3,503 matches
-
și mai ales, spaima din glasul femeii, Simonică se grăbi bocănind cu cele două cârje pe astfaltul aleii și începu să strige și el: - Maaarș! Mama voastră de câini, maaarș! Apropiindu-se, începu să ridice cum putea cârjele spre patrupedele furioase care o înconjuraseră pe femeie. Aceasta tremura toată de frică. Până la urmă câinii plecară și o lăsară în pace pe doamna care ... Simonică îi văzu fizionomia și o recunoscu pe loc, surprins. Doamna care fusese atacată de câini, nu era
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele schitului singuratic și cheamă a pustiu clopotele în zvârcoliri furioase rup lanțurile îmbrățișările noastre încătușate în uitări sigilate cu sărutări prăfuite zâmbetul fericit de iubire al soarelui s-a ascuns speriat în bezna temnițelor furtunii destinelor damnate vântul turbat ieșit la balul ielelor cu tunetul în pereche pe cărările furiilor
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-au trezit din
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
dorită, Dar mie, amintiri îmi țeși. Cobor încet, fir-ar să fie, Spre frageda-mi copilărie, Acel tărâm plin de mister, Cu veri fierbinți și ierni cu ger, Mă văd pe schiuri pe tăpșan, Cu nasul roșu, dolofan, Mămuca, tare furioasă, Strigând: ,,Mai treci băiete-n casă!” Mă văd înconjurat mereu, De grija sufletului său, O văd muncind din zori în seară, Torente de-amintiri, coboară iară.. . . La gura sobei, ... Citește mai mult Dă lampa-n jos, lumina să mai scadă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
dorită,Dar mie, amintiri îmi țeși.Cobor încet, fir-ar să fie,Spre frageda-mi copilărie,Acel tărâm plin de mister,Cu veri fierbinți și ierni cu ger,Mă văd pe schiuri pe tăpșan,Cu nasul roșu, dolofan,Mămuca, tare furioasă,Strigând: ,,Mai treci băiete-n casă!”Mă văd înconjurat mereu,De grija sufletului său,O văd muncind din zori în seară,Torente de-amintiri, coboară iară.. . .La gura sobei, ... XXIX. UITĂ-MĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 679
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
índică: "De exemplu, din lirica índică multe ne pot apărea și azi ca foarte grațioase, delicate și de o dulceață fermecătoare, fără să simțim gustîndu-le vreo diferență izbitoare. În schimb, conflictul în jurul căruia se învîrtește acțiunea în Śakuntăla, anume blestemul furios al brahmanului căruia Śakuntăla, nevăzîndu-l, neglijează să-i dovedească respectul său, nu ne poate apărea decît absurd, încît, cu toate celelalte calități ale acestui poem minunat de grațios, nu putem avea nici un interes pentru punctul central esențial al acțiunii" [21
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
îndată ce-i călcam pragul. N-am mai simțit, apoi, nicăieri și niciodată, o asemenea fericire, în nici o biserică, în nici un muzeu, nicăieri și niciodată. Rămâneam, probabil, ceasuri întregi acolo, pentru că, reîntorcându mă lângă ai mei, îi găseam agitați, nelinișiiți, uneori furioși“ . La gândul că se va putea întoarce oricând în camera secretă, suporta și pedeapsa părinților pentru acest timp petrecut „la joacă“. În momentul în care va intra în cameră, având în gură o bomboana, pe lângă faptul că aceasta nu are
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în ziua morții Comunei să serbeze pe "martirii politicei roșie sociale". Este evident că acest cult al petroleului cată să producă o impresiune din cele mai îngrijitoare, cu atât mai mult că socialismul lucrează și în Cameră, tocmai ca un furios, la subminarea Republicei. Roșii se aliază cu negrii, Louis Blanc cu Cassagnac, pentru a răsturna republica cea moderată - fiindcă este moderată - și de pe acum calculează cât timp se va putea ținea la putere Freycinet și cât Grevy, ba se întreabă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
îl vor face o persoană mai bună care să aprecieze la adevărata valoare tot ce viața îi oferă. Un om care nu știe cum să-și rezolve problemele și situațiile de criză va da întotdeauna vina pe ceilalți, va fi furios, îi va fi frică să întreprindă ceva, nu și va asuma responsabilitatea faptelor sale și va sfârși prin a comite acte de cinism atunci când, presat de factori exteriori, va trebui să rezolve cumva situația în care se află. Un om
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2982]
