1,614 matches
-
că vara va fi grindină multă. Primăvara unde va tuna întîi, acolo va și ploua întîi. Cînd tună și fulgeră, să nu ții mîță și cîne în casă, că se ascunde Necuratul în ele și poți fi și trăsnit. Cînd fulgeră și trăsnește, să aprinzi lumînarea de la Paști, că ești ferit de trăsnet. Cînd auzi primăvara tunînd întîia oară, să dai în cap de trei ori cu un fluier ori cu o piatră și să zici: „Tunul ca ciurul, capul ca
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zburdă vitele și boloncăiesc cînd se mînă la apă sau cînd se întorc e semn că va fi o furtună mare. Cînd visezi șerpe, are să fie vînt. Dacă mîțele sar și se joacă prin casă e semn a furtună. Cînd fulgeră fălăind*, are să fie vînt și ploaie mare. Cînd se roșesc nourii la apusul soarelui e a vînt. Cînd vitele mugesc și se uită în sus e semn de cumpănă* mare. Dacă dimineața, în perdea*, oile se bat cap în cap
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vuiește codrul tare. Cînd mîțele se aleargă prin casă și se joacă. Vîntul tare de răsărit aduce zloată. Fulgerile din timpul iernii sînt semne de zăpadă apropiată, de vînt sau de viscol. Semne de secetă Toamna de va tuna și fulgera e semn că primăvara va fi secetoasă. Dacă răsare soarele cu urechi. Dacă vara se fac vîrtejuri de aer. Cînd plouă în Vinerea Mare. Cînd luna se arată roșie împrejur. Cînd sînt mulți gîndaci. Semne de vreme bună Dacă cîntă grierușii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dau în foc. Cînd ard pirostiile pe foc. Cînd scapără din senin. Cînd mîța toarce. Cînd se linge mîța. Cînd mîța își ascute unghiile. Cînd fumul din hogeag se împrăștie pe pămînt. Cînd luna e cu coarnele în jos. Cînd fulgeră spre apus. Cînd mascurii* iau paie în bot. Cînd fulgeră împrăștiet, are să ploaie mai mult. Dacă plouă și se fac bulbuci, va ploua mai mult. Dacă începe lunea a ploua, plouă o săptămînă; dacă începe joia, ține două săptămîni. Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din senin. Cînd mîța toarce. Cînd se linge mîța. Cînd mîța își ascute unghiile. Cînd fumul din hogeag se împrăștie pe pămînt. Cînd luna e cu coarnele în jos. Cînd fulgeră spre apus. Cînd mascurii* iau paie în bot. Cînd fulgeră împrăștiet, are să ploaie mai mult. Dacă plouă și se fac bulbuci, va ploua mai mult. Dacă începe lunea a ploua, plouă o săptămînă; dacă începe joia, ține două săptămîni. Dacă a fost toată ziua înnourat și a plouat, iară sara
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-și strică ursul bîrlogul său în ziua de întîmpinarea Domnului, cu toate că afară e frig, primăvara este aproape dacă iese el în acea zi afară; însă dacă intră din nou în bîrlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Cînd fulgeră și tună mult în luna iunie, atunci vara are să fie nouroasă. Cînd primăvara vor înflori porumbeii vrăjmaș e semn că anul acela are să fie zlotos. Dacă înfloresc trandafirii pe la Sf. Maria [Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie], toamna va fi lungă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în care se depun bani la biserică dohot - păcură dovlete - dovleac drăcoaie - femeie păcătoasă; drăcoaică dubi (a) - a tăbăci, a argăsi dumica (a) - a tăia în bucățele durui (a) - a hurui F falcariță - tetanos fapt - farmec, vrajă fălăi (a) - a fulgera puternic fedeleș - butoiaș de lemn pentru apă feșteli (a) - a murdări, a-și face nevoile filigean - ceșcuță fără toartă foc viu - bubă dureroasă foloștină - fulg mare de zăpadă fonfăi (a) - a se lăuda frîntură - fractură, boală grea frupt - rod frupt
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sună astfel: "prin parabole susținute de imaginație, compasiune și ironie ne oferă mereu posibilitatea să deslușim o realitate evazivă". Una din aceste parabole, o religioasă "Evanghelie după Isus Cristos" (1991) îi va face pe fariseii portughezi să tune și să fulgere, drept care scriitorul se decide pentru un exil voluntar în Insulele Canare unde locuiește din 1982. S-a născut în 1922 la Azinhaga (Ribatejo) într-o familie de țărani aproape analfabeți. N-a făcut alte studii, cu excepția unui curs tehnic elementar și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
