1,261 matches
-
cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tras pe pămînt o linie, căpeteniile s au așezat cu vîrful piciorului la semn. Fiecare dintre jucătoare se puse una în spatele celeilalte, după propria căpetenie, înșirînduse în front. Reciproc, cîrdurile încercau să se tragă peste linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de‑a mângâia un cățeluș. Ce‑i gălăgia asta, Witkowski unu și doi, vă rog să vă țineți gura sau vă consemnez pe amândoi în caietul clasei! Ba n‑o să consemnați nimic, poate doar greșelile dumneavoastră personale, în caietul dumneavoastră personal. Mai mult ca sigur, aveți câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trofeu romanul, prima operă a acestui bizar necunoscut, recomandat cu înalte calificative. Personaje de toate vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ieri pe vremea asta am băut prima burtă de vin, am răspuns. Nu sunt bețiv. - Tu, nu. Ugum este, spuse uscățivul. Tu ești doar gălăgios. N-o să mai prindem un pește d’ăla bun câteva zile de aici Înainte, atâta gălăgie ai făcut. I-ai gonit pe toți peștii bătrâni și grași. Pe vremea aceea nu erau cuvinte cu care să-ți ceri iertare. Nici nu te gândeai la așa ceva, prin urmare m-a gândit la cum Îmi părea rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
speriat. De aceea, alimentam continuu focul. Când am auzit grohăituri, am luat-o la fugă. Pe urmă, m-am întors, am început să țip și să arunc cu crengi aprinse, fără sa văd, ce-i drept, nici un mistreț. Acum, însă, gălăgia veselă din curtea internatului făcea parte dintr-o altă realitate, total nouă pentru mine. Gata să-mi scot ghearele la primul semn de primejdie, stăteam cu spatele sprijinit de zid, ca într-o tranșee, încordat, atent la orice mișcare din preajma
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și tot acolo, după ce creșteau, băieții deveneau bărbați. În orice casă se găsea o damigeană cu rachiu, făcut din mere, din porumb sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea să bea prea mult de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le trecea pragul doar câte un ins fără căpătâi, câte un târâie-brâu pe care toți, inclusiv copiii, îl priveau cu dispreț, deoarece nu exista rușine mai mare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prin autobuze; astfel au fost prinși toți... membrii dar nu putea începe ședința până nu sosea comandantul care era de fapt inițiatorul evenimentului! Sesizarea venea de acolo, direct de la CC al UTC, al PCR, al RSR... până una alta, prin gălăgia schimburilor vesele că s-au întâlnit și stau mai mult de vorbă, se aude glasul înfierbântat a lui Onel, așezat în ultimul rând: - Domnule director! Mie să îmi spuneți... - Onel, stai jos! Îl întrerupse plictisit directorul Sava Cornel, care sosise
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că este de partea mea... pe sub masă! Își sprijinea argumentația și cizmulița în piciorul meu, îi suportam cu stoicism greutatea mai ales că îmi trăgea peste țurloaie, când mai exageram puțin! Mă simțeam în largul meu deși căldura localului și gălăgia urcaseră spre limita greu suportabilă odată cu vinul prezent în creierul celor de la alte mese. Edy și Mimi au băut puțin, Giulia moderat, hai să recunosc, puțin mai mult; o îndemnam cu precădere la fiecare ocheadă, să guste cabernet, să nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
câte un provincial se mai urca în ele. Noi repetenții eram oameni cumpătați, nici nu aveam de ce să ne amestecăm cu ceilalți, așa că o parte din gașcă s-a refugiat direct la Drept... la bufet bineînțeles să nu mai audă gălăgia de pe străzi, iar restul s-au dus prin diverse localuri și parcuri liniștite. Eu habar n-aveam ce se petrece, dormeam; când m-am trezit am vrut să trec pe la facultate să-i salut pe toți, să știe că n-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
irezistibilă, ar vrea să plângă, în loc de asta se așează la masă și scrie. „Dacă s-au deschis azi noapte cerurile? Amprente de pisici peste tot” Sorana posedă într-adevăr trei asemenea mamifere. „Sunt obosită și nu pot să dorm Din cauza gălăgiei care se scorojește” Dedesubt a început lecția de pian. „Ia-mă cu tine la lac Ia-mă cu tine pe lumea cealaltă” Iubitul Soranei semnează cu numele Lancelot. „Îmi e din ce în ce mai greu să număr ceasurile Dacă nimic nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în colț la nord avea un agud ce pornea de la pământ ca o familie, adică doi dintr-o tulpină. Dudul era alb și când începea să se coacă, câte agude avea, tot atâți copii erau în el și era o gălăgie de nedescris. Butnaru striga: nu rupeți crengile că nu vă mai las. Și cu drept nici o creangă nu se rupea. Nu-mi amintesc din ce cauză a fost tăiat agudul, dar a fost tăiat. Când era de cules strugurii Butnaru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Rusul ieșea la sfârșitul săptămânii. Pentru rus n-am putut să simt mare lucru, spunea sora Cecilia. Bietu’ băiat, și el suferise. Glonțul care-l atinsese fusese murdar și uleios, așa că rana s-a infectat, numai că făcea mereu atâta gălăgie și, pe lângă asta, mie mi-au plăcut mereu băieții răi. Cayetano ăla, sigur e rău. O, trebuie să fie rău de tot, un rău În toată puterea cuvântului, prea e delicat și se vede că mâinile alea n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
