1,521 matches
-
îmi trăgeam sufletul. Am început să mă îngrijesc, să iau vitamine, să mănânc mai puțin dezordonat. Șchiopătatul sufletului, mă gândeam, s-ar fi vindecat de la sine, cu timpul. Și într-o bună zi m-am lăsat prins de o nouă frenezie. Exact ca după o mutare, când duci sus cutiile cu cărți, aranjezi mobilele, umpli sertarele, arunci ceea ce nu-ți mai trebuie: medicamentele expirate, băuturile cu dopuri înțepenite, mătura veche. Mi-am făcut abonament la o sală de fitness. Mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
arse, peisaje peste care trecea o boare ușoară, o lumină moale alunecând împlinită - imagini ce mă tulburau iar și iar. Mă simțeam luat pe sus, stârnit de o bucurie febrilă, care nu mai lăsa loc nici unei alte plăceri. Și totuși frenezia asta era înăbușită și înnourată când trebuia să mă țin după tata și Herr Saner prin crângurile de măslini în loc să alerg la plajă, unde probabil că mă aștepta fata. O chema Carla Lombardi și trupul ei subțire, aproape copilăresc, însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nimic care mi-ar fi favorabil. Este evident că nu au existat nici un fel de îndoieli care să-mi fi tulburat anii copilăriei. Mai mult, ușor de atras, am participat la tot ceea ce avea de oferit cotidianul care, cu incitantă frenezie, se dădea drept „epoca cea nouă“. Erau multe și atrăgătoare lucrurile de acest fel: la radio și la cinematograf câștiga Max Schmeling. În fața marelui magazin Sternfeld se strângea în cutii mărunțiș pentru acțiunea de ajutorare pe timpul iernii: „Nimeni să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mi-am făcut un obicei de a cumpăra eu sticla de băutură și de a căuta abatoarele. Marea piață a Piramidei îmi apare în minte din ce în ce mai des. Îl vizitez pe Doctor și acesta mă privește supărat. Ghicește în mine apariția freneziei căci în beție dispar de lîngă el și mă pregătesc de marele sacrificiu. Văzînd această bucurie crîncenă, prietenului meu i se pare că zeul frumos născut în mine capătă brusc furia și hidoșenia carnivorului. Sînt, în același timp, Marele Preot
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu privire la locul în care se afla Helen. Îi zicea ceva de genul: — Nu, Helen e dată dispărută, se presupune că s-a îmbătat pe undeva. Asta în timp ce Helen stătea în hol și se uita la mama, dând din mâini cu frenezie, rostind pe muțește: „Spune-i c-am murit“. După ce punea telefonul în furcă, mama o lua pe Helen la șuturi. Să știi că nu mai mint pentru tine. Îmi pun în pericol sufletul nemuritor. Și de ce nu vrei să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar e verde. Da, i-am confirmat eu, fără să neg nici măcar o secundă că sosul era verde. E verde. Să știi că sosurile pot fi și verzi. Apoi Adam mi-a sărit în ajutor. Se servea din mâncare cu frenezie. Presupun că era unul dintre studenții ăia fără nici un sfanț care rezistă luni de zile fără să mănânce o masă ca lumea, așa că ar fi în stare să mănânce orice. Dar se comporta de parcă mâncarea îi plăcea foarte tare. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din lucrurile lui Helen. Care avea să se supere. Incontestabil. Dar ea era oricum supărată pe mine pentru presupusa atracție față de prietenul ei, deci ce aveam de pierdut? Diverse aluzii la oi, miei și spânzurători. Am început să scotocesc cu frenezie printre umerașele lui Helen. Pe bune, avea niște haine foarte drăguțe. Am simțit cum începe să-mi crească nivelul energiei, cum mă inundă vechile senzații. Eram înnebunită după haine. Eram ca un om care moare de sete în deșert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus Adam. Nu era rece sau furios, dar îmi dădea senzația că nu voia să-l ating. Sau ceva în genul ăsta. — Nu! am exclamat eu. Doamne-Dumnezeule! Oare aveam să mă hotărăsc odată?! Nu, am spus cu mai puțină frenezie. Îmi pare rău. N-ar fi trebuit să spun ce-am spus. Am fost ridicolă și am reacționat exagerat. Stând acolo, atrăgeam tot felul de priviri curioase și interesate din partea oamenilor veniți la cumpărături care intrau și ieșeau din magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci poate că James n-ar mai fi avut senzația că e așa de plicticos. Dar ce sens ar fi avut să faci așa ceva? a exclamat George. Atunci n-ai mai fi fost tu. „Știu“, m-am gândit eu cu frenezie. „Dar tocmai asta vrea James să fac.