2,159 matches
-
se poate întâmpla nimic serios. (Funia cade de aproape cinci minute; evident, din punct de vedere tehnic se va realiza un circuit închis cu viteză reglabilă.) BRUNO: Asta-i culmea! (Se apropie și se uită în sus de-a lungul funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine? VIZITATORUL: Se vede ceva? BRUNO: Nimic! (Brusc funia își încetinește mișcarea; personajele reacționează cu o undă de speranță.) TOȚI: — Ce e? — S-a rupt? — Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
punct de vedere tehnic se va realiza un circuit închis cu viteză reglabilă.) BRUNO: Asta-i culmea! (Se apropie și se uită în sus de-a lungul funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine? VIZITATORUL: Se vede ceva? BRUNO: Nimic! (Brusc funia își încetinește mișcarea; personajele reacționează cu o undă de speranță.) TOȚI: — Ce e? — S-a rupt? — Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de-a lungul funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine? VIZITATORUL: Se vede ceva? BRUNO: Nimic! (Brusc funia își încetinește mișcarea; personajele reacționează cu o undă de speranță.) TOȚI: — Ce e? — S-a rupt? — Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie, de ea sunt agățate câteva resturi vestimentare; această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie, de ea sunt agățate câteva resturi vestimentare; această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți.) BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți.) BRUNO (Așezându-se, scârbit, într-un colț.): Crezi că asta o să mai cadă vreodată? MAJORDOMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tu în groapă. Mai târziu. BRUNO: Când mai târziu? Vreau să știu! MAJORDOMUL: Mai târziu. Nu știu când, dar mai târziu... Într-un moment când nimeni nu-i dădea nici o atenție. Da! ORBUL: Vorbești prostii. MAJORDOMUL: Nu vorbesc prostii. Uite, funia asta e o simplă instalație, o jucărie... Se învârte ca un lanț de bicicletă. Dar groapa, timp de câteva secunde, a fost reală. Înțelegeți? Jocul nostru, noi... cei de aici... am făcut-o reală. Asta vreau să spun. BRUNO: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i! MAJORDOMUL (Intrând, plictisit.): Nu-i! BRUNO și CEILALȚI - Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu plec. Nu mai are nici un haz. Iese înghițit de groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ieșirii prin groapă și pot împărți publicului pliante cu următorul conținut: MINCIUNA, PROSTIA ȘI URA AU FOST PERSONAJELE PRINCIPALE ALE ACESTEI PIESE. FIECARE SPECTATOR ESTE UN’PERSONAJ PRINCIPAL. NU IEȘIȚI ÎN STRADĂ. S-AR PUTEA SĂ FIȚI FLUIERAȚI. Alte note: funia e bine să se rotească și pe momentele ieșirii publicului; mecanismul rotirii ei poate fi oferit spre contemplație; păsările și pisica vor fi lăsate în plata domnului. GROAPA DIN TAVAN Piesă în trei acte Personaje: PARASCHIV MACABEUS INAMICUL SOLDATUL BINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prind pe aici. HAMALUL și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre colțul clădirii; înainte de a ieși din scenă însă, HAMALUL mai trage de câteva ori de funia clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare a scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colț al băncii, cu o privire fericită și naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se întâmplă în realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți... ─ Cavoul cosmic, răspunde prompt Alexandru Prisăcaru, fiu de notar din Valea Lupului, aspirant la doctorat în biologie moleculară și iubitul Iuliei, fiică de veterinar din Posești, localități aflate pe traseul aceluiași autobuz care în fiecare duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei funii atârna câte un gardian mort. Și era de așteptat ca și eu să atârn cât de curând. Eu însumi mă așteptam la asta și am privit cu interes pacea așternută peste cei șase gardieni atârnând de capetele funiilor. Muriseră repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
capătul fiecărei funii atârna câte un gardian mort. Și era de așteptat ca și eu să atârn cât de curând. Eu însumi mă așteptam la asta și am privit cu interes pacea așternută peste cei șase gardieni atârnând de capetele funiilor. Muriseră repede. Am fost pozat în timp ce mă uitam în sus la spânzurători. Locotenentul O’Hare stătea în spatele meu, suplu ca un lup tânăr, plin de ură ca un șarpe cu clopoței. Poza a apărut pe coperta revistei Life, și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ce mi-o fi venit? Am câteodată un fel de pasiune rămasă din școala generală, de când citeam romanele lui Jules Verne și mă entuziasmam la listele făcute pentru plecarea în expediții: 800 kg făină, 71 de pâini, 200 m de funie, 20 m² de pânză, 100 kg praf de pușcă, 2354 de