citi. Cumpăra ziarele, cel de Capitală și cel local, din obișnuință, - Înainte de război era abonat, chiar În timpul războiului, dar cele „mai interesante” ziare au fost cele dinainte de război; cîte partide politice atîtea ziare. Aveai ce citi, și altele pe deasupra, hărmălaie, gălăgie, păreri pro și contra, cîte și mai cîte, - În timpul războiului s-au redus, Începuseră a fi uniforme, dirijarea impusă de stat le hotărîse limitele „admisibile”, pentru ca acum, după desființarea partidelor și abdicarea regelui, să devină cenușii, realitățile erau prezentate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva din clienții aceia gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm În turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm veacurile civilizației pînă la mari depărtări, se vedea Regatul Parților, priveam spre Suza, Persepolis, Ecbatana, tu trezit ca din memorii insondabile Îmi arătai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei. Am hotărÎt că trebuie să fie de la radio. De cîte ori vedeai În Madrid civili care să arate ciudat puteai să fii sigur că-s de la radio. Și, ca să zic și eu ceva, mi-am ridicat vocea ca să acopăr gălĂgia și am Întrebat: — SÎnteți de la radio? — Da, a răspuns fata. Deci asta era. Erau de la radio. — Cum te simți, tovarășe? Îl Întrebai pe neamț. — Bine. Și tu? Ud, spusei și el rîse lăsÎndu-și capul Într-o parte. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rîul Somme. Armata poporului era, În sfîrșit, În ofensivă. Dar felul În care ataca nu putea duce decît la un singur lucru: autodistrugerea. Și, gîndindu-mă acum la ce văzusem și auzisem toată ziua, ajunsesem să mă simt destul de rău. În gălĂgia și fumul de la Chicote mi-a fost clar că ofensiva-i un eșec, și lucrul Ăsta mi-a devenit și mai clar după ce am băut primul pahar la bar. CÎnd lucrurile stau bine și ești doar tu deprimat, o băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aia puternică. La Chicote trăseseră jaluzelele și acum Închideau ușa. De acum nu mai putea să intre nimeni. Dar cei dinăuntru mai aveau juma’ de oră pînĂ la Închidere. Îmi place aici, spuse Al. Acum nu mai e așa multă gălĂgie. Mai ții minte cînd ne-am cunsocut În New Orleans - eu eram pe vapor atunci - și ne-am dus să bem la Monteleone și puștiu’ Ăla de ziceai că-i Sfîntu’ Sebastian chema oamenii la telefon, cu vocea aia ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu? mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu la recepție. CÎteodată mai dorm aici. Dar whisky-ul al cui e? mai Întrebă el. — Al meu, spuse Manolita. Au terminat sticla ailaltă, așa că am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
varsă pe jos sau pe mine. Celelalte două farfurioare, una mai în vârstă - a făcut parte dintr-un serviciu de cafea de pe vremuri - și o alta minoră, care nici nu știe ce-i acela un serviciu de cafea, fac o gălăgie de nedescris de câte ori le plimb prin bucătărie. PAM zice că nu suportă zgomotul și mă obligă să le las în pace. Am mai încercat cu o sticlă mare din plastic, în care a fost apă plată dar e atât de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-o pățiți. Zmeii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
are dreptul să fie. Dar ce are dreptul să facă un reporter? Are dreptul să fie deștept și atent la ce spun atât prietenii cât și dușmanii. Brr, m-am scuturat de zmei. Gata! ...Dar ce se întâmplă, oare, acum? Gălăgia zmeilor se aude tot mai slab. Nu, ei nu s-au potolit, doar că sunetul e tot mai slab și ajunge din ce în ce mai greu la mine. Acum nu mai aud nimic. Îi văd însă. Par veseli. Zmeoaica
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
copii. Atunci, era prezentă magia sărbătorilor. Era o atmosferă plăcută, o masă de sărbătoare și cadouri în acea noapte, când Moș Crăciun punea cadouri sub brăduț. A venit și la noi noaptea. Brăduțul era în camera noastră. Și se auzea gălăgie și, atunci, am auzit că cineva face ceva. Când am deschis ochii, am văzut doi Moși Căciuni în loc de unul, pe mama și pe bunica. De aceea, îmi doresc să se întoarcă acea atmosferă. Sărbătorile de iarnă ale copilăriei mele sunt
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
la revedere, oriunde vei merge pe vremea asta, ai grijă, omule, poate îți cauți și tu liniștea, toți o căutăm, iar eu mai mult decât toți, asta am căutat mereu și nu am găsit, liniștea, am avut parte numai de gălăgie, dar nu aceea care face urechile să țiuie, e vorba despre gălăgia sub formă de indivizi care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]