1,236 matches
-
apuce de scris, mă privește vesel și n-am ce face, accept fără chef să vizitez instituția. În holul gigantic cresc palmieri. Asta o dată. Mă uit bine la ei, sînt palmieri adevărați, poate au și papagali, pe-acolo sus, prin frunziș, Mașa-mi zice că papagalii nu stau În palmieri, mă rog. După ce mă obișnuiesc cu ei, Arie Îmi arată un afiș mare, electronic, unde pot citi ce mai au În clinică. Citesc. Sală de dans, de sport, de conferințe, cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul casei aflate dincolo de rîu străluceau flash-urile aruncate de armele soldaților noștri. Trăgeau direct spre noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dar uneori le face. Un alt glas, mult mai așezat și mai puternic vine tot de afară: ─ Ana, Ana, sunt și eu pe aici, bătrânul stejar secular de pe vremea lui Ștefan cel Mare, eu, prietenul vacanțelor tale petrecute la bunici. Frunzișul meu verde bogat s-a dus din cauza omizilor și a otrăvurilor din pământ și din aer. Noi, arborii cu frunziș bogat, strângem de obicei praful și otrăvurile din aer, nu le lăsăm să ajungă în plămânii oamenilor și ai celorlalte
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și eu pe aici, bătrânul stejar secular de pe vremea lui Ștefan cel Mare, eu, prietenul vacanțelor tale petrecute la bunici. Frunzișul meu verde bogat s-a dus din cauza omizilor și a otrăvurilor din pământ și din aer. Noi, arborii cu frunziș bogat, strângem de obicei praful și otrăvurile din aer, nu le lăsăm să ajungă în plămânii oamenilor și ai celorlalte viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător de viață. Dar acum s-a sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
plâns.) Ana vrea să-l liniștească: Aveți răbdare, stimate Arbore secular. Știu de la unii de vârsta dumneavoastră că Oxigenul, Hrana, Iubirea și Informația ne țin pe toți în viață. În curând va fi din nou bine și veți avea iar frunziș verde, bogat! Arborele se liniștește: Dacă tu spui, așa va fi. Mai faceți o schiță, copii? Cum o vedeți voi pe zmeoaica Lăcomia? Desenați-o aici: Apropo, copii, să vă spună și Ticuță ceva, din mintea lui: voi știți povestea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
l-ar fi întrebat cineva, ar fi răspuns că macul de câmp, rochița rândunicii, garofița și cicoarea erau cele mai frumoase flori din câte existau. Dar pădurea! Crengile, privite din unghiuri diferite, conturau pe cer, sau pe fundalul întunecat al frunzișului, o mulțime de imagini, unele înfricoșătoare mai ales pe-nserat, altele amuzante, sau fantastice, ziua. Așa prinsese o mare dragoste pentru copaci și pădure, pentru spațiile verzi și largi, care aveau să-l fascineze totă viața. Doamne, cum mai trecuse timpul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care fuseseră găsite în casă. Nu era el omul care să accepte adevărurile trecute drept definitive. Faptul că bagheta funcționase cu o săptămână în urmă nu însemna că funcționează și acum. O testă de la o fereastră mare, îndreptând-o spre frunzișul de sus al copacului din preajmă. Nici un sunet, nici o lumină vizibilă nu se revărsă, dar partea superioară a copacului se prăbuși la pământ, pe poteca de jos. Czinczar simți satisfacția unui om a cărui logică s-a dovedit corectă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate, prefăcându-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest retoric al mâinii se lovește În mișcarea lui de o plantă cu frunziș ornamental, ce crește din ramurile simetrice ale unui trunchi tăiat (imaginea trunchiului tăiat este cu totul emblematică În acest text), aflat chiar În spatele cavalerului: În fața lui (a cavalerului de pe fundul scrumierii de Limoges, care, este inutil să mai amintesc, poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te aștept de o oră“, „a, tu ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei, o ușă de lemn ascunsă În zid, o deschide direct din stradă; intră, o urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar parcă nu este aceeași: are un vârf ascuțit ca o lance, văd o haină bărbătească de vânătoare, niște bocanci de o măsură foarte neobișnuită, „sunt ai soțului, nu te speria, este În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
