1,244 matches
-
treacă frontiera spre Triest, împreună cu Gh. Ungurașu, Nicolae Simionescu, Cezar Tănase și alți doi camarazi. Tot de la studenții noștri am aflat că Ion Moța și un Nicador au fost duși la cimitirul Sfânta Vineri. Așa cum am putut în situația de fugar m am deplasat la cimitirul Sfânta Vineri, dar nu am putut găsi mormântul despre care, tot studenții, spuneau că ar avea o cruce simplă cu numele lor. S-ar fi putut ca un răuvoitor să fi distrus crucea, dar și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de îngrijorare. Nu știa ce-o îngrijora mai mult - tăcerea lui în privința lucărilor ei sau faptul că până în momentul acela cel puțin nu pomenise nimic despre ceea ce întâmplase între ei în timpul nopții. Stătea în picioare lângă el și își puse fugar o mână pe brațul lui, dar el nu reacționă și Phoebe se duse la fereastră. Peste circa trei minute, auzi cum el închide mapa. O lucrare - o acuarelă simplă, cu acoperișuri înzăpezite, care făcea parte dintr-o comandă pentru felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar cu ochii pe santinelele rusești. Când s-a întors rusul cu spatele, a și rupt-o la fugă, imediat a sărit unul după el și încă altul și tot așa. Rușii au început să tragă cu puștile automate după fugari. Când a văzut că fuge primul după el, Petrache a alergat și mai tare, când a văzut că se apropie de el, depăna din picioare cât îl țineau puterile, căci el credea că ceilalți vor să-l prindă pe el
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de mama focului, cu capul descoperit, în cămașă și în izmene și desculț cum se afla în pat a sărit ca ars și a pus mâna pe barda lui de toate zilele și a pornit în goană după cei doi fugari îndrăgostiți și a tot fugit el cale de vreo doi kilometri. Dar gerul l-a răpus și nu mai avea spor la fugit. Vecinii lui, Vasile Tonu și cu Iancu Paraschiv, care erau și rude apropiate cu Butnaru, și-au
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pot să mă apăr pe mine, și dacă nu ar fi Lurr - mângâie câinele, care se întinsese din nou la picioarele sale -, nu cred că aș avea curajul să străbat pădurile astea. Un om ca mine nu poate apăra un fugar, înțelegi? — Ești laș? — Poate. Era obișnuit să i se spună că e laș; nu era ca Antonius Primus, fratele său cel curajos, care disprețuia primejdiile cel puțin la fel de mult ca Julius Civilis. Antonius era neînfricat în bătălie, imbatabil în luptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
multă lume. — Cred că-s invidioși pe amîndoi. — Da, cred că ai dreptate, Nickie. Așa cum sînt invidioși pe noi doi. Crezi că ne invidiază cineva acum, În situația asta? Nu, acum poate că nu. Mama o să creadă că sîntem niște fugari care au luat-o pe drumul păcatului și-al fărĂdelegii. Bine că nu știe că ți-am adus whisky-ul Ăla. — Am băut puțin aseară. E foarte bun. — Ah, ce mă bucur. E prima sticlă pe care o fur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
urmărea, încercând să-și imagineze plecarea lor din Linn. Era uluitor faptul că ei așteptaseră până în după amiaza celei de-a doua zile. Pur și simplu, oamenii vor fi refuzat să creadă că orașul era în pericol, deși, desigur, primii fugari ar fi putut pleca în toate direcțiile și nici să nu se mai apropie de proprietate. Clane își reveni hotărât din reverie. Chemă un sclav și îl expedie la locul de sosire, cu ordine către gărzile personale. - Spune-le acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
suflet. N-a putut să plece. România nu i s-a părut un "spațiu sleitor", dimpotrivă. "Săracii de ei! Sorb vin negru și mănîncă icre, tot negre. Sînt în stare de doliu pentru țărișoara lăsată de izbeliște", îi ironiza pe fugarii politici. Și avea dreptate. Dar n-ar fi plecat, s-ar fi organizat cu "cocorii" o altfel de rezistență contra slugoilor ambițioși, înjugați la arta cu mesaj. Desculții nu i-ar fi interzis pe culți, în numele "moralei proletare", preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrîstînd calea cu dâre de sânge. ― Nu fugiți, fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însoțit de trompetul batalionului. Din când în când maiorul răcnea comenzi scurte, trupa se oprea, puștile