“ —Ei, poate că lui James nu i-a plăcut să trăiască alături de o persoană așa de zgomotoasă și de plină de viață ca mine, i-am sugerat lui George. Poate că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care toate trăiesc cu adevărat, nu știu de ce-i spun unii „ficțiune“. Pe foaie, scrisul e atât de încet! Atâtea 158 goluri de aer! Atâtea întreruperi ale circuitelor... simultane! Și ți trebuie, paradoxal, atâta lentoare ca să ajungi din nou la frenezia ființei tale (libere de scris) care e, probabil, un pur și animalic avânt (vital sau mortal). Prezența copilului schimba, de la o zi la alta, de la o lună la alta, de la an la an, realitatea, îi dădea amploare, luminozitate, densitate, adâncime
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
1958. Bătută, pielea sfîșiată În cercuri, violată În trei orificii. Polițiștii comitatului n-au vrut să-i spună momentul În care a... Sifakis Începu să bolborosească nu știu ce. În baie se făcuse dintr-odată excesiv de cald. Bud ieși. Sifakis, cuprins de frenezia ciripitului: — ...și știu niște chestii. Aud diverse lucruri. De pildă, de cînd Mick a ieșit de la mititica, s-a deschis sezonul la fazani. CÎt a stat el la răcoare, a fost o stare ciudată de lîncezeală, dar echipele de trăgători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
curiozitate, dar de care se înfricoșa cu fiecare pas, pentru că singurul lucru de care s-a temut întotdeauna și pe care mintea ei n-a reușit să-l stăpânească și să-l înțeleagă a fost moartea. Trăind, de aceea, cu frenezie, dorind să-și umple mâinile, mintea, inima cu de toate - lecturi, vizite, spectacole, idei, oameni, flori -, ca și cum mâine i s-ar fi arătat, pe neașteptate, capătul. Iar acum așteptarea asta ajunsese la paroxism. E bolnavă, desigur, altfel nu se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-și dădea seama. În spatele ei se ascundeau dârzenie și putere. Dacă avea vreun gând, nu-l abandona până nu-l ducea la capăt. Dacă avea o dorință fizică, i se supunea cu voluptate. Cum făcea dragoste, de pildă, cu frenezie. N-ar trebui să știu și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș. Nu le arunca decât o privire. De acum trebuia să răspundă întrebărilor tot mai nerăbdătoare ale Ioanei Sandi, cuprinsă de o frenezie sporindă, pe măsură ce lăsa orașul în urmă, de parcă ar fi primit în artere un sânge nou. Nu se relaxa decât după ce cobora din mașină, alerga un timp prin iarba grasă, arunca o pătură la întâmplare, se așeza cu fața la soare ori către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întotdeauna acasă cu o stare sufletească pe care n-o mai trăise de foarte multă vreme. Nu numai din parc, ci de oriunde s-ar fi dus se întorcea în felul acesta. Cel mai nimerit i s-ar fi spus frenezie. Săgeata de pe arc nicicând nu zboară mai repede prin vânt, s-ar mai putea spune. Ca și cum ar fi fost ultimele clipe în care ar fi putut să se îmbete de chipul orașului și de lucrurile din jur Îchiar și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de puțin. Se prefac. Cum nu se poate mai limpede. Al șaselea cerc Există vreo umilință mai mare decât să cedezi lupta și să fii înfrânt când încă mai doreai să te zbați pentru victorie, dar propriul trup te trădează? Frenezia bătrânei doamne Marga Pop s-a sfârșit într-o zi. Pur și simplu. Au reînceput durerile, o singură dată și scurt. S-a gândit: „Știam că se vor întoarce“. Pe urmă n-a mai vrut să se gândească. