1,190 matches
-
fetei,aceea că îl vor prinde pe Kenji.Lee ,fiind foarte bun prieten cu aceasta,fost antrenor de arte marțiale a acesteia,știind că este vorba despre fratele sau,acceptă acest lucru. Așa că cei 2 încep să-l caute pe fugar.Află de la un alt chinez-francez,care venise după Han,o adresă,unde ar putea fi Kenji.. Adresa este tocmai în Franța,aceștia plecând spre Paris. Cei 2 se împrietenesc cu un taximetrist,pe nume George, din aeroportul internațional din capitală
Oră de vârf 3 () [Corola-website/Science/330864_a_332193]
-
că ce s-a întors împotriva noastră putea fi într-un mod diferit"". Scoțienii, care apărau încă podul, refuzau cu încapățînare sa se retragă, și au suferit cele mai grele pierderi. Detașmentul căpitanului Perrine Grasse ceva timp a mai urmărit fugarii, provocând daune suplimentare în timp ce armata engleză a intrat Cravant.
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
dă dreptate răzeșilor, poruncind să li se restituie moșiile moștenite din moși-strămoși până dincolo de Murgeni cu toată curtea lui Stroie Orheianu care fusese clădită pe pământul luat cu japca. Dreptatea lui Tomșa îi nemulțumește pe unii boieri care îngroașă rândurile fugarilor din Polonia. Doamna Elisabeta Movilă îi convinge pe boierii fugari și pe magnații polonezi să o ajute cu bani pentru formarea unei noi oști de mercenari. Răzeșii șoimăreșteni iau în posesie vechea lor moșie, iar Tudor se stabilește în sat
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Valka, Voss, Tomasz, Zoran și Kazik în timpul unui viscol puternic care le-a acoperit urmele. În a doua noapte de după fuga lor, Kazik moarte înghețat după ce a rătăcit drumul în timp ce căuta lemn de foc, fiind îngropat mai târziu de ceilalți fugari. După mai multe zile de călătorie prin zăpezile din Siberia, grupul ajunge la Lacul Baikal. Ei o întâlnesc acolo pe Irena (Saoirse Ronan), o tânără poloneză, care le spune că părinții ei au fost uciși de soldații ruși la o
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
grupul ajunge la granița nepăzită dintre URSS și Mongolia, Valka decide să rămână, deoarece el consideră că Rusia este țara lui, iar Iosif Stalin este pentru el un erou. Restul grupului își continuă drumul spre Ulan Bator, dar în curând fugarii vor vedea pe drum imagini ale lui Stalin și o stea roșie. Janusz își dă seama că Mongolia se află sub control comunist și le spune membrilor grupului că India este cel mai apropiat refugiu pentru ei. Pe măsură ce fugarii își
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
curând fugarii vor vedea pe drum imagini ale lui Stalin și o stea roșie. Janusz își dă seama că Mongolia se află sub control comunist și le spune membrilor grupului că India este cel mai apropiat refugiu pentru ei. Pe măsură ce fugarii își continuă drumul spre sud, prin deșertul Gobi, ei suferă de lipsă de apă, furtuni de nisip, insolație și lipsă de hrană, devenind din ce în ce mai slăbiți. Irena se prăbușește de mai multe ori și în curând moare. Câteva zile mai târziu
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
decide să meargă la Lhasa, unde una dintre persoanele de contact ale Armatei americane îl va ajuta să se întoarcă în America. Ceilalți trei își continuă drumul prin Himalaya și ajung în curând în India. La sfârșitul filmului, ultimii trei fugari se despart: Zoran și Voss rămân în India, iar Janusz continuă să călătorească prin întreaga lume până în 1989, când regimul comunist din Polonia este răsturnat. Scena finală a filmului îl prezintă pe Janusz revenind la casa lui după 50 de
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
dar a fost de fapt o relatare a faptelor care i s-au petrecut lui și nu lui Rawicz. Afirmația lui Glinski a fost pusă serios sub semnul întrebării. În plus, în 1942 s-a spus că un grup de fugari din Gulagul siberian a ajuns în India. Totuși, și această afirmație este considerată dubioasă. Deși regizorul Peter Weir a continuat să pretindă că așa-numitul drum pe jos a avut loc, el descrie acum "" ca „în esență, un film de
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
din Uniunea Sovietică. Relatări ale evadării lor pot fi găsite în arhivele Institutului Polonez și ale Muzeului Sikorski din Londra (Anglia), și la Institutul Hoover de la Universitatea Stanford din California. De asemenea, mai multe autobiografii relativ verificabile și credibile ale fugarilor au fost publicate în limba engleză, de exemplu în "Shallow Graves in Siberia" al lui Michael Krupa. "Drumul de întoarcere" a beneficiat în general de recenzii pozitive. Situl Rotten Tomatoes a raportat că 75% dintre critici au făcut filmului un
