1,239 matches
-
și voluptăți de prunc îl îndeamnă s-o asculte pe fata care, noaptea, a ieșit afară să facă pipi în nisip. Obiectele le pipăie cu degete atât de diafane încât mișcarea pare a se pierde în eter. La primul zgomot, gălăgia unui carnaval de pitici dispare. Toate aceste uimiri ale poetului sunt învăluite într-o ironie cultivată, de bibliofil înrăit care se înconjoară cu albume, tomuri masive și cărți ce miros a hârțoagă prăfuită. Brumaru e un rafinat. CONSTANTIN CRIȘAN Judecând
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
preoților, ndr.]. Cât de diferită ar fi fost primirea noului preot în satul său natal! Clopote în sărbătoare, aplauze și trăiască. Aici, după strigătele de dispreț, don Rosa a primit o piatră în piept și un scuipat în față! Și gălăgia mare a continuat pentru întreaga celebrare a Sfintei Liturghii. Don Alessandro se roagă, dar ochii se umezesc de lacrimi». Tânărul preot, inerm și slab fizic, s-a revelat un gigant prin tenacitatea și forța suportării. Nu a fugit. A rămas
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înfoiau în costumele lor de catifea cu fireturi și blănuri scumpe, iar doctorul Wekerle plecă pentru a forma un guvern menit să reia calea normală, pe care Ungaria, dependentă de Viena, mersese pînă atunci chit că avea să obțină, făcînd gălăgie în cadrul delegațiilor, cîteva concesiuni în plus: comandament în limba maghiară pentru contingentele ungurești din armata comună, mărirea procentului de unguri, numiți în funcții consulare și diplomatice votînd cota-parte de cheltuieli numai pe baza acestor negocieri strînse. Această situație încordată din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Agriculturii despre rolul aviației în timp de război?... Președintele Consiliului spunea istorioare scandaloase, iar Argentoianu tăia scurt cuvîntul oricărui coleg care încerca să abordeze ordinea de zi sau să-și deschidă dosarul, impunîndu-și de foarte sus părerea. De abea în gălăgia din vestiar, cînd miniștrii își îmbrăcau pardesiele, se auzea cîte o voce strigînd: "Trebuia să vorbim despre Dunăre!", sau alta, dezolată, a Ministrului Lucrărilor Publice: "N-am reușit să spun un cuvînt despre asta!". Ceea ce nu-l împiedica pe niciunul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Statele Unite, tot în românește scria. Morala fabulei e simplă. Nu vreau să insist. Ar mai fi de discutat dacă e chiar atât de necesară această globalizare a literaturii. Lumea se face tot mai mică, ne avertizează Gheorghe Schwartz. Fără globalizare, „gălăgia ar deveni insuportabilă”. Probabil, dar dacă, nu știu cum, ajungem la această globalizare și, făcând eforturile necesare, am semăna atât de tare unii cu alții, atunci nu văd ce rost ar mai avea - fie și în engleză ori în ebraică - să mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
printr-o, printr-un. 4) Desparte în silabe cuvintele: trotuar autovehicol circulație traverseze reguli troleibuz carosabilă pieton asigură coborârea neatenție agent 5) Pentru fiecare din cuvintele date găsește un cuvânt cu sens asemănător și unul cu sens opus. Exemplu: zarvă = gălăgie - liniște fericit, zemoase, plecare COPACUL PRIETENIEI SCRIE PE FIECARE FRUNZA NUMELE PERSONAJELOR PE CARE LE DESCOPERI
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
nu e palpabil (dar e valabil!), El este doar o simplă energie, Fără mânie că și-n propriul trup se simte în chirie, N-are etnie, în schimb, are o întreagă galaxie Unde își găsește liniștea oarbă într-o surdo-mută gălăgie. Ce ironie, când comedia se transformă într-o tragedie Si, deși bogat spiritual, moare în sărăcie Ce magie că, deși n-o să mai fie, Moartea nu-l împiedică să fie prezent pe vecie. Ce parodie... Se spune că moartea e
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
sărmani. Bre! Haide să îngenunchem repede către răsărit pentru rugăciune și să ne liniștim. Toți locuitorii simpli ai cetății geților au sărit să primească iertare. Pînă la răsăritul soarelui, conducătorul geților s-a săturat de strigătele soldaților adunați în tabără. Gălăgie”. Imaginea din mijloc arată o cetate puternică, cu turnuri înalte de apărare iar în interior o instalație de produs bere, ca ofrandă adusă lui Zabelo. Dromixto(Dromichete) - mato , împreună cu droaia de geți îl atacă pe Lisimah, regele Macedoniei care a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
