1,501 matches
-
decolare. El s-a gândit la picioarele atașate acelor tocuri și la Mecca unde duc ele. Indiferent de câte ori s-a dus În pelerinajul acela special, Rabertson Întotdeauna a socotit că ar merge Încă o vizită. Putea s-o audă cum gâfâie, Întrucât faptul că se ținea după el Îi făcea sânii grei să se ridice și să cadă, glandele alea mamare calde și Îmbietoare, pe care Rabertson le știe atât de bine... Așa-ți trebuie Toal, puțoi ce iești! Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și din senin un collie vine spre noi ca din pușcă. Exact când credeam că o să se izbească de noi, Încetinește și ne Înconjoară de câteva ori, scheunând de surescitare. — El e Angus, spune Hector cu mândrie, mângâind animalul care gâfâie entuziasmat. Urcăm În Range Rover. — E frig, zice Claire aprânzându-și altă țigară. — Angus o să tencălzească, zic eu, suindu-mă În spate după ea și lăsându-l pe câine să stea pe locul din față de lângă șofer. Claire se uită plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și răstorn trepiedul și camera de flimat. Hector Îl Înșfacă pe câine și Îl trage de pe mine, da deja pantalonii mei de la C&A sunt plini de spermă canină. Pe ea, nu pe mine! țip eu la animalul cretin care gâfâie. Ne pregătim să mai facem o Încercare. Încă o dată, porcăria asta ușchită se repede să se lipească de mine. — Gâții măsii! Pula aia subțire și roz Îmi sfâșâie și Împroașcă pantalonii. — Pantalonii mei noi n pula mea! — Scuze Bruce, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mele răcnind Brooosss și ne dăm seama că fugim Într-o direcție greșită, ne Îndepărtăm de mașină. Ne uităm În urmă și Încetinim, ne recăpătăm suflul și ne răsucim, stând pe loc și zâmbind pe când ea se apropie de noi gâfâind. Apoi facem un joc rapid de picioare și Îi trântim o intrare În stilul lui Charlie Cooke, Încât, dacă ar fi fost În apărare, ar fi trebuit Într-adevăr să plătească pentru a se Întoarce În parcare! Te-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe când intru În convulsii, iar ea țipă și mârâie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gâfâind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întâmplat Bruce? Ești ok? Scâncești ca un țânc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
saliva cu sângele nostru. Mă cercetează cu limba o vreme, apoi și-o retrage și Îi auzim vocea: — Sexi! Uau-uau! Ai crezut că mă poți face pe mine, poponar scârbos și Împuțit ce iești! Ne-a plăcut asta, ei sexi, gâfâie el Încetișor. Ție ți-a plăcut, ei? Da. Știm că ne dorim să mai facă asta o dată, asta-i cea din urmă dorință a noastră. Vrem să zicem, Te rog, hai să mai fim Încă o dată așa Împreună, doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la toate popoarele i.-e., întrebuințată deci în trecut și în prezent de sute de milioane de oameni” (p. 100), în timp ce pe pagina următoare aduce exemplele de mai sus, la care adaugă în subsol pe a cârti, a mârâi, a gâfâi, în care onomatopeele sunt doar baza naturală a cuvintelor. 2. Structura aglutinantă a limbii române este ilustrată prin prefixare (p. 101 urm.), procedeu pe care etimologia tradițională (DEX) îl refuză în cele mai multe cazuri limbii române, întrucât aceasta nu ar avea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care luptă este, însă, idealizată și idilizată: singurele ființe demne de o soartă mai bună sunt Safta, Filoftia și acarul Păun, personaj care amintește de "bietul Pim-Pim" din caragialiana Cronică fantastică. Ca și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în mână și năvălește pe scara principală a Casei Justiției [...] în toate diminețile"80, acarul Păun este victima-simbol a sistemului juridic absurd și corupt, care îl învinuie cu paradoxala justificare: "Ai dreptate, dar n-ai drept"81