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
Stăvilarul, un centru de cercetare care se ocupă cu studiul Jonglerilor Minții. În timp ce unul dintre vizitatori pornește pe apă cu o barcă și începe să otrăvească nodurile Jonglerilor Minții, ceilalți îi ucid pe toți lucrătorii Stăvilarului. Naqi îl prinde pe fugar și află de la el că este un agent infiltrat în rândul echipajului, care încearcă să le dejoace planurile. Un strămoș de-al lor, tiran alungat de pe planeta sa, a ajuns la oceanele planetei Turcoaz, iar conștiința sa a fost absorbită
Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz () [Corola-website/Science/330976_a_332305]
-
cu fruntea de pietrele ascuțite de pe mal și apoi se prăbușește mort în apele râului. Într-o seară de Crăciun, un necunoscut bate speriat la ușa căsuței de la Versailles a familiei d'Aiglemont și cere adăpost. Marchizul îl ascunde pe fugarul urmărit de jandarmi, iar la plecare Hélène decide să-l însoțească, abandonându-și familia. În același an, marchizul este ruinat în urma unor speculații bursiere și pleacă în America, de unde se întoarce bogat șase ani mai târziu. Bricul spaniol cu care
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
an, marchizul este ruinat în urma unor speculații bursiere și pleacă în America, de unde se întoarce bogat șase ani mai târziu. Bricul spaniol cu care călătorea este deturnat de pirați în apropierea coastelor Franței, iar domnul d'Aiglemont îl regăsește pe fugar în postura de căpitan al navei corsarilor, precum și pe fiica sa, Hélène, care ducea o viață fericită alături de soțul ei. Viața și averea marchizului sunt salvate, dar el moare curând din cauza epuizării. Cu prilejul unei călătorii în Munții Pirinei, Julie
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Fugarul (1982) (titlu original "The Running Man") este un roman science fiction scris de Stephen King și publicat pentru prima dată sub pseudonimul Richard Bachman. În 1985, cartea a apărut în ediția omnibus "The Bachman Books". Romanul conține 101 capitole, ale
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
În 1985, cartea a apărut în ediția omnibus "The Bachman Books". Romanul conține 101 capitole, ale căror titluri prezintă o numărătoare inversă. Primul este intitulat „...100 și numărătoarea inversă CONTINUĂ...”, cifrele descrescând până la ultimul capitol, „...000 și numărătoarea inversă CONTINUĂ...”. "Fugarul" este una dintre cărțile publicate de Stephen King sub pseudonimul Richard Bachman, celelalte fiind "Rage" (1977), "The Long Walk" (1979) și "Roadwork" (1981). Richard Bachman a fost creat nu pentru a-i ascunde temporar identitatea, ci ca alter-ego pe termen
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
dezvăluit presei, lucru care l-a înfuriat pe King. Una dintre operele sale ulterioare, "The Dark Half", se bazează pe dezvăluirea acestui pseudonim. Conform celor spuse de King în autobiografia sa din 2002 "On Writing: A Memoir of the Craft", "Fugarul" a fost scrisă într-o săptămână, spre deosebire de stilul său obișnuit de 2.000 de cuvinte sau 10 pagini pe zi (King declara că scrierea unui roman ar trebui să ia în jur de trei luni în acest ritm). King a
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
fost scrisă într-o săptămână, spre deosebire de stilul său obișnuit de 2.000 de cuvinte sau 10 pagini pe zi (King declara că scrierea unui roman ar trebui să ia în jur de trei luni în acest ritm). King a descris "Fugarul" în "The Importance of Being Bachman" ca „...o carte scrisă de un tânăr furios, energic și infatuat de arta și tehnica scrisului”. Acțiunea se petrece în anul 2025 într-o Americă devenită distopie totalitaristă. Protagonistul cărții, Ben Richards, locuiește într-
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
însănătoșirii, Richards se îndreaptă spre Rețeaua Jocurilor - o televiziune aflată sub control guvernamental care difuzează spectacole violente. După un examen fizic și mental extrem de riguros, Richards este selectat să participe la cel mai popular și periculos program al Rețelei Jocurilor, "Fugarul". Dan Killian, producătorul executiv al programului, îl pune în temă cu provocările pe care le va întâmpina odată cu începerea jocului. Concurentul este declarat inamic public și primește un avans de 12 ore înainte de începe să fie urmărit de Vânători - o
