2,203 matches
-
maestru al legăturilor", el are puterea magică de a lega de la distanță victimele sale precum și de a le dezlega. Numeroase imnuri și ritualuri au ca obiect ocrotirea ori eliberarea omului de "capcanele lui Varuna"21. El este înfățișat cu o funie în mâini, și, în ceremonii, tot ceea ce e legat de el, începând cu nodurile, se cheamă "varunian". În ciuda acestor prestigii spectaculoase, Varuna e deja în declin în epoca vedică. El e departe de a se bucura de popularitatea lui Indra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
multă grijă una câte una fără să le presăm, să le îndesăm și să le rupem. Cerința era să le aducem acasă întregi, pe cât posibil. Asta era marea performanță! Transportul până acasă se făcea cu spatele. Adică: întindeam jos două funii paralele; deasupra lor puneam sacul; mă așezam în fund, treceam cele două funii peste umeri și pe sub brațe, legându-le în dreptul pieptului; mă așezam mai întâi în poziția în genunchi, apoi mă ridicam încet în picioare. Era destul de greu. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să le rupem. Cerința era să le aducem acasă întregi, pe cât posibil. Asta era marea performanță! Transportul până acasă se făcea cu spatele. Adică: întindeam jos două funii paralele; deasupra lor puneam sacul; mă așezam în fund, treceam cele două funii peste umeri și pe sub brațe, legându-le în dreptul pieptului; mă așezam mai întâi în poziția în genunchi, apoi mă ridicam încet în picioare. Era destul de greu. Eu eram mic și slăbuț; sforile alea subțiri îmi intrau în carne; n-aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ducă-se pe pustii! Eram complet descurajat, abătut și dezorientat. Totuși... Ce nume să-i pun, domnule, ce nume? În timpul acestei adânci și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată creierul cu viteza luminii sau cu speranța spânzuratului care se ține de funie. Am eliminat rapid vocala "e" , înlocuind-o cu "a"; Ma... Ma... Nu, nu mergea. Mu... Nu mergea. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată creierul cu viteza luminii sau cu speranța spânzuratului care se ține de funie. Am eliminat rapid vocala "e" , înlocuind-o cu "a"; Ma... Ma... Nu, nu mergea. Mu... Nu mergea. Am schimbat-o cu semivocala "i" Mi... Mi... Miți... Miți... Evrica! Asta-i! Am găsit. Da, așa va fi; de-acum se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar ulterior am iertat-o în perfectă concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar mama ne-a servit în aceeași seară câte-o cană de lapte cald, minunat, marca "MIȚI". Laptele m-a uns la inimă. Privindu-mă cu duioșie, tata s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan, făcu un laț și-l fixă în jurul grumazului și se aruncă în gol cu o voluptate disperată. "De afară se auzi scârțâind portița". Repet, nu știu de ce am reținut atât de precis toate aceste amănunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a fi mai potrivit și mai sigur, în ceea ce privește pocăința, este ca durerea să fie simțită în trup, dar să nu pătrundă până la oase; astfel încât să se provoace durere, dar nu boală. Prin aceasta pare mai potrivit să ne biciuim cu funii mai subțiri, care provoacă durere la suprafață, dar nu din acelea care să provoace înlăuntru vreo boală gravă 1. 87. Prima notă este că pocăințele exterioare se fac pentru a ajunge la trei rezultate: primul, ca îndestulare pentru păcatele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
au crezut în El ucenicii Săi.) 277. DESPRE CUM CRISTOS I-A IZGONIT DIN TEMPLU PE VÂNZĂTORI, SCRIE SFÂNTUL IOAN ÎN 2,13-22. 1. Primul. I-a izgonit afară din templu pe cei care vindeau, cu un bici făcut din funii. 2. A răsturnat tarabele și banii zarafilor bogați care erau în templu. 3. Săracilor, care vindeau porumbei, le-a spus cu blândețe 2: („Luați acestea de aici, și să nu faceți din Casa Mea casă de negoț!”). 278. DESPRE PREDICA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
categoric: "ia-l și fă borș cu el!" Dosarul cu pricina era o "compilație" de 12 dosare, de circa 350 de pagini. Simțeam că îmi frige degetele și, întors acasă, l-am devorat o noapte întreagă, zorii prinzându-mă căutând funie și săpun să mă spânzur, neputând accepta, ca om, că și eu, alături de amic și de mulți alții, am putut suporta atâtea mizerii, umilințe și atacuri la adresa demnității umane, într-o societate ce declara că "omul este cel mai prețios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
suporta atâtea mizerii, umilințe și atacuri la adresa demnității umane, într-o societate ce declara că "omul este cel mai prețios capital"! Fiind o fire pragmatică, optimistă și cu picioarele pe pământ și nu balansându-se în aer, am pus bine funia și săpunul, păstrându-le pentru alte vremuri "mai fericite" ale evoluției capitalismului în România . În zilele următoare, cu acceptul amicului, m-am apucat să creionez pe baza celor auzite și a Dosarului, așa "ad usum Delphini", cum spun docții, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu dragă inimă! Stai! îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat, cu ochi pierduți, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu-i ușor să te glodească pumnalul sub căpătâi douăzeci de ani și mai bine... Și, totuși, astăzi, am boierimea mea credincioasă. Și, uite-așa, mai cu vorba bună, mai de frică sau de nu s-a putut altfel cu funia, cu săcurea, am făcut rânduială și dreptate în țară. Înaintea pravilei și-a dreptei judecăți, nu suflă nimeni... Dar, oare, s-a stins vechea ură ce zace mocnit în adâncuri? Mai bântuie prin lume, pribegi, boieri desțărați, fiii, nepoții descăpățânaților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