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oară la rând. Un monoplan Junkers cu patru motoare zumzăie pe cerul nopții spre Croydon, luând cu el și creierul meu zdruncinat. M-am auzit spunând: — Lasă-mă la lacul Ploetzen. Capul Îmi zvâcnea de durere ca trupul unui doberman gâfâind de căldură. Am Încercat să mă ridic de pe podeaua mașinii și am descoperit că mâinile Îmi erau prinse la spate În cătușe; dar durerea bruscă, violentă din capul meu mă făcu să ignor orice altceva, numai să nu-mi mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prostănac, șuieră el. Sunt afară, În siguranță. Am luat mucul stins de țigară din gura lui și l-am aruncat pe jos. I-am dat apoi restul țigării mele. — Ar fi mare păcat... să nu fie folosite niciodată, zise el gâfâind. Ai fost bun... cu mine. Așa că am să-ți fac un favor... Să-i faci să transpire, bine? Astea o să valoreze... un camion mare... cu mălai... pentru tine... afară. M-am aplecat spre el ca să-l aud ce spune: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
când în când printre zidurile înnegrite de ploaie și timp, amestecîndu-se cu ultimele tipuri de automobile. festina lente Fiecare secol are, poate, un mal du siecle al său. Al nostru ne împinge să n-avem răbdare... Trenuri, avioane, vapoare, toate gâfâie, își ambalează la maximum motoarele aruncând în aer trâmbe de fum... bilete de avion, bilete de vapor, bilete de tren, gări, aerogări, porturi, "Parisul în două zile", "Mexicul pe scurt", vize de intrare, vize de ieșire, hoteluri, "Taxi!", pliante, cine
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o țineau tot așa până când unul dintre ei se enerva și putea ieși cîte-o încăierare. De-o-dată îi vedeai că se înroșesc și tremură de furie. Până la urmă se apucau de păr și se tăvăleau penibil pe jos. Se despărțeau roșii, gâfâind și lăcrimând, iar apoi fiecare se lăuda că l-a aranjat pe celălalt. De obicei, când se saturau de bancuri treceau la discuții serioase, care în cazul lor se limitau la un singur subiect: muzica rock. Erau realmente formidabili când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
toată nefericirea noastră, să dau drumul pe un canal barierei aceleia interpuse între viață și noi înșine. Aș fi vrut să păstrez doar creierul 130 primitiv, să mă topesc de dragoste și să mă învinețesc de ură, să salivez, să gâfâi, să tușesc, să strănut, să sughit, să-mi bată inima și să-mi filtrez sângele prin rinichi și să-mi omor microbii în limfă, totul împreună cu toți, cu grupul, cu gașca sau cu familia sau cu neamul sau cu specia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pijamaua mea, nu pentru mult timp, mâinile mele dezbrăcând-o de pijamaua bărbătească și învăluind-o fierbinte în mreaja atingerilor pline de dorinți, Fratele Rafael căutându-mă peste tot, îl văd apropiindu-se pe cărarea din pădure spre mine, greoi, gâfâind, întrerup lectura din caietul lui Theo, așteptându-l, transpirat, cu chipul roșu încorsetat în sutana neagră, Daniel, Daniel, ajunge într-un târziu la mine, aici, erai, Da! se lasă cu mișcări îngreunate lângă mine în iarbă, cu ah-uri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ramuri verzi și albe și galbene și printre cele două râduri de mâini trecea o șosea, route 66, mi-amintesc bine, fiindcă l-am mai întrebat, ce înseamnă asta? și el mi-a spus, Daniel, Daniel, fratele Rafael mă cheamă, gâfâind cu toate că se-apropie lin, ca o pasăre pe apă, Daniel, Bine că te-am găsit! Ce e? Te caută părintele Varava, de ce? A venit de la mitropolie confirmarea comisiei pentru evaluarea picturii din biserică, îmi acoperă tot soarele fratele Rafael cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care îi desena perechi de paranteze în jurul gurii, ochii căprui care erau mai tot timpul puși pe glume. Era surprinsă și totodată neliniștită de frumusețea lui. Ce spusese Ashling ieri? Redescoperiți magia. În mintea ei prindea contur o imagine: ea gâfâia de dorință, cu pântecele umflat de plăcere, cu spatele întins pe nisip... Nisip? Nu, stai așa puțin, ăla nu