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva, întrucât nu pierduse nimic, ci să recâștige un teren cât mai mare în timpul mic rămas. Adică nu voia să piardă nimic din câte i se puteau întâmpla și la care putea participa, încercând să le facă pe toate cu frenezie, deși îi lipseau puterile și uneori și cheful și era limpede că trece doar pe deasupra lucrurilor și nici nu le mai înțelegea bine. Nu voia să piardă nimic și simțea zorită. Nevoia de a se zori era în toate, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șifonierului, trecuseră mai bine de cinci ore până ce fusese pusă în siguranță în acel pat - ore în care starea ei se agravase clar. Și totuși nimeni nu fusese neglijent, din câte mi-am dat seama: atmosfera fusese de eficiență, de frenezie, de hotărâre, sub presiune. Deci cum de durase atât de mult? Stăteam lungit, îmbrăcat, cu perdelele deschise. Un pat e un lucru simplu - așa crezusem întotdeauna. Din câte-mi aminteam, nu fuseseră mai mult de douăsprezece nopți în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
banal și agresiv, am mototolit ziarul reducându-l la un ghemotoc și făcând asta, am răsturnat rămășițele reci ale celei de-a doua cești cu cafea. Apoi, după ce am adus o cârpă și am șters pata, m-a cuprins o frenezie a curățeniei. Am lustruit masa, am șters de praf etajerele și am atacat tăbliile. Le-am atacat cu atâta ferocitate, că am început să iau vopseaua de pe cercevelele ferestrelor și lacul de pe măsuța de cafea. Dar nici asta nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Miranda era gata atunci, asta Însemna exact atunci. În general, treaba asta era doar vag iritantă, era doar unul dintre motivele pentru care pantofii Înguști, cu toc Înalt, Îmi făceau viața un infern. Să alergi prin toate birourile căutând cu frenezie pe cineva care, foarte probabil, se ascundea de Miranda nu era niciodată o treabă prea plăcută, dar era absolut mizerabilă atunci când persoana cu pricina era, Întâmplător, la baie. Dar, indiferent ce ar fi avut de făcut cineva În toaleta femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot restul serii. Pofta de mâncare mi-a dispărut din nou, semn sigur: încă eram îndrăgostită. Daphne m-a condus în sufragerie, care acum era plină de rochii pastel. Un milion de fete mișunau îmbrăcate exact ca Betthina. Discutau cu frenezie despre un film care nici măcar nu avusese încă premiera, cu Keira Knightley în rolul principal, pe care o vor imita cu toate când se vor sătura de Kate Hudson. Prietenii și soții erau în preajma frumoaselor lor companioane, de parcă, dacă le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care i se scurgeau toate resursele... avea o mulțime de oameni pe statul de plată, cumpăra drepturi, dar nu turna niciun cadru. După asta, mi-a cerut să vin la compania lui imobiliară. În anii șaptezeci, cînd s-a terminat frenezia construcțiilor, aici abia Începea. O privire-am aruncat la Estrella de Mar și mi-am zis că părea un loc promițător. Deci erați foarte apropiată de Hollinger, nu? — Pe cît de apropiată de un bărbat aș putea fi vreodată. (Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu furie de păr, pentru a-l obliga să o privească. — De ce taci? Spune-mi! Spune-mi odată! îl somă, gâfâind. Eduard îi astupă gura cu sărutări, pentru a o face să tacă, dar era prea târziu; îi trecuse toată frenezia și se detașase brusc. Asistă de undeva, din afara ființei lui, la actul sexual care continuă acolo, în camera lui, în patul lui. îl cuprinsese o apatie ciudată care îi anihilase aproape complet elanul erotic. Anda nu îl dorea pe el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochi, cântă, acompaniindu-se cu armonika lui personală, pe care o adusese, înainte de Revoluție, din republicile baltice, intonând mai întâi nemuritoarea Katiușa și continuând cu alte și alte șlagăre, cunoscute de întreaga șleahtă de prieteni zurbagii, care se dedau cu frenezie momentului de animație artistică și de fericire. Vladimir, român din provincie, se trezise, fără să știe cum, în acea frăție de pahar, majoritatea fiind localnici, provenind de pe întinsul Bărăganului, mulțime de bărbați oacheși și palavragii și de femei, care garantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]