3,189 matches
-
cospetto di lei parrebbe oscura;/ ell’è piș chiara che alcuna stella,/ né dicesi che mai bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura/ l’altrier morì Acate, a cui sposa/ esser doveva quella fresca rosa. —”736; „bella e graziosa”737; „col visaggio chiaro”738; „dolce”739. Remarcăm că unele epitete sau comparații se repetă insistent, sărăcia procedeelor artistice fiind parcă și o marcă a lipsei unei personalități autentice a personajului feminin descris. Din păcate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Personajele feminine educate și emancipate, după cum am remarcat în portretele analizate, au avut un impact hotărâtor asupra celor din jur, iar lipsa educației a fost mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o propune atât Decameronul, cât și Povestirile din Canterbury. Cu toate privațiunile la care era supus (lipsa unei instrucții reale, instituționalizate, claustrarea, privarea de drepturi, ironizarea), personajul feminin din operele celor doi scriitori domină din umbră o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trebuia să îi protejeze în continuare pe cei rămași în viață. În manualul editurii Teora s-a strecurat și un studiu de caz intitulat " Costume și veșminte la curtea lui Ștefan", centrat pe reprezentările familiei princiare în miniaturi, broderii și fresce. Strălucirea domniei lui dobândea astfel o dimensiune concretă, somptuară, "de o neîntrecută frumusețe și bogăție", pusă sub semnul grandorii și a generozității 63. Tot în paginile acestui manual, aura legendară a epocii a fost discret redată, mai curând pentru a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai extinsă cantitativ a istoriei românilor de uz școlar de după 1989, manualul conținea, între altele, și mențiuni despre unele confruntări militare târzii, din 1918-1919. Erau doar adăugiri cu rol edificator, câteva tușe imprecise, aruncate pe ici și colo în vasta frescă a Unirii. Introduse ca suport evenimențial moralizant, supra-argumentau retroactiv justețea idealurilor și a mijloacelor puse în slujba lor. Anul 1918 era pus sub semnul "luptei pentru supraviețuire" duse de o Românie care se străduia să își continue existența, în ciuda dezastrelor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
deplasa spre 1848. Într-o accepție mult mai înțelegătoare, participarea României la un "război imperialist" și epopeea revoluției socialiste din Rusia nu mai contraveneau unirii Transilvaniei cu România, plasată acum în contextul frecventelor mișcări populare ale vremii. În această vastă frescă istorică, adunarea "populară" de la Alba Iulia a fost doar "un moment" important al luptei din Transilvania: "cu acest prilej [revoluționar] s-a hotărât, cu mare însuflețire, ca Transilvania să se unească cu România". În ciuda luptelor de clasă la care trebuie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Fotescu, Istoria Românilor. Manual pentru clasa a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1991, p. 54). 46 Costin Petrescu (1871-1954) a fost autorul mai multor tablouri cu subiect istoric (portrete, scene de luptă ș.a.), fiind cunoscut mai ales pentru fresca voievozilor de la Ateneul Român. A fost profesor la Școala de Belle-Arte din București, instituție intens solicitată de Spiru Haret, în calitatea sa de Ministru al Instrucțiunii Publice, pentru realizarea multor imagini de uz didactic, istoric și civic. 47 Ibidem, p.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
are prea mult de-a face cu femeile. Și chiar pentru alte personaje Cyprien, Martha, alții "îngeri" și zeci de personaje minore care adoptă iubirea carnală legătura sexuală este rareori însoțită de un atașament emoțional. Este ca și cum lumea-tapiserie pictată în frescă de Yourcenar s-a despărțit de febra emoțională a lui Hadrian. Totuși Yourcenar nu a abandonat cu totul personajele sale feminine de ficțiune, nici chiar femeile ei homosexuale. În Piatra filozofală ea include, deși în roluri minore, femei puternice homosexuale
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
reprezentate, de obicei, scene comice, cu măști grotești, iar la dreapta scene tragice. O dispunere analogă se observă și în pictura pompeiană. Dieterich, care a recurs la pictura pompeiană pentru rezolvarea problemei formelor comice antice, descrie, de pildă, două asemenea fresce, așezate una în fața celeilalte: într-una este înfățișată Andromeda, salvată de Perseu, în cea opusă o femeie goală, scăldându-se într-un eleșteu, pe trupul căreia se încolăcise un șarpe; în ajutorul ei aleargă țărani cu bâte și pietre. Acesta