polone a venit la Colomeea să-l vadă pe Ștefan, principele și războinicul cel mai vestit de pe vremea aceea..." "... Și ca să vadă toți cei de față supunerea și umilirea unui prinț atât de mare, cortului regal i s-au tăiat funiile și pânzele au căzut la pământ... Astfel, acel războinic viteaz, energic și mândru, învingător al multor regi și popoare nu și-a plecat capul în fața regelui Poloniei decât împins de o mare nevoie. În felul acesta Cazimir al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oprea la poartă și lătra pe sătenii de pe drum. Toți îi știau de frică. Cu timpul ne temeam și noi de el. Îl lega și dezlega numai tata. Uneori se prostea și se împotrivea și la tata. Folosea juvățul de funie pentru a-l prinde. Mâncarea i-o punea mama când el era în cușcă și dormea. Oltea se credea vitează și într-o zi s-a dus la el și-ncepu a-l striga dezmierdat: Cuțu Grivei! Cuțu Grivei! Și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din casă în casă, în ajun, cu sfințitul. Când eram mică, preotul venea mai întâi la noi (fiind foarte aproape de biserică) și mama lega de cruce un fuior de cânepă. Unii săteni ziceau că din fuioarele de la Iordan se făceau funii pentru clopotele de la biserică, pentru legat pomii din cimitir și alte trebuințe. Agheasma mare de la Iordan era ținută pentru îndepărtarea molimelor, ale relelor de pe lângă casă. Floriile. Ca toți creștinii ortodocși și noi cei din Costișa sărbătoream Floriile în duminica dinaintea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
când soarele se ridicase deasupra copacilor, juncanii lui erau sătui de iarba ce o păscuseră cu mare hărnicie. Costache se ridică de pe buturuga pe care șezuse, își scutură pantalonii cu palma dreaptă, apoi se apropie de juncani ținînd în mână funia cu care îi adusese la păscut. înnoadă cu meșteșug funia printre coarnele juncanilor, lăsându-le lungime deajuns ca să se poată apăra de muște. Cu o vărguță în mână, ca să le amintească juncanilor că mai există și alte metode de a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de iarba ce o păscuseră cu mare hărnicie. Costache se ridică de pe buturuga pe care șezuse, își scutură pantalonii cu palma dreaptă, apoi se apropie de juncani ținînd în mână funia cu care îi adusese la păscut. înnoadă cu meșteșug funia printre coarnele juncanilor, lăsându-le lungime deajuns ca să se poată apăra de muște. Cu o vărguță în mână, ca să le amintească juncanilor că mai există și alte metode de a-i struni, nu numai poruncile vorbite, îi îndeamnă să iasă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spate orice vietate care trecea pe la coada sa. Cum a dezvățat-o Costache de acest obicei periculos? După ce o lega la iesle și-i da să mănânce, umplea un sac cu fân bine îndesat pe care îl lega cu o funie de o grindă a grajdului lăsându-l să atârne la spatele iepei. Aceasta cum simțea că la coada ei atârnă ceva, uita de mâncare și începea să bată de zor cu copitele din spate în sacul cu fân, care se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rog, dragul meu, să-mi dai voie să-ți reproduc convorbirea Ririei cu Eminescu, din ultima zi a șederii în stațiune, așa cum a descris-o ea: „...Se așeză cu greu pe banca din fața mea și-mi zise:” „-Ehei, se apropie funia de par! Ce rău îmi pare că mă duc! Mi se pare că las în locurile acestea tot ce mai rămăsese viu în sufletul meu; și amara singurătate mă va cuprinde iar”. „-De ce zici astfeliu? Nu ai să fii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
patru prim-miniștri ai României M. Kogălniceanu, P.S. Aurelian, Titu Maiorescu și N. Iorga. 53 În Evul mediu, când se rupea ștreangul, spânzuratul era grațiat. Noi am avea nevoie de ștreanguri rezistente pentru a nu ne trezi cu surprize. De la funie la destin. Destinul rău a răpit oameni în plină creație literară, artistică, științifică: Eminescu, Andreescu, Labiș, Vlaicu, Lalescu, Bogrea, Pârvan, Sebastian... 54 La chinezi politețea este formată din opt virtuți: a fi respectuos, a fi fidel, a fi modest, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
zile. Devenind iminentă confruntarea de la Geneva, pe care abia acum o vedeam cu ochii mei mari deschiși, și că va trebui să intru în vâltoare, starea de euforie s-a stins treptat chiar dacă nu era una de panică, iar pe măsură ce funia se strângea la par, aveam să cuget mai sumbru și chiar să blestem ziua în care am fost implicat în această acțiune diplomatică (întrevedeam mai bine în ce constă pericolul), iar despre cei care mă trimiteau (deși, la început, le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
convine prea mult, îmi e prea la îndemână s-o aprob, sunt de aceeași părere cu autorul. Dar de acord nu sunt. Aș avea o conștiință vinovată dacă aș fi acum atât de sincer. Apărându-l acum pe Sartre ca funia pe spânzurat, încerc să fac pe advocatus diaboli, adică pe advocatus Sartri. Ar fi vrut el să joace rolul diavolului, tare i-ar mai fi plăcut. Dar nu era, acest mare scriitor, bietul de el, de talie să joace asemenea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]