1,521 matches
-
nu știuse să cânte pentru că viața o vitregise după moartea mamei. Când și-a dat seama că poate cânta și încă foarte frumos, nu pierdea ocazia s-o facă. Când cei bătrâni erau plecați, iar copiii se jucau, ea se furișa mai departe de cort, printre pomi și cânta. Copiii se cam obișnuiseră cu meteahna ei. — Unde-i Prințăsa?se întrebau când n-o vedeau. — Ssst!auzâți-o, cântă, observa Rozmarin. Cântă frumos, bre! Să mergem la ea, se plănuiau. Când se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe Rima și pe Safya. Privirea lui Ahmet rămâne plecată. Nările lui adulmecă deja sângele lui Musa pe dalele mari, de marmură gălbuie. Din filigranul ferestruicii deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și temătoare, fără grai, fără umbră, aproape. Atât, sună apăsat glasul lui Musa în întuneric. Sitt îl șterge cu un burete mare și l ajută să-și îmbrace veș mântul alb. Pentru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de lână. S-au cuibărit în tencuieli și au făcut boltă peste parcuri și linii de tramvai. Pe Alexandre l-au trezit când era bine trecut de miezul nopții, cu o stranie senzație de familiaritate, de amintire care i se furișa în nări și-i deschidea, cu atingere înmiresmată, pleoapele. — Simți? Și a atins umărul pistruiat al fetei cu ochii galbeni, care se făcea că doarme lângă el. Numai că ea s-a întors pe partea cealaltă și l-a lăsat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Noroc mare, mare noroc că cei cinci copii sunt deja bine rânduiți cu toții pe la casele lor. Când și-a dat seama că a slobozit o nouă udătură, fără control și fără simțire, s-a îmbrăcat sumar și, tiptil, s-a furișat în tindă, de acolo și-a luat toporul și a ieșit în curte. Luna plină de pe cer disipa întunericul și potența asprimea gerului. Zăpada scârțâia la fiecare pas și reflecta steluțe albastre-argintii. În jur nici țipenie de om. Numai câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
depărtat al soneriei bicicletei confirma plecarea lui Ariton pentru încă două săptămâni cel puțin. Dar gospodarul, la ieșirea din sat, a virat la dreapta și a revenit acasă pe drumul de țarină ce trecea pe la capătul grădinii sale. S-a furișat orbecăind în podul grajdului direct din standoală și și-a luat în vizor întreaga bătătură și casa de vizavi. La un moment de liniște apăsătoare, s-a auzit clempușul porții abia atins de clanța mobilă și în ogradă a pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se răsfirau grupuri-grupuri pe tot imașul străjuit de ogoare cu diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot necazul, Ionela s-a ales și cu oarece bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi pentru o partidă de tainică iubire juvenilă. Mai greu le-a fost după ce s-au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prieteni... Iosefina a rămas încremenită: Și dacă n-a ținut vrăjeala cu fiica, ai încercat la mămica!.. Și m-ai adus în pragul disperării, în preajma morții, Cătăline! Cotoi torcător ce ești! Mi te-ai sălășluit în suflet, mi te-ai furișat în viață, mi te-ai băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi demonstrat adevăratul sens al iubirii! Fie și pentru o clipă! Dar a meritat! Ai jucat ireproșabil rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
afla la dreapta, și Voica, o fetișcană plină de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt ca pe o literă scoasă dintr-o carte sfântă. După un timp, văzând că starostele întârzie începerea povestirii, copiii nerăbdători se gândeau să se furișeze în noapte spre jocuri numai de ei știute. Tocmai atunci însă bătrânul începu cu glas molcom, liniștit, ca și cum în preajma sa ar fi stat unul dintre bunii-bunilor și i-ar fi șoptit tainica poveste a neamului lor. Prin vorbele lui voia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cea mai mare speranță a românului englez! — Da, numai că ăsta a fost demult, zise Eleanor, ca și cum ar fi închis un sertar deschis din greșeală. Șam, nu-mi face nici o plăcere să-l vorbesc pe Adrian pe la spate. Șam se furișa în spatele ei și o cuprinse de mijloc. Dacă am fi amanți, ar părea o treabă mai firească, spuse el mai în glumă, mai în serios. Eleanor se dovedi suficient de agera ca să scape ușor din îmbrățișarea lui. — Încerci să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna bunăoară "Oamenii care locuiesc aici dau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a acestui moșneag cumsecade care e Pămîntul! Ei bine, în această noapte cu o lună așa de minunată, cum nu cred să fi admirat-o nici Julieta, când își trimetea din balcon gîndurile-i pline de dragoste către Romeo, care sta furișat în umbră, vă propun să vizităm această vestită cetate voivodală, e prozaic, dar mă veți ierta, cu... autocamionul de transportat gheața, pe care dumneavoastră îl puteți observa, cum ar spune Crăcănel, în șopronul alăturat! ― Uraaa! Bravo! Trăiască Ionaș! ― Stați, mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-l bagi în seamă. —Ce? Îmi comandați voi mie pe cine să iubesc? — Nu-ți comandăm, dar logic este să iubești pe cine te iubește. Nedorind să asiste la asemenea discuții în care era implicat Matei, Cecilia s-a furișat și luând-o pe cărarea străjuită de măceși a ajuns la restaurat, a intrat comandându-și o cafea. Când Matei, în toiul jocului, a greșit, primind pedeapsa cu sărutarea, a căutat-o din priviri pe Cecilia care dispăruse. —Elena, unde
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sâmbătă, Elena a ieșit cu Lupaș în oraș. De la o vreme se ținea tot după ea, ca un bodyguard. Acum crescuse, era mare, bine făcut. Dacă nu-l lua cu ea, zgâlția poarta și urla ca lupii. Numai dacă se furișa și pleca neobservată scăpa de compania lui, care ce-i drept și ei îi plăcea. S-a oprit de vorbă cu niște colegi ținându-l pe Lupaș de lesă și spunându-i să stea jos lângă ea. La un moment