neverosimil al brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală, ating mușchiul crescut pe trunchiuri și mă simt tras În sus de ramuri cu putere; nu știu de ce apetitul sexual se diminuează treptat și orice atingere de corpul femeii mă cutremură visceral ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tânguiau din clopotnițe. Erau și dintre cele care se roteau și care, altă dată, cu strigătul lor ascuțit, ca al daltei ce lovește în piatră, ar fi părut amenințătoare. În felul acesta însă, auzindu-se toate laolaltă, erau ca un frunziș care foșnea. Cărarea era netedă și totuși suia în trepte. Mergea fără efort. Timpul nu curgea, era o singură clipă care mergea odată cu el. La picioare, îl însoțea motanul negru pe care-l găsise demult, în copilărie, și pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orașului, în pădurea Băneasa, într-o dimineață pâcloasă. Omul îi aștepta, rezemat de trunchiul unui copac. O surprinse felul în care sărise în picioare, fără să se sprijine în brațe, de parcă ar fi fost împins de un resort ascuns printre frunzișuri. Privindu-l în ochii negri și mistuitori, vedeai în spate o aură argintie ca o maramă de borangic. „Ai iubit vreodată un copac ?“, a întrebat-o. Ea s-a întors după Berti, pentru a-i cere lămuriri în legătură cu acest debut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile din nord. De pe creasta sa, orașul arată ca o pădure magică înțesată cu copaci și tufe cu flori, mai verde chiar decât zonele de țară. Prin frunziș se ițesc strălucind plăcile vechi, din ceramică galbenă ca aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile răsucite în sus, magnific ornate. Stând pe vârful dealului, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
este o temă junimistă prin excelență. Formula lui Rosetti se în dreaptă către alternativa avansată de Burke la 1791. Ruină a timpului, vechiul arbore social devenise inutil, chiar stricăcios; în loc de a umbri pământul pe care crescuse, crengile lui uscate și frunzișul lui veșted înlătura de la acel pământ și de la sămânța nouă, ce era a i se încredința, influența binefăcătoare a aerului și a luminii. El trebuia dar înlăturat, pentru ca noua cultură să devie cu putință. Totuși copacul acum mort de bătrânețe
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a Învierii într-o celebrare atemporală, în timp ce simultan se prezintă somnul muritorilor ca repre zentând neliniștea sufletelor nemântuite. O nemișcare generală, mai degrabă decât o tulburare pătrunzătoare, este starea de spirit corespunzătoare formatului pătrat. Schimbarea copacilor, de la desfrunzirea iernatică la frunzișul văratic, este prezentată nu ca un proces, ci ca o confruntare statică între două condiții opuse. Tot astfel, în întreaga compoziție evenimentul Învierii a devenit o înfățișare a stărilor imobile ale existenței. Spațiul picturii este împărțit în trei straturi orizontale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de viață, de realitate, o dă poetul când vorbește despre biografia lui, despre țară sau despre istorie. Tiberiu Utan este un poet al anotimpurilor; cântă iarna și primăvara, surprinzând macro și microcosmosul: "Ciupercile roșcate cu albi pistrui pe chică/ împutrezind, frunzișul de toamnă îl ridică,/ și-nvie-un fir de rouă,/ tot cerul, sub tulpină/ că intră primăvara năvală în grădină." Evul îl îmbracă într-o cămașă de zgomote, de aceea și refugiul în copilărie și-n satul care-l așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumina favorizând atât expresia cât și sentimentul comunicat: "Și-o mâhnire dulce peste pacea serii, cu vedenii amețite în frunzare" sau "o ciudată primăvară s-a lăsat, ceața trece galbenă pe fața lunii/ dincolo de sat/ și-n fiecare sat/ în frunziș de lună îmbrăcând salcâmii". Iubita aduce "gânguritul spicelor, cântarea norocoasă a ploilor, mângâie fruntea". Universul este cărnos, senzual, încărcat de materie, pământul este gras, valurile unsuroase, spicele cu țâțele pline de colastră. Uneori, asistăm la plecarea pământului spre alte lumini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