schița unei confesiuni amare: "într-o parte,/ creierul fumegând.// în cealaltă,/ elitrele aurii/ ale unei seri de iarnă./ coaja zilei trecute/ caldă, încă păstrând/ forma coatelor.// dar de departe, / de foarte departe venim,/ aerul vibrând/ în jurul mâinii întinse.// iar dincolo, fulgeră, fulgeră// lumina de gheață a singurătății..." (poem despre dragoste (II). Calitățile majore ale poeziei de debut scrise de Mariana Codruț (prospețimea și delicatețea imaginilor, acuratețea desenelor care instituie un real modelat după chipul propriei sensibilități poetice, austeritatea expresiei) vor trece
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei confesiuni amare: "într-o parte,/ creierul fumegând.// în cealaltă,/ elitrele aurii/ ale unei seri de iarnă./ coaja zilei trecute/ caldă, încă păstrând/ forma coatelor.// dar de departe, / de foarte departe venim,/ aerul vibrând/ în jurul mâinii întinse.// iar dincolo, fulgeră, fulgeră// lumina de gheață a singurătății..." (poem despre dragoste (II). Calitățile majore ale poeziei de debut scrise de Mariana Codruț (prospețimea și delicatețea imaginilor, acuratețea desenelor care instituie un real modelat după chipul propriei sensibilități poetice, austeritatea expresiei) vor trece și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
precum parfumuri rare/ Se-aprind ușor cum taina în moscheie,/ Ca jertfa răsărind blând pe altare. // Tăcerea rănii clipa ți-o supune, / Te-nchidă-n rouă și-n blestem curat./ Bruma se-aprinde-n iederă și-apune/ Când lacrimile reci te-au fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra-n ramă/ Ne regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n palme și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
arhaic. Lui Grainville îi place barocul. În cuvînt, în artă (descrierea uluitoarei opere căreia romanul îi datorează titlul amintește de cele mai bune pagini din Atelierul pictorului), în viață ; peste tot, plouă cu nori de adjective, tună caractere pasionale și fulgeră explozii senzoriale. Imaginarul său lingvistic pare inepuizabil. De fapt, Grainville pune la treabă vocabularul cu patima vorace a unui Pantagruel. Nu e nevoie să-l citești cu dicționarul la căpătîi, nu are acel snobism prețios al falșilor creatori, dar textele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pași rari, caută spre noi ca spre doi străini. n-are nevoie de armă ca să ne dăm seama că înăuntrul lui războiul a și început. e doar un copil și se joacă, spui tu. dar dac-ai vedea cum te fulgeră de sub cască, n-ai mai zice așa. parcă seara, cînd tropăie spre culcare, ar mărșălui deja printre tranșee. atît de mic și să viseze la un lucru atît de mare? oho! ohoho! păi noaptea, acolo, sub plapumă, ce crezi că
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
dăinuit până aproape de războaiele romane ale lui Decebal. Practica tragerii cu săgeți În nori aparține cultului lui Gebeleizis, care se pare că nu poate fi identificat cu Zamolxis, fiind o divinitate deosebită, zeu al cerului și furtunii: „Când tună și fulgeră, tracii, despre care este vorba, trag cu săgețile În sus spre cer și Își amenință zeul, căci ei nu recunosc vreun alt zeu afară de al lor." Acest act nu este unul de Împotrivire zeului, ci de Întrajutorare, căci tracii amenință
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
am discutat înainte de a da publicității aceste materiale. Astfel, în spiritul heirupist al „epocii de aur”, într-o zi ploioasă a toamnei anului 1989, Aneta Slivneanu a poposit cu o falcă-n ceriu și cu una-n pământu, tunând și fulgerând, în această comună unde primar era tot o fostă muncitoare, Lina Cozma. Imediat, tova de la județ a sunat goarna adunării femeilor mai tinere sau mai vârstnice, membre ceapiste, cărora le-a ținut următoarea cuvântare „mobilizatoare”: „Fa, oilor! Imediat să treceți
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sunt considerate, amândouă, părți principale de propoziție, cu argumentul că ele reprezintă „minimul necesar pentru existența unei propoziții”. Aceasta înseamnă că nu se ține seama de propozițiile (e drept, nu prea numeroase) numite „monomembre verbale”, de tipul: Plouă, Ninge, A fulgerat, O să tune, Se înserează, S-a înnoptat etc., „alcătuite numai din predicat, exprimat printr-un verb a cărui acțiune nu poate fi pusă în legătură cu un autor exprimat prin subiect” (nu este vorba, deci, de propoziții cu subiectul subînțeles sau inclus
