3,241 matches
-
aproape peste tot. Și trecem la conserve. Nu la ălea europene, că nu se știe cu exactitate ce inventar conțin. Dacă, doamne ferește, sunt umplute cu liberă circulație sau, mai îngrozitor, cu înlocuirea vizelor Scengen cu pateu fois gras de gâscă ?! Mai bine refuzăm să deschidem conservele, că-s scumpe, și trecem la mâncărurile tradiționale. De Post. Iar în post, ca s-o spunem pe-aia dreaptă și sfântă, nu se bea, nu se mînâncă ! Soldatul trebuie să stea vigilent și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
după vulpi sau mistreți, la „răpitor“ sau după stăncuțe (ni se mai întâmpla), cu sau fără alaiul hăitașilor. De mii se ori mi-am prefirat pe buza somnului liorpăitul fericit al câine lui înotând voinicește prin stuf după rața sau gâsca sălba tică împușcată, extazul fugii prin zăpada picurată de sângele iepurelui, excitația ogarilor la vederea cartușierei și-a întregului harnașament ce prevestea expediția și câte alte detalii de sălbăticie virilă și satisfacție războinică. Sigur că toată lumea, în frunte cu bunicu-meu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care le ținea, maestra în tocane și sosuri ar fi aproape sută la sută adeptă a vegetarianismului: mâncare bună cu legume multe și carne puțină! Eram fericiți? Cred că da. Exact atât cât se cuvenea. Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea, cam 300, se adăugau trei porci. Porci cu obrazul subțire și cu respect față de noi fiindcă imediat ce le dădeam drumul plecau la câmp, în libertate, adunând după pofta inimii lăcuste și gândaci și grăunțe.Arca. În 1938
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sat mai ales dacă erau femei. Se lăuda că acolo, acasă, în Jijia, aduna raci și scoici pe fundul apei fiind un înotător redutabil. Și cum în Sofian era un lac mare plin de scoici și de raci și de gâște sălbatice l-am pus la probă și a trecut-o cu succes. Venea deseori la noi la masă iar la masă nu lipsea, mai ales cu această ocazie, domnișoara Stratula. De obicei însă doctorul își făcea mâncarea singur, ouă și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
colonelul, drept răspuns la rapor tul ofițerului de serviciu pe regiment spune: Știu, da, sau trimis din rația soldaților atâtea kilograme de carne maiorului X, căpitanului Z, plus cât au luat majurii. Caii mor de foame fiindcă boabele le mănîncă gâștele majurilor, fânul... Mare, bun și adevărat om a fost colonelul Coajă. În fine, trecând peste altele, de la Munteni, după ce ni s-a dat masa la toți, bucătăriile pe roate fierbeau de mama focului, ne-am așezat în coloană de marș
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cum o parte din viața noastră se risipise în pământul Nicoreștilor, acolo trebuia să ajungem mai ales că primisem ordin de utilizare pentru județul Tecuci. Nu aveam nimic bun, doar niște saltele de paie și câteva cer șafuri, mai multe gâște și o stivă de lemne. Ca refugiați aveam dreptul la un vagon, drept pentru care mai bine de o lună am tot ros scaunele antecamerii directorului Regionalei CFR Timișoara. N-am întâlnit nicăieri oameni mai nepăsători față de semenii lor, oameni
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primi vagonul a coperit de care aveți nevoie. Noi știm să respectăm dascălii. Cele opt sute de mii de lei se cam topiseră de la inflație dar și de la cele trebuitoare reîncropirii celor necesare viețuirii. N-aveam decât un morman de lemne, gâștele, oarece așternuturi și mila Domnului. De ziua Sfintei Ocrotitoare a moldovenilor, Parascheva, mi-am urcat familia într-un vagon de marfă. Drumul a durat mai bine de o săptămână. Eu cu un tren, soția, copiii și sărăcia în altul. Condamnați
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Noi nu aveam ce îmbrăca, copiii la fel. Repetam în mic, ca familie, soarta nenorocitei noastre țări mereu sub pârjol și mereu gata s-o ia de la capăt. Iarna a fost îngrozitoare. Noroc de lemnele aduse de la Bichigi, noroc de gâște. Aici toți învățătorii, cât de săraci ar fi fost erau înstăriți comparativ cu noi: aveau pământ, vie, casă proprie. Noi nici de la primul, nici de la al doilea refugiu nu luasem nimic. Ba, greșesc, luasem amintiri pentru încă două vieți. Săraci
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
părinții noștri. Oare costă mult? Băiețelul, care deși voia să pară nepăsător, nu-și mai luase ochii în tot acest timp de la un trenuleț cu multe vagoane, cu locomotivă, cale ferată, păduri, tuneluri și viaducte, le zise zeflemitor. - Sunteți două gâște! Nimic din ce se găsește în vitrină nu este pentru noi, ci doar pentru copiii celor bogați! - Dar poate o să mi le aducă Moș Crăciun, îndrăzni să spere cea mai mică. - Unde? - întrebă băiatul- în magazia lui nea Grigore care
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
se făcea atunci. Și eu am apucat la tata bătrân ușă cu ușori din lemn : când îmblai pe ea, odată făcea „scaarți”... N-avea zăvor, decât un retevei legat cu șfară. Ehe, pe vremea aceea abia dacă ieșea copchilu’ cu gâștele la troscot. Azi nu știi tu câte știe el. La ultimele cuvinte bătrânul avu o ezitare. Pe întuneric i-am simțit privirea bănuitoare. - Ei, zise domol celălalt. Acuma-i mai bine, rău era înainte. Țin minte, tătuța era pușcaș ș-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un omuleț în cizme grele, cu bombeuri lustruite. Purta plin de importanță o scurtă din piele cu șapcă de mușama care părea să-i turtească fața. Când îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data asta însă omulețul cu labe de gâscă îi întinse mâna. Spre cinstea sa, Neculai răspunse la fel. - El e tovarășu’ ?... Păi bine, tovarășe, ce fel de conștiință de clasă ai dumneata ? Faci jocul chiaburilor, te dai cu popii, în loc să vii cu noi ? - Tovarășu’ contabil, ia pune-l