era Dylan, ăla era Jean-Pierre, francezul seducător care-i sucise mințile și cu care își pierduse virginitatea. Doamne, oftă ea, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o să mă mut să nu îți stau în drum. Nu e nevoie, insista Flor. Stați exact unde sunteți. O singură dată acceptase oferta lui Flor și rămăsese, răsfoind o revistă de decorațiuni interioare, roșind de rușine, în timp ce Flor ofta și gâfâia, cu aspiratorul în mână. Flor cerea cinci lire pe oră. Vinovăția o determina pe Clodagh să îi dea șase. Se simțea atât de jenată, încât nici măcar nu suporta să o vadă și căuta mereu să își găsească ceva de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
forță și viteză, băgându-și șoldurile musculoase între ale ei. Cred că o să..., gemu el. —Ai face bine să nu, se enervă ea. Și era atât de înspăimântătoare, încât orgasmul lui iminent se retrase. La final, zăceau pe podea, încă gâfâind și gemând. Sedată pe moment, Lisa privea picioarele scaunelor care se aflau la nivelul ochilor ei. A fost minunat, se gândea ea. Exact ce avea nevoie. Au continuat să zacă pe covorul albastru până când respirația lor a redevenit normală, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i se scurgea în farfuria cu huevos rancheros. — Fie-ți milă, am răspuns. Până și un tăinuitor merită o ultimă masă mai de Doamne ajută. Bine spus, replică Lee și-i dădu drumul. Albanese își săltă capul ca să respire. Sângera, gâfâia și își curăță de pe față o întreagă carte de bucate mexicană. Când își recăpătă răsuflarea, șuieră: — Versailles Apartment la intersecția dintre 6th și Saint Andrews, camera 803 și vă rog, nu dați sfoară-n țară că aș fi ciripitor. — Poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Le-am strigat „Poliția!“ până când mi-au făcut loc spre ieșire. Un bătrân mi-a deschis ușa și i-a scăpat: — Hei! Nu ești cumva Bucky Bleichert? — Pune mâna pe copil și cheamă o asistentă socială, i-am spus eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe trotuar. Am ajutat-o să se ridice, iar drept mulțumire m-am ales cu un scuipat pe cămașă. Lorna începu să țipe: — Sunt o minoră emancipată! Și dacă mă atingi în absența unei asistente sociale, te dau în judecată. Gâfâind, am împins-o spre locul unde zburase geanta. Am ridicat-o și am fost surprins de volumul și de greutatea ei. M-am uitat înăuntru și am văzut o cutie metalică, din acelea în care se țin rolele de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întări și apoi se răsuci rapid pe spate. Am pătruns-o, cu gândul la Betty și la coloana cu șerpi, apoi am alungat acel gând, concentrându-mă asupra tapetului cojit din fața mea. Voiam s-o iau mai ușor, dar Madeleine gâfâi: — Nu te opri, că termin! M-am sprijinit de tăblia patului și am împins cu putere în ea. Madeleine mă încolăci cu picioarele, apucă bara de la căpătâiul patului, apoi se împinse, se retrase, se roti sub mine... Am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un șut în țurloaie de-a mușcat din covor. — Spune-mi tot și ai grijă ce vorbești despre partenerul meu sau te târăsc la secție pentru intrare prin efracție și înfunzi pușcăria din Ensenada. Dolphine se ridică în genunchi și gâfâi: — Bleichert, cum mă-sa-n cur crezi că am știut să vin aici? Ți-a bubuit prin cap că, poate, eram prin zonă când făceai pe polițaiul gringo cu Vasquez? L-am măsurat din cap până-n picioare. Era trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
curvelor pe care le vedeam în centru la corpul în penumbră al lui Kay. Figura a ținut de câteva ori, până ce mi-am dat seama unde voiam de fapt să ajung. Când, în sfârșit, m-am încumetat și am ejaculat, gâfâind, Kay m-a mângâiat matern și am simțit ca și-a dat seama că mi-am călcat legămintele matrimoniale - chiar atunci, și acolo, cu ea. 1948 lăsă locul lui 1949. Am transformat garajul în sală de antrenament cu pară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]