gloanțe. Iar dacă mă uit la tablă și văd că nu e cretă, ceva din bucuria de odinioară a planificării pune iar stăpânire pe mine. O tablă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a șinei cu știfturi până pe cealaltă, la câțiva metri sub marginea acesteia. De o parte și de alta erau cabluri de oțel prinse de arbori de metal sudați undeva sus, deasupra capetelor noastre. Întreaga construcție îmi amintea de podul de funie din Indiana Jones; părea la fel de fragilă și de nesigură. Cu asta va ajunge Marie la mobil? zisei, mergând către locul unde unul dintre poduri era prins cu bolțuri de parapet. — Da. Dar va avea propria frânghie, prinsă deja de coarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe mobil și coboară cu el, dar ea are o altă coardă. Așa trebuie procedat, pentru siguranță, înțelegi? — Dar nu poate rămâne agățată de cablul ăsta pe măsură ce coboară, zisei eu pipăind unul dintre cablurile de oțel, chiar dacă-l îmbraci în funie de cânepă. O să-și facă praf mâinile. Nu, o să-l îmbrăcăm frumos, nu-ți face griji. Bez continuă: —Bun, deci mașinistul de aici aduce mobilul jos trăgând de cablul de oțel de care este agățat. Cum vede că e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu unul din astea, mobile vreau să zic, coarda ei va fi manevrată de jos, de pe punte. —Puntea. Mi se învârtea capul. —Scena. Vezi tu, acu un secol toți mașiniștii erau marinari. Și erau învățați să tragă tot timpul de funii, nu? Logic. Deci o grămadă de cuvinte sunt legate de bordul navei. —De ce nu este trasă coarda Mariei de mașinistul de lângă cel care mișcă mobilul de care e ea agățată? În felul ăsta s-ar sincroniza perfect. În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toate cele patru zâne pe mobile, dar Sally mi-a explicat că ar fi cel puțin opt mașiniști. Avem cel mult cinci, spuse Bez, ceea ce nu-i rău. —E ca în clopotniță, observai eu, să stai aici tot spectacolul, trăgând funii încolo și încoace. Nu cred că l-ai vedea pe vreunul apucându-se de clopoțit în timpul liber, spuse Bez. Ce mi-e una, ce mi-e alta. Ai văzut tot ce voiai pe aici, pe sus? Îl privii, mușcându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după aceea ne-am dat seama că se desprinsese numai treapta pe care stătea ea. Bez a făcut rost de o lampă cu arc și a îndreptat-o către gaură, ca să vedem ce facem, după care am coborât cu o funie și am pus-o să și-o lege în jurul brâului. Ei au tras-o de sus, iar eu am împins-o de la spate. Singură nu s-ar fi descurcat; nu făcea decât să tremure. Au dus-o la spital, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sfârșit, Hugo devenea din ce în ce mai nervos și mai distrat. Celelalte două avanpremiere merseseră ca pe roate; Bez și cu mine începusem să folosim această expresie în mod ironic între noi pentru a spune, cu alte cuvinte, că nu mai fusese înnodată funia nimănui. Îi explicase expresia lui Lurch, care, bată-l vina, a crezut că asta e culmea istețimii. Unul dintre cei care lucrau în zona de servicii fusese însărcinat să verifice cablurile chiar înainte de pauză și, după ce acesta dădea undă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sus, pe scări. Vă rog să ne scuzați. Hugo triumfase; aplauze furtunoase, complimente din toate părțile și o reacție extatică din partea impresarului. Plutea în cele mai înalte sfere, fără ajutorul vreunei substanțe artificiale. În seara aceea, eram pe post de funie care ținea balonul cu heliu pe pământ. Ușa de la intrare era întredeschisă și cu greu se putea deschide mai mult din cauza mulțimii de oameni din hol. La prima vedere, petrecerea părea insuportabil de strălucitoare, asemenea fotografiilor pentru revistele de scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
său era deja în mașina poliției, vorbind rapid prin stație. Am clătinat din cap. Dar pun pariu că știu unde se duce, zisei eu. *** M-am întors sus, unde am găsit o atmosferă cumva mai calmă. Hugo se eliberase din funii și se trântise într-un fotoliu, preocupat de durerea de cap. Când am intrat, și-a ridicat privirea și mi-a oferit cel mai frumos zâmbet pe care-l văzusem vreodată. —Modesty, zise el. Ești bine? De acum în acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe planetă. Căută locul cel mai adânc, departe de norul de țânțari, verifică dacă lancea, funia și lanterna erau așezate în ordine, mâncă o felie de papaya și două banane și se tolăni să contemple noaptea ce se apropia, ascultând prin lemnul de palmier al caiacului viața de pe fundul mlaștinii. Clipocitul corpurilor ce se furișau, gâfâituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a fost nevoie și, după câteva clipe, totul s-a liniștit. Marele caiman se odihnea pe fund, agonizând, și înceta să se mai agite, mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]