primăvară, în curte, fiind singur, a fost victima unui gânsac care se mândrea cu bobocii unei gâște, pe care băiatul a vrut săi mângâie. A fost lovit și cu ciocul, dar mai ales cu aripile, de a căzut la pământ. Gălăgia gânsacului furios a fost mai puternică decât alarma dată de băiat, dar până să fie scos de sub lovuri, băiatul a primit mai mult de douăzeci de lovituri peste cap, peste piept și peste mâini. Rana cea mai periculoasă a fost
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ar fi fost respectat specificul evreilor, și dacă nar fi fost primiți cu creștinească dragoste și ospitalitate, dacă românii n-ar fi suportat abuzurile și înșelătoriile lor, n-ar fi venit atât de mulți, și n-ar fi făcut atâta gălăgie în țara noastră; dacă ar fi fost dispuși să plece pe alte meleaguri, nu ne-ar fi învinuit de antisemitism aici în țara noastră cu atâta îndră zneală, și cu atâta obrăznicie ! Între hitlerism și Mișcarea Legionară a intervenit un
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dintre noi credem că se cuvine ca cei din jurul nostru să se comporte așa cum ne place nouă. Puțini părinți își laudă copiii fiindcă mănâncă frumos sau se joacă pașnic cu ceilalți. Puțini vecini își mulțumesc unii altora pentru că nu fac gălăgie seara. Doar atunci acordăm o atenție mai mare altora când nu acționează așa cum ne-ar conveni - dar atunci o facem repede! Atunci criticăm și explicăm amănunțit de ce "nu e bună" comportarea lor sau de ce e greșit ceea ce au făcut și
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
era o curte destul de mare. Și grupuri-grupuri Îi vedeai plimbându-se... Se lucra și la ateliere, că erau ateliere de țesătorie, unde se produceau țesătură subțire din bumbac... Acolo am lucrat și eu. Mulți se și jucau... și ieșea o gălăgie (râde - n.n.)... Deci era o atmosferă destinsă. Sigur că da. E, asta ne-a făcut, Într-un fel, foarte-foarte bine. Aicea ne-am refăcut, față de condițiile care le-am trăit În Închisori... Aici am avut o libertate surprinzătoare... Dar n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am rămas acolo cu ei. După un timp vine ofițerul de serviciu și zice: „Unde-s ăia?”. „Acolo!” Erau după perdea. „Haideți!” Și-i scoate afară și-i duce. Eu rămân acolo, În chirurgie, și după vreo oră aud iar gălăgie pe coridor și afară tot vuiete... Și la un moment dat vine după mine și-mi spune: „No, hai!”. „Unde?” „Hai la cameră!” Cum era obiceiul mai demult, că trebuia să-ți pui mantaua În cap, de data asta nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și am zis către ei: „Nu ne duce la Sighet, ne duce-n altă parte. Nu știu unde, da’ la Sighet nu merem”. Și ne-o dus În Gherla. Când o fost În capătul orașului Gherla, o oprit duba. Și am auzit gălăgie și am crezut că gardienii care era cu noi Îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era decât câțiva care o amețit, că fumul de la țeava de eșapament venea tot În dubă, și era și căldură mare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
patruzeci de persoane ne-a oprit În colonie, nu ne-a mai dat la muncă... Și a Început să ne prelucreze, să ne deie educație... Și atunci, parcă văd, unu’ de la Răstoaca, pot să ți-l spun pe nume, Ion Gălăgie - și să știi că nu mint și pot să fiu dat de față cu el la orice oră - zice: „Dom’le, da’ noi dacă ne dați drumu’, ne dați pământu’ Înapoi?”. „Ia uite, domne, al doisprezecelea ceas și tot pământ
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Benjamin 142 Frâncu (preot) 97 Frunda 194 Fulea Ion 139 Fulga I. Nicolae 365 Fulger 321 G Gabor (gardian) 290 Gafencu Valeriu 146 Gaftea (locotenent-colonel) 121 Gâlcă (deținut) 305 Ganciu Dumitru 313 Gavrilă Ogoranu Ion 132, 247-248 Găbureac (deținut) 242 Gălăgie Ion 366 George Sergiu Al. 120 Georgescu (doctor, maior) 280, 282-283 Georgescu (deținut) 278 Georgescu Manole 301 Gheara Trandafir 145 Gheorghe (deținut) 102-103, 370 Gherorghe (tractorist) 104 Gheorghiță Viorel 37, 50-51 Gheorghiu (colonel) 117 Gheorghiu (director al Închisorii Gherla) 234
