșește atât sfințenia acestui loc cât apropierea ta atât de îndepărtată, Și fremătând îmi explici fiecare registru din altar, ca și cum tu ai fost pictorul adus cu simbrie bună de logofătul, Maica Domnului Platytera și iarăși nu-ți pot urmări cuvintele ce se topesc ca fulgii de nea pe buzele tale, Gavril Ieromandrul, meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tău să se prefacă în aer, de-afară doar pâlpâirea slabă a stelelor și-năuntru atâta lumină, trupul tău gol acum lângă trupul meu neînceput, iar palma ta ca o suflare de vânt răcorind fierbinte trupul meu ce se astâmpără fremătând la trecerea ta blândă, neîndrăznind să vin mai aproape de tine, aproapele are gradații ca orice măsură ca orice, hai vino! Îmi șoptești tu tainic, parcurge-mă ca pe un loc necunoscut pe care, dar degetele mele pecetluiesc buzele tale, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu i-am trimis decât două rânduri, Iubita mea, sunt într-o îndepărtată mănăstire și pictez la o biserică, iartă-mi orgolioasa infidelitate! Theo, și mi-o imaginez acum, aici, trântit în iarbă, întoarsă de la mare, cu pielea arămie, catifelată, fremătând vie sub atingerea mâinilor mele, nepăsător la amenințarea apropiatelor examene, rugând-o ore în șir să-mi vorbească despre Paris, ce căutai la Paris, vederea, adusă de ea, cu toamna pe cheiurile Senei, o am aici cu mine, prinsă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în oglindă, pot să observ cu ușurință trăsăturile care mă definesc: înaltă și zveltă, cu ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută drumul. Cum aș putea să îmi prezint personalitatea? Deși aș putea fi acuzată că exagerez, cred
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pielea care se separa de structura de mușchi de dedesubt: ca și cum ai rupe partea de sus a unei salate. Lăsând să se vadă craniul. Sunetul asemănător cu scrâșnitul din dinți al fierăstrăului reverbera În camera faianțată, iar stomacul lui Logan fremăta. Și În tot acest timp, Isobel era foarte detașată, expozeul ei netrădând nici o emoție. Dintr-odată fu bucuros că nu se mai vedeau. Nici gând să o lase să Îl atingă În seara asta. Cel puțin nu după așa ceva. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
șase fix și sunetul insistent al ceasului Îl smulse pe Logan din pat și Îl aruncă În ghearele unei mahmureli Îngrozitoare. Se trânti pe marginea patului, ținându-și capul Între mâini, simțindu-l pulsând și umflându-se. Stomacul bolborosea și fremăta Într-un ritm amețitor. Urma să vomite. Icni și ieși cu pas nesigur pe ușa dormitorului În hol, Îndreptându-se spre baie. De ce a trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de clar că nu trebuie luate cu alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e foarte feminină. Discutăm grav despre ce trebuie să urmeze Între noi. Coborâm sobri din autobuz. Înainte de casă, ne oprim brusc lângă un zid din strada Paris. Ochii ei albaștri mă privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul ușor aplecat spre mine, ochii umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plictiseala gestului mecanic de a mă Îmbrățișa cu A. Dar nu mă plictisesc, fiindcă este de vină A.; ea este atât de firească În actul erotic cu mine, că o disculp de toate păcatele trecute, prezente și viitoare; carnea ei freamătă senzual, o simt vie, recunoscându-mă doar pe mine. Orgoliul meu este satisfăcut În cel mai Înalt grad. Particip la act și o observ În același timp cu luciditate; este teribilă, de aceea mă oblig să fiu la Înălțime, prelungesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și intolerantă și respiră adânc să se relaxeze. Era abia ora 9 într-o dimineață însorită de joi și se simțea deja de parcă nu dormise de patruzeci și opt de ore și trecuse printr-un război mondial. Epuizată și totuși fremătând de o ușoară nerăbdare, Leigh se ridică din pat și intră în baia plină de aburi. Reuși să-și pună pe ea o pereche de blugi albi și să împacheteze toate celelalte lucrurie înainte ca Russell să-și termine dușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
volumul extracției diamantelor din Iakuția va crește de aproape 20 de ori față de anul 1958, ajungând să acopere În Întregime necesitățile economiei nu numai ale Uniunii Sovietice, ci ale Întregului lagăr socialist. Pe malurile râurilor din Iakuția, nu demult pustii, freamătă o viață intensă, apar noi așezări, Întreprinderi industriale, școli, cluburi etc. După cum spunea unul din activiștii de seamă ai P.C.U.S., S.M. Kirov: Nu exisă loc pe pământ care să nu poată fi pus În slujba socialismului. TU, țanțoș În fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Din alea cum poartă spânzurații de pe peretele din spatele catedrei. Și șefi mai mici cum ar fi contabilul șef de la Cooperativa Higiena. Spune Fabre că: Masculul amorez, pripiriu, găsește că a sosit momentul potrivit. Se apropie; deodată Își Întinde aripile, care freamătă Într-un tremur convulsiv. Aceasta e declarația lui de dragoste. Apoi se aruncă pe spatele corpolentei lui iubite; se agață cât mai bine și se fixează acolo. În fine are loc copularea. Dacă bietul de el este iubit de frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În care, mereu, ieșind de la școală flămând, te