7,015 matches
-
al nostru, al copiilor: volume Întregi reduse la cîteva paragrafe semnificative. Deșteptarea lui În zori va fi corelată cu deșteptarea mamei (care se ducea pe undeva, la țară, să schimbe ceasul nostru de perete, era din dota ei, pe vreo găină sau o bucată de slănină) și cu plecarea noastră, a copiilor, la școală. Acest ritual matinal (În fundal se auzea un radio, de prin vecini, cu melodia Lili Marlen) va fi folosit ca un prilej de a evoca atmosfera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
încărcate cu puține lucruri și cu copii. Când s-a aplicat legea rurală, în 1864, mulți luncași aveau boi de tracțiune și vaci pentru lapte, la care se adăugau oi, mai multe la unii, mai puține la alții, iar păsările - găinile, gâștele, curcile, rațele, creșteau pe toloacă, pe lângă iazuri și pârâu. Proprietarii de oi, oierii mai bogați, luau suhat (terenurile degradate, improprii semănăturilor) de la boieri pentru care erau datori cu 3 kg de brânz pentru fiecare oaie, să dea plocoane la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
este dată de mulțimea proverbelor, zicătorilor și expresiilor în legătură cu această instalație tehnică: „I-a venit apa la moară”, „I-a tăiat apa de la moară”, „îi merge bine moara”, „I s-a oprit moara”, „A dejugat la moară rea”, „Trăiește ca găina la moară”; „A ajunsă de la moară la râșniță”, „Cine merge la moară, se umple de făină”, „Moara bună macină orice” etc.49 Aceasta fiind situația morii, e de prisos, cred, să spunem că morile din satele răzășești Filipeni și Fruntești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dimineața, Mereu ne-ai anunțat cât este ceasul. Adio tu, Grivei, amică bătrân, și credincios, de când erai cățel; Abia acum, ți-am devenit stăpână, Când vai! Te lasă pe drum, ca un mișel! Adio tu, Joiano, voi mioare și voi, găini avide de iubit. Ne despărțim și inima mă doare; Adio somn în car cu fân cosit! De-acum în bloc, eu viața-mi voi petrece, Cu grijă ca să nu conturb pe alții și să ascult colocatari ce-or trece Cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bordei cu un cuptor unde mama făcea mâncarea vara. ura boilor care era lipită pe trei părți - sudul era deschisă și se depozita gunoiul care se căra primăvara în grădină. Mai era un coteț pentru porcă și o poiat pentru găini. Ograda era mică, abia avea loc să învârți o căruță. Tot aici se ținea și câte o căruță-două de lemne. Ograda era îngrădită cu gard de răslogi de lemn de fag, prinși orizontal, unul peste altul, și pari de stejar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-ncolo prin lumea intrigii internaționale, aplecarea mea, din inimă, era spre științele umaniste. De mic copil am simțit chemarea versurilor și am vrut să devin un Sofocle sau un Vergiliu, pentru că, mie, tragedia și limbile moarte Îmi fac pielea de găină, Însă tata, fie-i țărîna ușoară, era un căpos cu vederi Înguste, care mereu și-a dorit ca unul din copiii săi să intre În Garda Civilă și, În ciuda pufului facial, care dintotdeauna le-a caracterizat pe femeile din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
parte din familie. Totul se știe. — Din toate astea nu s-a dovedit niciodată nimic. — Dar s-a vorbit, l-am provocat eu. — Lumea Îi dă cu pliscul ceva de groază. Omul nu se trage din maimuță, se trage din găină. — Și ce spunea lumea? Doriți o ceșcuță de rom? E de Igualada, Însă are un stropișor caraibian... E tare bun. Nu, mulțumesc, dar vă țin companie. Între timp, continuați să-mi povestiți... Antoni Fortuny, pe care toată lumea Îl numea pălărierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