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Mama a ieșit în curte și, încrucișîndu-și brațele, se uită lung la mașină. Se consolează, poate, cu gândul că, într-o zi, voi intra pe poartă ca preot. Închizând portierele, șoferul ambalează motorul și pornește mașina. Se aud țipete de gâște și rațe intrate în panică. Mă uit pe geamul din spate, să mai văd o dată munții, dar în urma noastră s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
legătura cu șoseaua națională și cu șoseaua care duce, pe sub munți, la Brașov. Odinioară, puteau fi văzute automobile în Lisa, cel mult, de vreo trei ori pe an. Când se întîmpla un asemenea eveniment, toate orătăniile se speriau prin curți. Gâștele dădeau alarma, la fel de agitate și de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lisa, cel mult, de vreo trei ori pe an. Când se întîmpla un asemenea eveniment, toate orătăniile se speriau prin curți. Gâștele dădeau alarma, la fel de agitate și de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acoperișul de tablă, sub crengile zarzărului care se revărsa peste casă. Acolo, îmi potoleam foamea cu zarzăre, când mă plictiseam de citit. Liniște aveam destulă, căci pe strada Tufelor nu trecea nimeni. În patru ani, o singură mașină a speriat gâștele. Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă la porți decât dacă izbucnea vreun scandal în mahala. Bărbații plecau în zori, pe la fabrici, iar seara se înghesuiau într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
despartă În fiecare seară de maică-sa, doi ani după moartea tatălui său. Îl găsea Întotdeauna cu spatele, În fața căzii, gol, Încît nu putea să-i vadă semnele bărbăției, contemplînd cum urcă apa În acest mic lac plin de lebede, gîște și rațe, o cadă enormă, care părea de porțelan și azur. Maică-sa Îl striga: darling, el nu se Întorcea, ea Îl săruta pe ceafă și pleca, fermecătoare, În timp ce frumoasa metisă, În cele mai incomode poziții, Încerca temperatura apei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mare care putea foarte bine să fie o piscină de la Beverly Hills. Pe la șase și jumătate seara, zilnic, metisa cea frumoasă Îl lua pe Julius de subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ureche și privind-o cum vine, grăbește-te, draga mea, că sîntem așteptați, privind-o prin ochelarii de soare; lentilele aveau o culoare care se potrivea perfect cu fața lui bronzată și-i ascundeau ridurile ca o labă de gîscă cînd rîdea, tipicele riduri ale ducelui de Windsor, fiindcă unchiul Juan Lucas se apropia de cincizeci de ani, deși era proaspăt ca un măr și fața lui părea Întruchiparea visului tinereții fără bătrînețe și al vieții fără de moarte, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era că-și cam atingea elevii la scăfîrlie. Se Înșelase amarnic mătușa Susana. Frau Proserpina nu lovea la cap, ci-i bătea Îngrozitor cu rigla peste Încheietura mîinii și În acele momente parcă Își aducea aminte deodată de pasul de gîscă, de disciplina de fier sau Dumnezeu știe ce, fapt e că-i revenea pînă și accentul german pe care atîția ani petrecuți În Peru o făcuseră să și-l piardă aproape complet. „Încheiedura mai sus!“, striga În momentele acelea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc. Dim potrivă, cocheta cu alții până la exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dar nici orășeni pe de-a ntregul, “evoluția” lor oprindu-se pe undeva, pe la jumătatea drumului. Și, probabil așa s-ar putea explica faptul că, întorși de la țară, la începutul unei noi săptămâni de muncă, cu câte-o găină, o gâscă sau o rață, nu se-ndură s-o taie imediat, ci o mai țin în baie, ori pe balcon, hrănind-o, bucurându-se de viața ei și amăgindu-se cu gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii subterane, cu animalul - mamă, cufundări și cu cele două stăpâne ale râului. La tungușii din Transbaikalia, pieptarul uruptum, care este piesa de căpătâi a costumului, pentru că șamanul poate executa ședințe doar îmbrăcat cu pieptarul (cu excepția
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
Mark afundat într-o concentrare pe care ea n-o putea pătrunde. Aerul din jurul lor se umplea de primele zumzete primăvăratice de insecte. Aconitul hibernal pălea deja, iar șofranul și narcisele își făceau loc printre ultimele movilițe de zăpadă. O gâscă albă trecu pe deasupra lor. Capul lui Mark zvâcni în spate. Nu putea vedea pasărea, dar când își coborî privirea, fața îi ardea de amintiri. Începu să zâmbească larg, așa cum nu-l mai văzuse niciodată de la moartea tatălui lor. Gura îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Capul lui Mark zvâcni în spate. Nu putea vedea pasărea, dar când își coborî privirea, fața îi ardea de amintiri. Începu să zâmbească larg, așa cum nu-l mai văzuse niciodată de la moartea tatălui lor. Gura îi atârna deschisă, pregătind cuvântul gâscă. Ea îl încurajă să continue, cu mâinile și ochii. —G-g-g-gă găă găoază. Găoază împuțită. Găoază căcat pișat curvă. Sugi o pizdă încinsă în cur. Zâmbi, mândru de el. Ea icni și se retrase, iar lui îi căzu fața. Ea încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]