emoții puternice, care, cum spune în „Pălind”, îl tulburaseră și-l paralizaseră. Totuși, atunci, astfel de întîmplări erau rare, iar motivele excitației sale nervoase - diferite. Spaima n avea nume sau venea, ca în „Bucăți de noapte”, de la foșnetul făcut pe frunziș de „dihănii”. Acum, ea era dată de oameni, de inși gata să se repeadă cu violență la semenii lor. Bacovia știa și nu putea să uite asta. De aceea plimbările sale se desfășurau într-o încordare paroxistică, orice mișcare și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scriiturii romanești (sub forma unei operațiuni de asimilare, cf. paginilor 141-142). (16) Fie o alee lungă de copaci, asemănătoare cu interiorul unei catedrale, în care arborii sînt coloane și coroanele lor închipuie arcurile bolții, la capătul căreia se ivește prin frunziș o rariște îndepărtată, cu lumini amestecate cu umbre și nuanțate de culorile roșii ale amurgului, ca niște vitralii colorate ale unui naos plin de păsări care cîntă. Balzac, Crinul din vale, p. 92 În ciuda procesului făcut de curentul realist, mult
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o stepă rusească"19. Sînt intra-diegetice procesele comparative care utilizează drept element comparant imaginea spațială anterioară sau posterioară comparației, în text, deci metonimic legată de aceeași diegeză. (72) În jurul lor se așternea o noapte liniștită; perdele de-ntuneric umpleau frunzișurile. Cu ochii pe jumătate închiși, Emma trăgea în piept, ca-ntr-un oftat adînc, adierea vîntului răcoritor. Pierduți cu totul în visarea care-i cotropea, nu scoteau nici o vorbă. Simțeau iarăși în inima lor duioșia primelor zile de dragoste, plină
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care îl vizitez în fiecare noapte de atâția ani de zile, se află un zid dărăpănat în marginea unui drum prăfuit vara, plin de hârtoape, unde vin adesea să mă odihnesc. În dosul zidului, a crescut un salcâm înalt cu frunzișul des care răspândește o umbră binefăcătoare în căldura insuportabilă a zilelor de vară. În iarbă, acolo stau lungit, puțin adăpostit de câteva pietre enorme, resturi din zidul dărăpănat, citesc liniștit un ziar. Mă simt bine, deși e puțin cald. Când
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
comori) Munții „veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de Eminescu: „Eu m-am desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din Frămîntare intimă, dus în lume (clișeul Goga
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
este un sistem de proiecție deosebit de semnificativ. Exprimă nevoile și dorințele, dar și complexele, angoasele și aspectele refulate ale subiectului. Structura sa se pretează în mod deosebit analizei: prezența ori absența rădăcinilor, crengile sărăcăcioase ori bogate, soliditatea ori subțirimea trunchiului, frunzișul stufos sau sărac etc. sunt tot atâtea indicii cu privire la viața psihică a celui care visează, la experiența și la sentimentele sale. Copacul este recunoscut universal ca un simbol al vieții. Conține forța vie, energia. Deoarece leagă pământul de cer, stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
spiritului, fie îndreptat spre idealuri nobile (când sunt înalte), fie lipsite de ambiție și de idealism (dacă sunt aplecate spre pământ). Creșterea și căderea imuabilă a frunzelor ilustrează ciclul anotimpurilor, eternul început, alternanța nașterii și a morții. Când posedă un frunziș abundent, este simbolul eternității și se găsește deseori în cimitire, ca mod de reamintire a nemuririi sufletului. În sfârșit, mugurii evocă promisiunea unei ameliorări, reînnoirea naturii și deci a situației, sosirea vremurilor mai bune (primăvara). Deoarece copacul este un element
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în tradiția biblică : chivotul legii și coroana lui Christos ar fi fot fabricate dintr-un astfel de lemn. În vis, salcâmul are așadar o dimensiune spirituală, mai ales pentru persoanele care îi cunosc simbolismul. Merișor, chiparos, tisă Acești copaci cu frunziș persistent simbolizează eternitatea și nemurirea. Evocă dorința de durată, de angajare și de stabilitate a celui ce visează. Însă, dat fiind că sunt adesea prezente în cimitire, aceste conifere pot indica, în mod paradoxal, teama de moarte. Cedru Pe lângă semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]