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de ani, elemente comune rasei umane, ca anumite instincte și nevoi, anumite sentimente și emoții, ideile abstracte, capacitatea de a comunica aceste idei... Tocmai acest bagaj, împărtășit de oameni, dincolo de societăți și de epoci, ne permite să vibrăm la vederea frescelor de la Lascaux, să înțelegem codul lui Hammurabi, să apreciem Iliada lui Homer sau să acceptăm demonstrația riguroasă a unei teoreme geometrice. Mai mult, numeroase instituții traversează netulburate secolele și, chiar dacă se colorează în mod divers, de la o perioadă la alta
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de pitoresc a răsăriteanului este aceea a unui om care, solidar cu natura, vrea o îmbogățire și o întrecere debordantă a ei printr-o lume podoabă" (Blaga, 1936:168). Ea transpare din podoabe, ornamentica lucrurilor cu care se înconjoară românul, frescele bisericilor, port, mitologia populară, superstiții, credințe, proverbe ș.a. Orientarea spre pitoresc e generată de un misticism particular, de credința că misterul divinității e ascuns și că pentru a putea fi vizibil are nevoie de substrat material, de haină, "de aparențe
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Condurache, conferențiarul Vladimir Florea, lectorii Dumitru Căileanu și Ion Antonică au realizat sculpturi în lemn și piatră. Acestea au fost amplasate în Grădina botanică din Iași august , Iași, Galeriile de artă Cupola Expoziție de artă plastică noiembrie, Sala Victoria, Iași Frescă în timp - Expoziție de artă plastică Pictură, grafică, artă decorativă, sculptură 1980 In colaborare cu lectorul Dumitru Căileanu a organizat la Gura Humorului, Tabăra de creație pentru sculptură, cu studenții din anul I Decembrie, Sala Victoria Anuala 1980 Expoziție de
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
și Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, capitolul "Cinematografia și decadentismul", p. 405 ș.u. 70 Eugen Simion descoperă, în Mălurenii, "intenția de a face proză obiectivă, epică analitică și frescă socială" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, vol. II, p.161). 71 Vezi antologia E. Lovinescu, Mihai Eminescu, ediție critică, prefață, note și variante, bibliografie și indice de Ion Nuță, Editura Junimea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
începuseră să apară romanele "obsedantului deceniu" (Marin Preda, Breban, Țoiu, Buzura), am fost șocat de rezultatul comparației: portretul în principiu critic (revizionist chiar) pe care noile romane îl făceau anilor '50 era mai sărac, mai mincinos și mai pervers decât "fresca" realist-socialistă. Desigur, ambele moduri de reprezentare difereau de ceea ce știam eu din familie: născut în 1957, nu cunoscusem direct acea lume, dar ea îmi apăruse pregnant din amintirile altora, încă proaspete și traumatice. Am sesizat că romanu-l "obsedantului deceniu" mințea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în casa modavă de-o vîrstă cu nucii ce-i vegheză prispa, cu greu realizăm că o enciclopedie, o adevărată enciclopedie poate căpăta și chipul și sufletul unui semen de-al nostru, de-o vîrstă cu vremea, desprins parcă din frescele ctitoriilor voievodale ce-n loc de turle înalță în zare străvechi stîlpi de vatră. Constantin Popescu, Directorul Muzeului județean Vaslui ,,Fii ai comunei Dănești“ 1981 ... necesitatea cunoașterii cît mai adînci a istoriei pămîntului și poporului nostru, presupune realizarea unor monografii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a romanului românesc interbelic cu proza europeană influențată de Marcel Proust, de André Gide, de James Joyce. Pornind de la premisa că orice act de cunoaștere este limitat și, inevitabil, subiectiv, că „realitatea adevărată este interioară“ (M. Proust), noul roman înlocuiește fresca epică și naratorul omniscient cu sondarea orizonturilor lăuntrice, cu analiza lucidă a straturilor conștientului și subconștientului. Fiind în esența sa subiectiv, romanul psihologic apelează, de obicei, la perspectiva internă a unui personajnarator, având drept subiect dileme cognitive și afective sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși (conflict ontologic, viață- moarte; singurătatea metafizică a omului modern care nu mai comunică, real, cu Dumnezeu). Ultimul tablou îl aduce în scenă pe Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce, Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, fiindcă a descoperit că libertatea absolută nu e în afară, ci înlăuntrul său, în spirit. Moartea sa ritualică echivalează cu evadarea din „cercurile de cretă“ ale multiplelor limitări și cu eli berarea eului spiritual