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de pildă, suspiciunile față de un poet și eseist care tocmai ieșise din arena confruntărilor politice și cu care presupuneam că avea relații cordiale. „Poeții... cât pot ei aștepta Gloria? «Mic tratat de glorie», ți-amintești? E clar, vrea puțin zgomot. Gălăgia te acreditează, exiști. Vrea să ajungă În Vest, probabil.” Sugera că rebelul vrea să plece cu o coroniță sau să dobândească acolo una care să Înmugurească, transplantată, și acasă. Era sarcastic fără răutate, mai curând de o plictisită Îngăduință cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se adăuga un ezitant B/-B. Un +B rămânea necomentat. Caligrafia atrăgătoare, fără notă, debuta cu o Întrebare: „Transgresie sau transcendență? Autorul lucrării poate fi stalinist sau fascist, dar nu Îl cred revoluționar. Da, există destule motive pentru a provoca gălăgie Într-o societate. Dar Rinos-Rinocerii (contravenienții) nu sunt nici progresiști, nici revoluționari. Structura caracterului fascist este, desigur, parțial rebelă; chestiunea este că impulsurile rebele (justificate, presupun) sunt manipulate de formații sociale reacționare. Schimbarea de dragul schimbării nu merită elogii”. Un +B
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu izbutește totuși să stranguleze „bestia străină și furioasă, speranța, care cadența, În ciuda a toate, că mai există o șansă de supraviețuire”. Dintr-o dată, gălăgie, haos, confuzia numelor și numerelor strigate la apel, Îmbrânceli, strigăte. Tânărul bolnav se simte ridicat pe scândura-brancardă și depus În fața vagonului următor. Profesorul dispăruse, miraculoasa porție minusculă dispăruse, de asemenea. Cu ea, șansa de supraviețuire era minimă, fără ea chestiunea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajuns la Salcia prin octombrie- noiembrie în același an. Când am ajuns noi se întunecase de acum. Nici în filme nu se realizează scene de genul acesta: au apărut aproximativ 30 de militari, toți cu automate, cu câini lupi, cu gălăgie, cu felinare, secvență de film și nu altceva. Ne-au luat, am trecut digul care merge paralel cu Dunărea și după dig, la 50-100 de metri, era lagărul Salcia. Era acolo așa-zisa "Șerpărie", prima casă care s-a construit
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în tren, căruia îi spuneai unde vrei să mergi. Polițiștii nici măcar nu s-au uitat la mine, căci femeia aceea vorbea tare și cu puțin accent austriac și nu aveam cu ce să dau de bănuit. C. I.: Până la urmă, gălăgia ei v-a fost de folos. S. Ț.: Da. M-am urcat în tren, un express Passau-Paris, și m-am dus la toaletă, extrem de curată și luxoasă, încât puteai face revelionul în cele mai bune condiții. Erau trei toalete în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
numai cel rău trăiește singur, prin paradoxul solitarului: "Cei care prin gustul și dorința lor trăiesc singuratici sunt obișnuit de omenoși, primitori, drăgăstoși. Nu că ar urî oamenii, ci pentru că îndrăgesc odihna și liniștea se retrag departe de lume și gălăgie. Viața departe de societate face ca ea să le pară mai dulce și plăcută când li se oferă fără piedici. Ei se bucură atunci de ea și asta se vede. Societatea este pentru ei precum compania femeilor pentru cei care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și la cea a santinelei (ermitul se metamorfozează în dragon care păzește intrarea la comoară). Arnaud Lévy a arătat 451 foarte bine că zgomotul era legat chiar de noțiunea însăși de secret (secretul pe care îl transformăm în zvon) și gălăgia acestei transgresiuni și intruziuni apar aici ca accesul la o dezvăluire, la ridicarea cortinei anunțate de cele trei lovituri de gong. Înțelegem că sunetele alimentează în povestirea lui Landolfi această pasiune a explorării labirinturilor casei, explorare a cărei profundă rațiune
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
domestic, acest câmp de tensiuni descris frecvent cu precizie și unde sunt notate gesturile și pozițiile corpurilor în interacțiunile lor familiare. Astfel: "Fiind constrâns să stau în sala comună din cauza predispoziției la răceală, recent dobândite din pricina constituției mele, scriu în mijlocul gălăgiei unei partide [de cărți]. În fața mea, mama, la dreapta, la capătul mesei, tata. Adineauri am profitat de faptul că tata ducea o sticlă cu apă chiar la ușa balconului pentru a-i spune încet mamei fără să mă opresc din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o pădure, pe o insulă decât sunt aici în camera mea între dormitorul și camera de zi a părinților mei"501. Camera de zi, mai mult decât orice altă cameră este focarul de rezonanță al casei, locul detestat al zgomotului, gălăgiei, al vacarmului care îl deranjează. Nu, nu trăiesc deloc departe de familie. Ca dovadă descrierea pe care o veți găsi alături a situației acustice a apartamentului nostru, descriere care spre pedeapsa publică și puțin dureroasă a familiei mele, a apărut
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]