trosneau, apoi marșul reîncepea pe ulița satului, printre casele care păreau pustii. Tănăsescu vedea cum, la fiecare salvă, mai mulți sau mai puțini din fugari se rostogoleau la pământ, parcă și-ar fi pus piedică ei între ei, cum unii încercau să se mai ridice și apoi se prăbușeau fără să mai clintească. Dar goana țăranilor îl întărîta, ca și când i-ar fi socotit lași sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și tact, iar nu orgie de sânge. Procurorul, cu ochii holbați, aproba dând mereu din cap și tresărind de câte ori auzea o nouă salvă. ―... stai!... ochi!... foc! urla maiorul Tănăsescu în clipele când prefectul Baloleanu se zbuciuma la marginea satului. Ceata fugarilor scăzuse la mai puțin de o treime. În afară de cei prăbușiți de gloanțe, mulți se refugiau prin ogrăzi ca să scape de urmărire, mai cu seamă când ajungeau la casele lor. Chiar și Nicolae Dragoș, dîndu-și seama că nu mai e chip
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e chip să răzbească până la Petre și că ar fi de prisos să mai încerce vreo împotrivire, când își văzu casa părintească se gândi să se oprească. Valul îl ducea înainte. Numai după ce trecu izbuti să se smulgă din strâmtoarea fugarilor și să iasă la marginea uliței. În șanț zări pe Gherghina lui Chirilă plină de sânge și scofâlcită. Se vedea că, după ce s-a prăbușit, a fost călcată în picioare de ceilalți. Sări peste trupul ei stârcit, dând să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ulterior, libertatea. În afară de aceștia, un rol l-au jucat și cei refugiați în nordul Dunării ca urmare a apăsării fiscale din Imperiu, se adăugau victimele credinței oficiale, ereticii și schismaticii, care fugeau fără încetare la barbari, așadar, o sumedenie de fugari. Prin urmare, între 454-600, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, au existat condiții favorabile pentru consolidarea comunităților existente și creștinarea locuitorilor din nordul Dunării încă păgâni. Dar acești factori n-au acționat cu aceeași intensitate și durată în întregul interval de timp și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanicilor la nord de Dunăre.20 Exodul locuitorilor din Imperiu, în nordul Dunării, din cauza unei fiscalități apăsătoare a continuat și în secolul al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea. Slavii și avarii cereau de la supușii lor temporari, fugari romani din Imperiu, numai dijma în natură (produse). Mihai Sirianul notează: "...avarii, slavii și longobarzii spuneau locuitorilor supuși de ei: ieșiți, semănați, cosiți, noi vom lua de la voi numai jumătate din produse". În concluzie, acestea erau condițiile de viață ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Metodiu, povestește despre supunerea Moraviei Mari, la începutul secolului al X-lea, de către unguri (vezi mai jos), adăugând apoi "cei pe care nu i-au prins ungurii, au fugit în Bulgaria", de unde rezultă fără echivoc vecinătatea acesteia cu Moravia. Trecerea fugarilor moravi în Bulgaria se putea face numai prin nordul Transilvaniei.11 Prin urmare, dominația, mai mult reală decât nominală, a Bulgariei în nordul Dunării, în tot cursul secolului al IX-lea, este mai presus de orice îndoială. Ne putem întreba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cai, încep să sufere de foame (DRH D, I, p. 47). În cele din urmă, extenuată și permanent hărțuită de români, oastea regească ajunge în fața Argeșului și își instalează tabăra acolo. Iorga prezintă lucrurile diferit, după ajungerea regelui la Severin: fugari (nemulțumiți) de sub stăpânirea lui Basarab l-au informat și chiar l-au ațâțat pe rege împotriva voievodului. Aceștia (Danciu, fiul lui Vladislav, Dionisie al lui Nicolae ș. a.) reprezintă, probabil, și pe moștenitorii (succesorii) acelor formațiuni prestatale (cnezate și voievodate) de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Poarta a incriminat intrigile a șase călugări ruși, zeloși în a ademeni de partea Rusiei pe moldoveni, la care Obreskov a răspuns că va referi Curții sale; ceea ce a iritat pe otomani - observa Hammer, a fost replica Petersburgului precum că fugarii moldoveni ar putea foarte bine să se numere printre acei care, nu numai în Moldova, dar în toate „punctele” Imperiului Otoman, aspirau să se sustragă vexațiunilor și persecuțiilor prinților sau guvernatorilor lor. Un an mai târziu, un ofițer rus acuzat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