grijă. Pleacă de la ideea că sînt sfinxul lui Keops. — Mulțumesc. Și-acum, haide, du-te și te distrează cum trebuie. L-am salutat militărește la despărțire și l-am văzut plecînd țanțoș ca un cocoș pe drumul spre cotețul cu găini. Nu trecuseră nici cinci minute de cînd Fermín plecase, cînd a auzit clopoțelul de la intrare și mi-am ridicat privirea de pe coloanele de cifre și de ștersături. Tocmai intrase un individ Îmbrăcat Într-o gabardină cenușie și cu o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să obțină, prin încrucișări succesive, noi specii de animale, mai bine adaptate nevoilor sale. Devine și păstor. în aceeași perioadă, în China se dezvoltă o altă economie agricolă, bazată de data aceasta pe cultivarea meiului și creșterea porcilor, câinilor și găinilor. Așadar sedentaritatea este ideea unui vânător; agricultura e invenția unui nomad, iar păstoritul e practica imaginată de un țăran. în Mesopotamia și în Asia, unde populația se sedentarizează, progresele sunt fulgerătoare. în Asia Centrală, unele triburi înumite astăzi mongoli, indo-europeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
despre subiectul respectiv, dar cazul cel mai interesant dintre toate a fost dispariția subită a ghicitorii cu ajutorul căreia, timp de generații și generații, părinți, bunici, unchi și vecini presupuneau că stimulează capacitatea deductivă a copilașilor, E alb și-l face găina, iar asta s-a întâmplat pentru că oamenii, refuzând să pronunțe cuvântul, și-au dat seama că întrebarea era absolut prostească, de vreme ce găina, orice găină de orice rasă, nu va reuși niciodată, oricât s-ar strădui, să facă altceva decât ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
generații, părinți, bunici, unchi și vecini presupuneau că stimulează capacitatea deductivă a copilașilor, E alb și-l face găina, iar asta s-a întâmplat pentru că oamenii, refuzând să pronunțe cuvântul, și-au dat seama că întrebarea era absolut prostească, de vreme ce găina, orice găină de orice rasă, nu va reuși niciodată, oricât s-ar strădui, să facă altceva decât ouă. Părea deci că înaltele destine politice promise ministrului de interne fuseseră retezate din născare, că soarta lui, după ce aproape atinsese soarele, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bunici, unchi și vecini presupuneau că stimulează capacitatea deductivă a copilașilor, E alb și-l face găina, iar asta s-a întâmplat pentru că oamenii, refuzând să pronunțe cuvântul, și-au dat seama că întrebarea era absolut prostească, de vreme ce găina, orice găină de orice rasă, nu va reuși niciodată, oricât s-ar strădui, să facă altceva decât ouă. Părea deci că înaltele destine politice promise ministrului de interne fuseseră retezate din născare, că soarta lui, după ce aproape atinsese soarele, avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi dat un decret să se facă punte pentru funcționarii publici, iar în ceea ce privește întreprinderile particulare, foarte probabil, cea mai mare parte dintre ele vor rămâne închise toată ziua, să vedem la ce vor duce toate acestea. Precauția și supa de găină n-au făcut niciodată rău unui om sănătos. Istoria universală a tulburărilor ne-a demonstrat de-a lungul vremii că, fie că este vorba de o alterare specifică a ordinii publice, fie de o simplă amenințare a acesteia, cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Mierck se revărsau de pe scaunul său de vânătoare, un trepied din piele de cămilă și lemn de abanos care făcuse o impresie puternică printre noi primele dăți când îl scosese - îl avea din colonii... petrecuse trei ani urmărind hoți de găini și de grâne prin Etiopia sau ceva de genul ăsta. Îl plia și-l deschidea fără încetare pe teren, în timpul anchetelor, meditând de pe el ca un pictor aflat lângă un model sau jucându-se ca și cu un baston cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bușteni în șemineu, iar judecătorul o chemă pe Louisette. Fata veni cu capul plecat, tremurând toată. Credea că va fi interogată în legătură cu spânzuratul. Mierck o întrebă ce găsise de mâncare. Ea răspunse: — Trei cârnați, jumări, jambon, picioare de porc, o găină, ficat de vită, brânză de vacă și de capră. Chipul judecătorului se lumină: — Bine, foarte bine... spuse el salivând. Și dădu comanda: preparate din carne de porc în deschidere, un platou cu carne de găină și cu varză, morcovi, cepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jambon, picioare de porc, o găină, ficat de vită, brânză de vacă și de capră. Chipul judecătorului se lumină: — Bine, foarte bine... spuse el salivând. Și dădu comanda: preparate din carne de porc în deschidere, un platou cu carne de găină și cu varză, morcovi, cepe, cârnați, apoi picioarele de porc înăbușite, brânzeturile și o prăjitură cu mere. Și vin, desigur. Din cel mai bun. Alb la primul fel și apoi roșu. Și, cu un gest al mâinii, o trimise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