biruia mirosul de tocană și de prăjitură cu marmeladă venind din subsolul liceului Mihai Viteazul, de la bucătărie. Ești obsedat de mâncare ca și cum ai trăi numai ca să mănânci. Alergai acasă cu miresmele liceului fremătându-ți În creier și te aruncai asupra macaroanelor cu bulion. Din când În când, aripa chitinoasă a unei foi de dafin zgâriindu-ți limba. Anii aceia sunt departe, acum este 1965 și se apropie examenul de maturitate și te rogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scară de lemn spre camera unde locuia această fată. Pe fereastră se vedea Dâmbovița alunecând murdară În noapte, Baia Dâmbovița și chiar depozitul de blănuri de pe strada Oițelor. Femeia asta, Vera, avea mania să-i sfâșie cineva ciorapii Înainte, și fremătând, aștepta să faci operațiunea asta sub poruncă, era deja nervoasă, nerăbdătoare, aproape isterică. E, cum să nu-l iubești până la moarte și până În miez de noapte pe Popescu? Despre el se va ști așa: „Ce lungă este strada Eminescu / Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
întreaga mea familie, să-și dea seama ce se întâmplă cu mine. Dar mamei tale, Angela, nu i-au plăcut niciodată persoanele slabe, iar eu din păcate știam, o alesesem tocmai pentru asta. Îi mângâiam picioarele și n-o simțeam fremătând. Nu simțeam decât dâra dulceagă a cremei ei de plajă. O iubeam, dar nu mai eram în stare să-i atrag atenția. O iubeam și deviam în periferia aceea, între oasele celeilate femei. Ea nu mă dezamăgea, nu avea amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
supăr, dar ea se încăpățânează. Nu iese nici când vin cameristele să curețe camera, se așază într-un colț și le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu adormim niciodată. Italia își lasă capul să alunece de pe pernă, gâtul îi freamătă, părul îi ajunge pe jos. Este ca și cum ar căuta ceva dincolo de mine, un loc unde să întâlnească o parte rătăcită a ei înseși. Fuge, părți din ea îmi fug dintre mâini. Ochii ei privesc fereastra pe care se reflectă luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mea l-a chemat pe plasator pentru că făceam prea mult zgomot când murmuram dialogul cu o fracțiune de secundă după actori, dar de obicei reușeam să repet cuvintele în gând. Și, pe deasupra, la filme mă simțeam mai puțin singur. Întunericul fremăta de apropierea celorlalte corpuri. Iar starurile de cinema îmi erau vechi prieteni. Am și alte poze cu staruri de cinema, Peter, dacă vrei mai multe ca să îți lipești deasupra patului. — Și acum construiești case, spuse doctorul Gabor. Asta e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prin căldură ca înotătorii subacvatici. Femeile își făceau vânt cu pălăriile, batistele și documentele. Copiii plângeau. Un bătrân leșină. Și la capătul pavilionului, o suliță de lumină pătrundea printr-o deschizătură în peretele de metal. Era orbitoare. Era America. Mulțimea fremăta. Oamenii căutau coada potrivită. Funcționarii dădeau indicații, îndrumau oamenii și cereau interpreți. Voluntari de la peste o duzină de agenții încercau să ajute, își pierdeau răbdarea și țipau la oamenii îngroziți pe care veniseră să îi ajute. Mi-am găsit locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
posibilitate scăldă mintea lui Fima Într-o lumină celestă. I se părea cu adevărat emoționantă: o comună, un kibbutz urban, prietenia dintre trei bărbați, devotați unul altuia, plini de considerație, uniți prin legături de afecțiune și atenție reciprocă. Tot cartierul fremăta de pregătiri febrile pentru intrarea sâmbetei. Gospodinele cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mișcă. Nu-i interesează decât faptele triviale. Mi se pare că e de datoria noastră să le refuzăm această satisfacție, să luptăm Împotriva lor. Când vom fi morți, când nu ne vom mai putea apăra, se vor iți cu antenele fremătând, cu mandibulele scrâșnind. Mai bine să nu găsească nimic, decât pământul pârjolit. Cenușa. Fenimore Își continuă plimbarea, Într-o tăcere meditativă. — Văd că subiectul te pasionează, Henry, spuse ea Într-un târziu. — Așa e. — Și ți-ai pregătit discursul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
puțin două ori pe săptămînă, ca orice om ce nu mai suportă injustiția pentru că-i personaj pozitiv. Lăsînd la o parte reacția cititorului din epocă la imaginea pungilor de plastic burdușite cu ciubucuri pentru medici, la care ochiul aceluiași cititor fremăta de plăcere, de bucurie, de frig În fața curajului nemaivăzut al scriitorului ce demasca, iată, medicii, adică vinovații pentru tot, lăsînd Într-o altă parte și vulgaritățile de ton nejustificate, din roman nu mai rămîne decît stupidul discret, dar ferm Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe toți, spectatori, cititori, detectivi, goi de gînduri. Numai În suspans. Dar paragraful culminant este acela În care naratorul (Petrică?) se apropie de Lacar, Îi ridică gulerul costumului Nasa și „prin grosimea blănii Îi simte ceafa. Ea se Încruntă, apoi freamătă”. Noi fierbem. O facem degeaba, deoarece cîteva rînduri mai jos naratorul (Petrică?) uită complet de blana deasă și-o ia razna În chip astronautic: „Pielea ei fină ca un bot de căprioară... Ah, Lacar, oare tu ai inimă?” Are Charlotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]