așa mai departe. Picturile din Evul Mediu ne arată scene apocaliptice. Persecutarea evreilor învinovățiți de otrăvirea fîntînilor. Sînt supuși caznelor, casele lor sînt incendiate în timp ce mulțimea scoate strigăte de bucurie, iar torționarii împing în jăratec, folosindu-și armele, pe acei fugari care credeau că vor scăpa. Or, al doilea război mondial ne-a arătat din nou scene de oroare declanșate de o teamă mereu prezentă pentru care holocaustul reprezintă unul dintre semne. Toate aceste elemente ne fac să credem că panica
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cuviință, că ăștia le smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură de pe pieptul mortului! Ce să mai vorbim! (scoate din sacoșă un coșuleț de hîrtie din care va mînca colivă) Să-i las și fugarului... (spre cort) Hei, fugarule! M-auzi! Te-ai sculat? (tăcere) Aiurea! Nu doarme, dar nu vrea să răspundă. Ce figură de om mai e și ăsta! (se aud clopotele bătînd "în dungă"; își aprinde o țigară) Ia, astea-s trase
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură de pe pieptul mortului! Ce să mai vorbim! (scoate din sacoșă un coșuleț de hîrtie din care va mînca colivă) Să-i las și fugarului... (spre cort) Hei, fugarule! M-auzi! Te-ai sculat? (tăcere) Aiurea! Nu doarme, dar nu vrea să răspundă. Ce figură de om mai e și ăsta! (se aud clopotele bătînd "în dungă"; își aprinde o țigară) Ia, astea-s trase pentru domnul ăla în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acuma, de exemplu, cînd ai decis ca azi să fie miercuri... E adevărat că e doar o scînteie de libertate... care s-a stins în chiar clipa în care ai aprins-o... Octav: E, totuși, ceva... Groparul: Nu e nimic, fugarule, nu e nimic... Omul ca să fie, chipurile, liber, e în stare să facă orice... Numai că a face orice ca să fii liber, înseamnă să te înjugi la acest orice... adică nu mai ești liber... Octav: Nea Socrate, vezi că ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de tine... ți-e frică de frica ta și-atunci pui întrebări... Groparul: E viu, domnule, e viu, ce mai vrei?! Octav: Da... Tata știe foarte multe vorbe, dar n-a învățat încă să spună da și nu... Groparul: Ehe, fugarule dragă, cuvintele astea sînt prea mari pentru gura noastră... Pentru că în spatele fiecărui da stă ascuns o jumătate, sau chiar un nu întreg... Și cu nu-ul se-ntîmplă la fel... este pîndit de un oarecare da... Octav: Bine, și-atunci? Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în care se aud clopote) Dumnezeule, să treacă optsprezece crăciunuri, optsprezece primăveri, optsprezece sărbători ale Paștelui, optsprezece toamne, optsprezece zăpezi și să nu te poți bucura... fără milă... fără iubire... Dumnezeule, suferința Fiului Tău a fost mai omenească... (clopote) Ei, fugarule, eu mă duc să mai moșesc un "cumințel". Octav: Cum adică să-l moșești! Groparul: Păi nu asta fac? Moașa îl scoate dintr-o groapă... și eu îl pun în alta... Cam asta-i toată viața... drumul între două gropi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai descoperit ceva bun la mine... Dar să-mi spui că sînt util! Octav: Păi nu ești?! Groparul: Fir-ar să fie! Înseamnă că ceva nu e-n regulă! Octav: Da de ce te-ai supărat așa, frate?! Groparul: Păi, măi fugarule eu dacă am avut vreun succes în viața asta apoi acela e că am scăpat de teroarea utilului... Pentru delict de eroare te amendez cu încă o gură de votcă... Ba nu... trecem, la whisky... Octav: Și adcă-i fals? Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru simplul motiv că nu știu ce-i aia morală... Adică sînt amorali... și deci n-au nici o vină... Octav: Hai, las-o, Socrate...! Sofisme...! Dialectică trasă de păr! Filosofie de tribunal! Groparul: Fugarule, tu știi ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și mie ce fel de morală e aia care dă voie turcului să aibă o turmă de neveste... iar pe mine, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]