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a unei primejdii viitoare, și anume a unui rău care ne va apăsa existența la infinit. De aici și dimensiunea ei pe care o percepe cu maximă acuitate și sămădăul: Afară tuna, și el se cutremura la fiecare trăsnet; afară fulgera, și fiecare fulger îi trecea ca un fior prin inimă; icoanele sfinților îl priveau, și el stătea împietrit sub ele, căci oriunde s-ar fi dus el tot acolo rămânea. Câtă deosebire între Lică din momentul intrării în biserică și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
într-o frumoasă casă de vacanță, într-o vară „ciudată”. însă nu vara e ciudată, ci ... valsul norilor care zbuciumă existențialul unor ființe sensibile, „dualitatea” caracterelor acestora. Vocea lui Pierre se aude cu intermitență, sentențios, în ființa lui Alek: „o fulgera imaginea lui Pierre care îi spusese odată...” sau „vși aduse aminte de ce i spusese Pierre..” Apariția unui văr din Grecia redeșteaptă în sufletul Alexandrei emoții erotice contradictorii. E atrasă de imaginea interesantă a tânărului arhitect, dar în același timp suferă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu el în Grecia, instinctual, Alek nu oferă un răspuns tranșant, negativ, protector, mai ales față de Mihai, soțul fidel și atât de gentil. Ea reacționează în prisma unui precept care i fusese inoculat pentru totdeauna de prima ei iubire: „O fulgera imaginea lui Pierre care îi spusese odată că într-o situație dezagreabilă să nu încerce să Oămurească ce este de făcut, ci să aștepte să se clarifice singură încurcătura”. Ca un bun psiholog, scriitoarea studiază stările contradictorii ale protagonistei, un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
V, 1, 59). Creația de exil a lui Ovidiu are o arhitectură muzicală în care contrapunctul este suferința tragică. Ovidiu n-avea voluptatea suferinței în sens dostoevskian și nici durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente, deschide drumul liricii retrospective europene. Exilul care dezbină ființa poetului implică recucerirea fericirii apuse
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În această înșirare de exemple mitice și legendare Ovidiu exclude că vina sa ar putea fi comparată cu cea a respectivilor eroi: aici se face o aluzie evidentă la poziția lui Ovidiu față de Augustus, asemănat cu Jupiter, care i-a fulgerat pe Titanii rebeli și l-a îngropat pe conducătorul lor, Encelade, sub Etna. De aceea, Ovidiu nu i-a declarat război (civile) lui Augustus, cum va spune în alt loc pe șleau, nici nu a mai dorit să lovească vreo
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
eroi și nu cu aceea a unui "mediator de iubiri nepermise". Cum se știe, Capaneu, unul din cei Șapte împotriva Tebei, îl însoțise pe Polinice la asedierea acestui oraș. Zeus, iritat de orgoliul și de cruzimea lui Capaneu, l-a fulgerat. Atunci, Evadne, soția lui, s-a aruncat vie pe rugul soțului său. Așadar, temeritatea, provocarea lui Jupiter, orgoliul i-au adus moartea eroului. La fel, o atitudine asemănătoare de prezumție, de orgoliu se află la baza ruinării lui Phaeton, care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în care mai pâlpâie câteva mici flăcărui; când am luat sticla de la gură, mi-a luat-o din mână și, pentru că mai rămăsese prea puțin pentru el, a deschis fereastra și m-a chemat acolo; erau stâlpi de telegraf care fulgerau în noapte pe lângă noi; a scos afară mâna cu sticla din care băusem și, cu o aruncătură rapidă, a spart-o de un stâlp. - Ia să văd, tu poți face la fel? Apoi ne-am așezat, am scos eu o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
strânse în pieptare noi, că iarba verde va străluci smălțată cu flori galbene și ici, colo cu câte o coajă de ou roșu. Și-și făcu grăbit cruce cu limba-n gură, zicând „Doamne ferește”, la un gând năstrușnic ce-l fulgeră o clipă... Dacă n-ar trebui să stau în divan și să primesc firitiselile boierilor veliți, cu toți ăști cincizeci de ani ai mei, cu toate dădăcelile lui Pylarino doftorul, ce m-aș mai veseli și eu cu mahalagiii la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înălțimea ta, nu văz nici un semn de boală. Că te dor încheieturile, chiar să fi trăit în puf, la vârsta asta tot te-ar fi încercat. Dar înțeleg că în tinerețe ai avut parte de zile zbuciumate. O idee năstrușnică fulgeră prin mintea spătarului Mihai, inspirată tocmai de vorbele liniștite ale doftorului: — Cum ai spus, domniile îndelungi obosesc? Asta era ce-mi scăpa! Aș avea niscaiva treburi pe la moșii și m-aș încumeta să plec călare... Hm, e cam ger pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]