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
Dan Killian îl contactează și, entuziasmat de inteligența ieșită din comun dovedită, îi propune grațierea și ocuparea postului lui McCone. Richards este tentat să accepte, dar află că soția și fiica sa fuseseră ucise la puțin timp de la momentul începerii "Fugarului". Într-un ultim act de revoltă, îi ucide pe ocupanții avionului și apoi se lovește cu acesta de clădirea Rețelei Jocurilor, pe care o distruge. "Fugarul" a primit un rating de 4,5 stele din 5 pe Amazon.com și
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
află că soția și fiica sa fuseseră ucise la puțin timp de la momentul începerii "Fugarului". Într-un ultim act de revoltă, îi ucide pe ocupanții avionului și apoi se lovește cu acesta de clădirea Rețelei Jocurilor, pe care o distruge. "Fugarul" a primit un rating de 4,5 stele din 5 pe Amazon.com și 3,71 stele din 5 pe Goodreads. "The Guardian" consideră cartea net superioară filmului, apreciind ritmul care - prin intermediul numărătorii inverse din titlu capitolelor - îți indică apropierea
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
că acestea erau trupele Margrafului. Depășiți numeric, apărătorii Schellenbergului au rezistat două ore, dar sub presiunea trupelor lui Marlborough și ale Margrafului au cedat. Panica s-a răspândit în rândurile armatei franco-bavareze: Marlborough a dezlănțuit 35 de escadroane în urmărirea fugarilor. Un pod de pontoane s-a rupt sub greutatea lor, iar mulți soldați s-au înecat în apele Dunării. Bătălia de la Schellenberg a reprezentat o victorie majoră pentru Marea Alianță. Ea le-a asigurat un punct de trecere peste Dunăre
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
si o lasă pe punte, în timp ce el se duce să pregătească navă, pentru plecarea lor. Gioconda a urmărit-o pe Lăură cu intenția de-a se răzbuna pe rivala ei. Alvise și oamenii lui înarmați sunt, de asemenea, în căutarea fugarilor. Ajungând pe vas, Gioconda este pe cale de a o înjunghia pe Lăură, dar vede la gâtul ei mătăniile mamei ei și își schimbă brusc intenția. Ea o grăbește pe Lăură în barca ei, astfel încât să se poată sustrage urmăritorilor ei
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
dedicat acest cântec lui Lowell George, fost component al formației Little Feat, care a murit în 1979. Backing vocalul este asigurat de Michael McDonald, alături de solo-ul lui Cross. A fost remixat de mai mulți artiști. Piesa spune povestea unui fugar în drum spre Mexic. Povestea nu iese în evidență în radio-ul modern, dar instrumenația precisă și backing vocalul clar și pronunțat au făcut din această piesă un mare hit. Conform lui Cross, ea este un fel de „Western romanticizat
Ride Like the Wind () [Corola-website/Science/332727_a_334056]
-
real succes. Piesă principala a albumului, „Ride Like the Wind” a ajuns pe locul al doilea în Billboard Hoț 100, pe locul al treilea în Canada Top Singles și a intrat în mai multe clasamente europene. Ea spune povestea unui fugar care trebuie să „fugă că vântul” pentru a ajunge la „granița Mexicului” pentru a nu fi prins de autorități. Însă cea mai de succes piesă a lui Christopher Cross este „Sailing”. A fost lansată în iunie 1980 că al doilea
Christopher Cross () [Corola-website/Science/332809_a_334138]
-
grup de zece oșteni în frunte cu Nicoară Potcoavă și cu fratele său, Alexandru, traversează Nistrul și atacă palatul domnesc de la Iași, dar este nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în timpul căreia Nicoară este grav rănit. Fugarii se îndreaptă spre vest și, după un scurt popas pe malurile Moldovei, sunt găzduiți la conacul din Dăvideni al boierului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului Irimia Golia. Rămași acolo câteva săptămâni, frații Nicoară și Alexandru Potcoavă se îndrăgostesc amândoi de jupânița
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Rămași acolo câteva săptămâni, frații Nicoară și Alexandru Potcoavă se îndrăgostesc amândoi de jupânița Ilinca, angelica fiică a trădătorului Irimia Golia. Mezinul suferă cel mai mult, dragostea lui transformându-se într-o patimă mistuitoare. Urmăriți îndeaproape de o iscoadă domnească, fugarii traversează Siretul și Prutul și se îndreaptă spre Nistru, dorind să treacă în Polonia. Ei poposesc într-o noapte la hanul armeanului Ariton din apropierea graniței, dar hangiul anunță iscoada. Deoarece apele râului erau umflate în urma ploilor, grupul lui Nicoară Potcoavă
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]