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ionaluptătorul, care se opune absurdului exis tenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, sim bolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși, iar în ultimul tablou Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce și Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, descoperă că libertatea e înlăuntrul său, în spirit. Item 3: prezentarea, prin referire la drama studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Formele multiple ale solitudinii omului modern întro lume ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Zenon"; aceasta fiindcă omul are "un avans față de lucrurile care nu gândesc..." Un alt poem, Bărbații, probează că istoria poate fi regândită și altfel decât se obișnuia. Un pomelnic de figuri voievodale statuare propune înscrierea lor în supratemporal; înaintașii din fresce devin forme pure, sacralizate, iar pomenirea lor e subiect de acatist: Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale. Alexandru cel Bun îmbrăcat în zale. Ștefan cel Mare îmbrăcat în zale. Mihai Viteazul îmbrăcat în zale. Ion Vodă cel Cumplit îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg, în viziune ebraică și islamică ori în simbolismul budist, deșertul e spațiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
încercarea de a păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit la Arghezi) -, lumină de seară, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spații istorice -, perspectivă în virtutea căreia Ștefan-Voievod nu e numai al Moldovei, Brâncoveanu nu numai al Țării Românești iar Horia nu doar al Transilvaniei. Însă rapsodul, însoțitor al lui Zamolxis și pelerin la Roma, umblând prin hrisoave și contemplând chipuri din frescele mănăstirilor ("zugrăvite cu oameni de acasă") sau oprindu-se lângă Eminescu, Luchian și Enescu, eșuează în manierism și rutină. Figură focalizantă în Imnele Țării Românești (1981) e Constantin Brâncoveanu: "Dimpreună cu pruncuții tăi / Nu-s pe lume umbre mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
întemeiază o patetică psalmodie brâncovenească în care drama, memoria și scenografia în totul transgresează într-o crispantă poveste. Imnul devine suspin, elegie, jelire. De la Nicodim de la Tismana până la Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul dintre Dunăre și munți e un amplu jertfelnic sacralizând lacrima și floarea. Acest pământ mai trebuie și plâns, / Cuvine-se scăldat în bucurie" (Octogon). Trandafirul, garoafa, laleaua, violetele, anemonele, narcisele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea la o frumusețe multiformă: frumusețe-natură, frumusețe-istorie, frumusețe etică. Timpului care macină cetăți i se opune, existențial vorbind, o viață plenitudinară demn adăugată înaintașilor din fresce și vechi inscripții. Masca imnografului pasional, conștient totuși de semnele relativității, e a unui cronicar și a unui moralist; în rostirea cronicarului coexistă tandrețe și flăcări; în cea a moralistului frapează tristeți, opriri în loc, gravitate. Imnele iubirii(1983) proclamă prioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a realității). În literatura de specialitate, dar și în cadrul unor reglementări contabile, principiile sunt structurate și prezentate diferit. Profesorul Niculae Feleagă numește drept „istorie sau simfonie fără sfârșit” marea diversitate a principiilor enunțate. Epistemologul francez Pierre Lassăgue prezintă o adevărată „frescă” a domeniului și enumără 53 de principii structurate în patru grupe.<footnote Lassăgue P., Lexique de comptabilité, Dalloz, Paris, 1993. footnote> Astfel, după cum afirma și M. Capron, principiile contabile „nu sunt nici intangibile, nici imuabile, nici universale”. „În aceeași țară
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
un oraș de 17.000 de locuitori care au pierit și ei ca Pliniu cel Bătrân. În 1895, niște arheologi descoperă cetatea, o scot parțial de sub cenușă și, cu această ocazie, găsesc o comoară compusă din vase de preț și fresce din epoca augustiniană. Printre piesele de argintărie, o cupă filosofică (!) pe care este reprezentată o scenă ciudată: Zenon stoicul și Epicur figurează în jurul unei mese pe care se află un tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei doi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]