-
și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!... 18 aprilie Întîmplarea a făcut ca furios/ distrat să cad (în ianuarie) pe gheață și spre satisfacția unora căderea (contuzie forte) să fi fost pe mîna dreaptă, cea care de ani de zile a "supărat", dar a și "bucurat". Sub titlul rubricii Ultima tușă, amalgamam fapte, mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evenimentul e reabilitat în științele fizice, contingentul sau aleatoriul sunt reabilitate în științele fizice, de ce acest determinism în științele sociale și umane? O știm de cînd l-am citit pe Shakespeare: istoria este ca o poveste istorisită de un nebun furios. Era perspectiva mea filosofică. Este posibil să mi se fi părut că văd cumva prea mult determinism și să fi reacționat. De exemplu, Pierre Thuillier s-a supărat pe mine. Cînd pregăteam acele numere în care mă investeam mult, atît
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nu se face total, căci Orc este încătușat. În Orc există focul mîniei, el este o energie la rădăcina manifestării care face posibilă manifestarea. Orc, care este furios din cauza, cum spune Böhme, focului aprins al mîniei, seamănă cu Șarpele Kundalini furios, adică trezit doar parțial din somn, atunci cînd devine conștient de starea sa de captivitate 231. Orc (nume preluat de Blake probabil din mitologia română sau din Paradisul pierdut al lui Milton 232: Orcus era zeul morții, identificat mai tîrziu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu puternice arípi, isi abat Zborul temerar în chipuri Omenești distincte; prin întuneric beznă Perdelele țesute ei le poartă; și în cîrlige daurite agață pretutindeni Cortinele universale și de la Soare la alt Soare Pe ai luminii purtători îi răspîndesc; separă furioasele particule 155 În blînzi curenți, așa cum apă și cu vinul se amestecă. În timp ce ástfel Spiritele celei mai puternice arípi sumbrul adînc îl luminează 73, Sînt toarse firele și corzile sînt răsucite și întinse; apoi cei slabi Lucrarea și-o încep
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si Tharmas Este Dumnezeu. Omul cel Veșnic e pecetluit, spre-a nu fi mîntuit nicicînd. Torentele mi le rostogolesc pe trupul său, talazurile, valurile-mi trec peste el, Marea-l cuprinde și iezme-ale adîncului sînt camarazii săi. 135 Visător al furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi-va, te biruie-ndoiala-mi. Și totuși, măcar că-s miniat, Dumnezeu peste totul, din Viața mea O parte, Care în cîmpurile Veșnice cu ale mele turme mîngîiata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sa ma însoțesc cu sinceri camarazi, Șezînd pe sub un cort, privind turme de oi și fragede izlazuri. Tu ia cicanul lui Urthona: cuptoarele acestea reclădește-le. 150 Refuzi? oare mă necăjesc scînteile care din par îți ies? Cu valurile-mi furioase te voi sili să reclădești. Moartea alege-o sau viața; în ápele-mi te lupți; acum alege viața, Si toate Elementele îți vor sluji la ale lor alinătoare flaute: Dulcile lor însuflețitoare lire în grija vor avea lucrarea trudei tale, 155
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se strînseră uscîndu-se din afunzime, strîngîndu-se, uscîndu-se, Si Enitharmon se strînse întru totul, fibrele toate uscîndu-li-se dedesubt, Ca plante pe care iarnă le usucă, frunze, tulpini și rădăcini putrezind 10 Pier în eter topindu-se, în vreme ce sămînță, dusă de vîntul furios, Pe-ndepărtatul vîrf al Muntelui se odihnește. Acestfel Los și Enitharmon, În sine strînși în spațiu fix, statura tremurînd pe-un pisc de Stîncă, Si totusi strașnica alcătuire și cu măreția, frumusețea le ramaseră, însă-n expansiune nu intrau. Că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu ale sale crește reci. Și negri șolzi de fier împlătoșează-ngrozitoarea față; ținte de fier în loc De păr din sferica să tigvă-i cresc; scînteietorii-i ochi Că două vetre ard; strigắ cu Glas de Tunet. 310 Patru heralzi înaripați înaltă furioasele bubuituri și sufla din trîmbițele lor; Sonuri de Aur și Argint, de-Aramă și de fier184, răsunînd sfîșie malurile. Ca niște nouri albi nălțîndu-se din Vai, oștirile-i cincizeci și două Pe cele patru Stînci a' lui Urthona se nalta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin străfundurile nesfîrșirii Rotindu-se în jur în groaznice vîltori, în jurul lumilor de peșteri. 