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ar fi plecat acasă așa cum îi avertizase pe logodnici. La miezul nopții, după obicei, s-au stins luminile, s-a cântat „Mulți ani trăiască!”, s-au felicitat, s-au sărutat. A fost cel mai cumplit moment pentru Matei. S-a furișat afară 151 pe terasă. Deodată aude sunetul telefonului. Se aștepta la felicitări din partea colegilor și a prietenilor. —Alo! Alo! — Da! Cine mă caută? Nu răspunde nimeni. Cine ești? Spune! Mă faci curios. În pragul noului an, îți doresc să fii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sau de un părinte sau de o corporație. Care să ne câștige libertatea. Călătorim cu toții pe străzile pustii, în întuneric. Domnișoara Hapciu pescuiește un șervețel umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră la Sheraton, Evelyn aduce trei valize cu haine donate pentru sinistrați. Sutiene îngălbenite, lărgite. Pulovere scămoșate. A adus un borcan cu argilă pentru măști faciale ca să le murdărească. Se furișează amândoi afară din hotel pe scara de incendiu, paisprezece etaje până la ușa care se deschide spre gangul din dos, și sunt liberi. Sunt niște nimeni. Anonimi. Fără responsabilitatea de-a mai organiza ceva. Nimeni nu-i privește, nu le cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
loc. Ștergându-și brațul de picături, Tovarășa Lătrău spune: — Scârbos! Spune: Unde-ai crescut, într-o sferă de plastic? Și domnișoara Hapciu spune: Da, cam așa ceva. Pețitorul se retrage, spunând că e obosit și are nevoie de somn. Și se furișează în pivniță să saboteze centrala termică. N-ar avea cum să ghicească, dar Ducele Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor O mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mă zgârie, o dată a încercat să-mi scoată ochii cu multă și feroce dragoste. Urma un câmp, mă oprea lumina orizontului prea brusc, strângeam pleoapele, era o pajiște verde, câțiva stejari se înălțau, răzleți, își făceau semne de la distanță, se furișaseră din pădure; pe sub ei mișunau ierburile, umblau și ele, schimbându-și locurile într-o alunecare aproape imperceptibilă, pâlcuri întregi, se vizitau, poate făceau dragoste, cele mai multe sunau ca niște fire de sârmă, povesteau întâmplări dintr-o lume cumplit de vie, mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de hipnotizatorul Alain Zuili, va încerca să doarmă 129 de ore. În timpul somnului ea va fi hrănită cu suc de portocale amestecat cu diverse alte substanțe nutritive. 6. O senzație de panică surdă, ca atunci când asiști la o înmormântare, își furișa în mine ecourile echivoce. Iar printre ele glasul lui Petru, subțire, plângăreț, tremurător, suna ca un flaut trist. Odată cu venirea lui apăruse un blocaj, din ce în ce mai sever. Exprimându-l cam brutal și admițând câteva excepții, l-aș putea defini ca pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înecau toată întinderea de prunduri. Atunci, stăteam în moară ca într-o arcă mirosind a făină. Câteodată, noaptea, nenea Vitu pescuia cu un trident, în iaz, la lumina făcliei. Când apele se retrăgeau, soseau căruțele la măcinat. În urma lor se furișau iepurii, ciuguleau boabele căzute din saci. Poate mi se părea, dar eu, care știam să opresc ploile când deveneau plictisitoare, îi vedeam aievea, mă și jucam cu ei... A doua ipostază mă transporta, cam pe la șase ani, pe strada Doamnei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clasă de școlari îmbătrâniți subit. În vagon domnea o stranie tăcere. Nu vorbea nimeni, toți își fereau privirile. Din prima clipă mi-am dat seama că acolo se petrecea ceva neobișnuit. Puținii pasageri care îndrăzneau să coboare la stații se furișau spre ieșire ca spre poarta unui cimitir. Nou-veniții intrau imediat în joc : se așezau cuminți pe scaunele libere și tăceau. Pluteau peste ei o atmosferă de respectuoasă mâhnire, o dezolare calmă și istovită. Mă oprisem la capătul din urmă al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
patru puncte cordiale, acolo unde visul Își face hrană din trupul meu, vis Încuibat În răceala osului de sub tîmplă. Aproape o zădărnicie dacă nu s- ar auzi plînsul, plîns de literă trufașă ce-mi hăituiește numele. Prin ce formulă matematică furișată-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului meu ciozvîrta lunii e roasă de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mă întreb cu îngrijorare. Mă uit mai atent la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fi Maria mai presus de mama ei sau de stareță, se întreba Di, numai pentru că ea aleargă despletită prin pădure, lucru interzis de obiceiurile acestei mănăstiri, cu toate acestea de câte ori presupune că Maria va alerga din nou prin pădure, se furișează printre copaci pentru a privi cu nesaț această plutire de pasăre fericită. Nu a văzut în viața ei ceva mai frumos și mai pur. Mâinile Mariei se unduiesc în văzduh lăsând urme prin aerul material, ochii ei scânteiază de o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca să vorbească, să poruncească, să domine pe cineva. Se ruga lui Dumnezeu să nu-i iasă în cale bărbatul, mereu supărat, nemulțumit, potrivnic la toate. Copiii erau mai tot timpul plecați, hotărât lucru, s-a îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor ca să nu afle ceilalți că a sosit. Nu are energie să afle și astăzi că e de vină pentru că s-a răcit mâncarea, e de vină că s-a rupt un scaun, e de vină că are
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]