voilà pour jamais“ (Blaise Pascal, „Cugetări“, frag. 198) „Ultimul act e sângeros, oricât de frumoasă ar fi comedia în rest. În cele din urmă ți se aruncă țărână în cap și adio pentru totdeauna.“ Există cuvinte care îți fac pielea găină și care îți taie picioarele și mâinile. Acestea, spre exemplu. Nu cunosc viața lui Pascal și, de altfel, nici nu mă interesează, dar cu siguranță că nu a apreciat prea tare comedia despre care vorbește. Ca și mine. Ca Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un tablou care își așteaptă asasinul, adică pictorul, că după ce le treci dincolo, pe pânză, toate obiectele mor, ele nu mai sunt ele. Din cotețul așezat în spate, dincolo de solar, foarte departe de lume, se aud cotcodăcelile prelungi ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
importantă și că ea a dus o viață nefericită, am să scriu o carte despre justiția română, ne zicea, un roman despre cum am intrat eu în profesie ca tânără avocată cinstită și cum am ajuns să primesc câte o găină ciubuc, așa de cinstită am ajuns, cinstită!!! Când eram la grădiniță și doamna educatoare ne arăta, la grupa mare, niște poze cu animale, uite, ursul, lupul, vulpea, câinele, porcul, dacă ar fi să alegeți de aici animalul care o reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uite, ursul, lupul, vulpea, câinele, porcul, dacă ar fi să alegeți de aici animalul care o reprezintă pe mama și apoi pe tata, ce ați alege? Eu, cu mâna sus. Loredana! Mama e vulpea, că ne aduce acasă câte o găină când vine de la serviciu (știi, în ’74 nu prea găseai de mâncare la alimentara... doar din ciubucuri...), iar tata e ursul, că e gras... A râs pe bune educatoarea mea. Să vedeți, am plecat odată pe Zamca, eram cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cucerise publicul din săli, se știa de mult că farmecă lumea, că vocea lui caldă înflăcărează oamenii, ar fi putut să-i poarte după el, să-i ducă unde ar fi vrut, parcă le ștanțase memoria - erau ca puii de găină cărora, în momentul când au ieșit din coaja de ou, li se pare că prima ființă pe care o văd e mama, ei bine!, puii se vor ține după ea, după imaginea aia pe care o văd prima dată, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de când suntem însurați, că maică-mea vine mereu, lunar aproape, și ne vizitează aici, mai stă la aer, mai pleacă și cu alimente, înainte de a veni geme frigiderul de mâncare, după ce pleacă ea, e gol. Nu mai are nevoie de găinile alea din tinerețea ei, ciubucurile alea, când ajunsese să ne zică, serios, că va scrie o carte despre ciubucul la români... Ne-am întâlnit un an în casa lui, și nevastă-sa n-a știut nimic. Apoi, mergeam la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dormea sus, în fața lui, pe o piatră. O fată de vreo șase ani pe atunci, așezată pe o piatră mare, un bolovan care, dacă s-ar fi desprins, dărâma trei case, așa era de mare, fata asta dormea ca o găină, făcută ciuci, el se uita la fetița aia cu buze roșii și cu părul galben, tuns castron, copilă de oameni săraci, foarte săraci, în familia ei erau vreo optsprezece persoane, aveau o singură cameră, nici nu pot să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ba nu, nu sunt salvați, cine știe în ce gunoi au intrat ei acolo; pe morți îi visezi, visezi că te iau la ei, ba nu, nu te pot lua; morții, morții, morții... mie mi se făcuse pielea ca de găină, eram mic și m-am speriat. Toate păsările plângeau acolo, în lunca noastră. Au îngropat păpușa aia din lut, cred că eram singurul din sat care știa unde, văzusem bine locul înmormântării. Au plecat la una acasă, pentru pomana mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fleoșc, ai descoperit tu acuma America, asta, despre cuvinte, o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport fidelitatea, tu ai văzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]