5 Dar Urizen tăcut se coborî spre Grotele lui Orc și-un Univers De Peșteri, din foc mistuitor, văzu; caii lui Urizen Aici legați de iesle-nvăpăiate, furioși copitele de aur își izbesc, Scoțînd teribile scîntei din lanțurile lor de-aramă; cumplit leii săi Urlă în hrubele ce ard; tigrii săi hoinăresc în fumurile revărsînde 10 Prin codri-ai suferinței; și a dreptății cumpănă de diamant Arzînd într-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se Schimbă Femeiasca Umbră în Război spre desfătarea-i, Urlînd nemulțumită, neagră și grea, scoțînd răsunete de fiara, 225 Prin mlaștini drum făcîndu-și anevoie printre înnoroite buruieni, jelindu-se, Ca să-l însele pe mîniosul Tharmas, să-i potolească sufletul cel furios, Si sa ii curme zborul pentru că Urizen să poată să trăiască, desi îndurerat. El spuse: "Ești luminoasă Enion? s-a reîntors umbră speranței?" Iar ea zise: "Tharmas, sînt Vala, fie-ți binecuvîntat neprihănitul chip! 230 Se ferește Enion de revenii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
242 printre Constelațiile lui Urizen. Coama de foc pe fruntea-i se nalta, roșie aidoma granatului, Dedesubt, pînă la pleoape, șolzi de mărgărint, si apoi aur și argint Amestecate cu rubinul se-întindeau pe fața-i pînă jos 70 La furiosul gît; zvîrcolindu-se, în groaznice dureri de-nmugurire răsucindu-se, Armura cea de șolzi dădu mlădițe. Îndărătnice, pe spatele și pieptul sau Smaraldul, Onixul, Safirul, iaspul, berilul, ametistul Cu o grozavă rîvna se luptau care să cîștige-un loc peste Mărețul Dúșman, rodul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fericire am putea trăi aidoma cu cei ce n-au păcat. Omul cel Veșnic e pecetluit de tine, spre-a nu mai fi vreodată izbăvit. 160 Toți sîntem slugi ai vrerii tale. O Rege al Luminii, înduplecă-ți Puterea furioasă; fii tatăl nostru, Regele nostru cel iubit. Dar daca Lúvah nu mai este, De l-ai ucis Și în Mormînt l-ai pus, Ori dacă vrei pentru uciderea-i Să te răzbuni pe altul, mă plec cu groază În Tăcere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
peste întunecatu-mi prag? deși mă nalt, privesc Războiul din mădularele-mi și îl detest, totuși mi-e slabă inima 120 Și capul mi-e neputincios. Și totuși iar mă voi uita spre dimineață. De unde-i răcnetul acesta de Oameni furioși ce unul altuia sîngele-și beau, Și-s rumeni îmbătați de fumegîndu-l sînge închegat, iar nu de vinul hrănitor?" Veșnicul Om șezu pe Stînci și-astfel strigắ cu-ngrozitoare voce: "O Prințe al Luminii, unde ești? Nu te privesc precum cîndva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîmpurile-acelea Veșnice, în nori ai dimineții pasînd nainte Cu harfe și cu cîntec cînd înaintea fetei tale cîntă Ahania cea luminoasă Și toți fiii și fiicele tale se-adunau în jurul mesei mele largi. Au nu vezi caosul acesta nimicitor și furios? Vino din somnuri ale-nghețatei tale-abstracții! Vino, 130 Înalță-te-n Eterne nașteri! Și de pe tine scutură-ți recele repaos, Învățător al sufletelor, mare potrivnic al schimbării, nalță-te! Că Veșnicele lumi să-ți poată vedea față în pace și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
privirea-n viitor, si spatele Nu mi l-aș fi-întors, întunecînd prezentul, înnourînd c-un nor, Și construind înalte bolti, si turnuri, foișoare, domuri Al căror fum au nimicit grădinile-ncîntării, și ale căror jgheaburi Oprit-au rîurile luminoase; împovărînd adîncul furios cu Corăbiile mele; 170 Prin Haos în căutarea desfătării, și-n spații depărtate Căutîndu-l pe Cel Veșnic care mereu este prezent pentru aceia înțelepți; Plăcere căutînd care necăutata cade în jurul caii pruncului Și pește lină turmelor ce-s blînde, care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luminoase coborînd. Fiii săi, sculîndu-se de la ospăț cu coșuri daurite, urmează, 715 Un înfocat cortegiu, precum atunci cînd soarele în coaptele podgorii cîntă. Apoi Luváh statu naintea linului de struguri; toți fiii săi cei înfocați Strigînd adus-au pline Harabalele; furioși tigrii se joacă-n Cărăruile care cu clinchet sună; lei înfuriați cîntă al bucuriei cîntec Roților de aur ce se-nvîrtesc peste a cerurilor pardoseala, si toate 720 Satele lui Lúvah sună; și cărămizile de aur ale satelor Răspund viorilor, micilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]