1,349 matches
-
Este o farsă erotică pe care a învățat-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să manifeste o pasiune arzătoare. Iar eu sunt la mijloc, confuz, o mârțoagă azvârlită într-un galop. Acum a alunecat în jos, gâfâie sub pântecele meu. Nu sunt obișnuit s-o văd atât de supusă. Mă simt vinovat, ca și cum, din cauza mea, ar consimți să se depraveze. Vreau să plec, să fug din pat, dar rămân. Sunt excitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strânsoare... Sandu Șpriț ține paharul În fața ochilor și Îl studiază aferat, precum un entomolog care a descoperit cu surprindere și curiozitate profesională crescândă o insectă misterioasă În lingura cu ciorbă. Justiția română, domnii mei, este când la trap, când la galop. Când fu cu Costel al lu’ Iancu, ăl de-i fotografie pe unii În costumul lui Adam și cu pancarte pe piept, Îl lăsară În libertate. Că nu era pericol, era Îngeraș. Când veni Gigi la juvăț, Îl popriră cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
treptat Într-un aer cenușiu În care plutește apropierea ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre sat trece un cal În galop... Ulise și-a Încheiat aventura, acum prevalează zgomotele uscatului. Mă Încearcă dorința de a mă culca În ierburi ca pe nisip. Căci grecii antici sînt simple pseudonime. În fond, de fiecare dată am vrut să zic „eu Însumi”. Drumul CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară‐a pământului, brună, și‐n goană nebună vedea de pe‐ atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună și că‐s menit să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe‐atunci că în mine‐o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe‐atunci că în mine‐o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boltă ce‐ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu. ÎNTÂLNIRE CU
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu. ÎNTÂLNIRE CU MAMA Deci iată cartierul de târg moldovenesc În pomi e aur și‐ n geamuri galben soare, Desigur că pe mama acasă‐am s‐o găsesc Acu, tata‐ i la uzină pe câte mi se pare. Vin tot
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de cicatrici. Apoi ea se împreuna cu Folke Filbyter, tot datorită mâinii stângi a bunicului, care pe urmă, cu buzele crăpate și cu vârfurile degetelor ciocănind în tăblia patului, mâna calul flocos al lui Folke Filbyter la pas și la galop prin pădurile din Tived, urmărindu-l pe nepotul răpit de apostolul Iacob. Mama ne aducea mâncarea pe o tavă mare, cromată, pentru ca literatura să nu fie deranjată ori oprită. Noaptea dormeam câteva ore la pieptul bunicului și în amurgul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
urmă. Poate că voi povesti despre ea mai târziu. Acolo, la vestitul Erwin Strittmatter, am învățat că nu trebuie să scrii pentru a scrie. Și că poți face asta cu frâul lăsat liber, la pas sau la trap sau la galop. Trebuie doar să te ții sigur în șa. Cum a ajuns trimisul bisericii până în vale pe Drumul Militar, nu pricep. Trebuie să se fi poticnit și să fi bâjbâit mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cenușa noastră. În taina dintre nopți și zile, dintre tăcere și cuvânt, iubirea este-al nostru-avânt și ochii tăi curați, copile. Lumini de pietre prețioase vibrează trupul mării drag și farmecele ei ne-atrag cu-atâtea simfonii frumoase!... Vâslitu-acesta un galop e chiar când nu bate n pânze vântul, Ulysse, iată și pământul cu ale noastre Penelope! Dar țărmul care vine-aproape nu e Itaca, ci napoi ne au dus misterioase ape cu mările-nflorite-n noi. Întorși pe-al Troiei tainic
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu coborârea brațului stâng jos și revenire lateral; m4 - pas de vals lateral cu piciorul stâng simultan cu coborârea brațului drept jos și revenire lateral; m5 - m6 același m1 - m2 spre înapoi; m7 m8 - același m3 - m4; • măsura 2/4, galop, caracter jucăuș. P.I.stând pe piciorul stâng, piciorul drept înainte sprijinit: T1 - T2 - pas schimbat cu piciorul drept; T3 - T4 - pas schimbat cu piciorul stâng; T5 - T8 - pas de galop înainte cu piciorul drept simultan cu coborârea brațului stâng 24
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
spre înapoi; m7 m8 - același m3 - m4; • măsura 2/4, galop, caracter jucăuș. P.I.stând pe piciorul stâng, piciorul drept înainte sprijinit: T1 - T2 - pas schimbat cu piciorul drept; T3 - T4 - pas schimbat cu piciorul stâng; T5 - T8 - pas de galop înainte cu piciorul drept simultan cu coborârea brațului stâng 24 jos, ridicarea acestuia prin înainte, sus și coborâre lateral; T1 - T2pas schimbat cu piciorul drept; T3 - assemble înainte cu coborârea brațelor jos; T4 - săritură grupată cu ridicarea brațelor înainte; T5
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
bătut atâta cale? ― Măi, că al naibii nas mai ai! M-ai ghicit înainte de ați spune o vorbă. ― Păi una-i Zaura solomonița, boierule. Mi-am dat sama că îi ceva însemnat și cu mare grabă după cum ai sosit în galopul calului înspumat. ― Și mă ții la poartă? ― Poftește în casă, paraleule, că tare mă tem eu că ți-o căzut o mândră cu tronc și vrei s-o ai la așternut cu mare grabă. ― Ești pe aproape, Zaura. Mi--au căzut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că e noapte târzie deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de chindie, nu și-a găsit locul. Când a socotit că a sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
face un pas până când lampa nu a fost stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit flăcăul: ― Bădie, m-o trimis tata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu te vadă cineva prin locurile iestea... A plecat îndată, să-și anunțe cetașii... Noapte de toamnă, cu lună plină. După primul cântat al cocoșilor, ceata se afla deja la ultimul cot al drumului. Asta ar fi însemnat cam un galop bun de cal până la han. ― Ia să vedem cum stați cu pistoalele. Sunt bine încărcate? Da’ durdele? Ați pus destulă cremene și iarbă în încărcătură? Basmalele le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
da semnalul de atac la momentul potrivit: un cântat de cucuvea... În câteva clipe, s-a așternut liniște. A început așteptarea înfrigurată dinaintea întâlnirii cu convoiul... Nu după multă vreme, în liniștea codrului de nepătruns a început să se audă galop de cai. La început, ca prin vis. Apoi, din ce în ce mai tare. Erau cei din „avangardă”. Au ajuns în dreptul lor și au trecut ca vântul. Nici n-au reușit să-i numere. Or fi fost patru-cinci poate... „Să ne ascuțim auzul, că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
reușit să-i numere. Or fi fost patru-cinci poate... „Să ne ascuțim auzul, că șeful trebuie să ne dea semnalul” - și-au zis lotrii ieșind în buza șanțului drumului, după ce și-au tras basmalele pe chip. Când zgomotul călăreților în galop s-a stins, a răsunat limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
martor la un zbucium de neimaginat al cailor. Parcă îl aud: „Atunci a izbucnit o pălălaie ca din gurile iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am dat drumul dârlogilor. În fuga lor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
salt am fost lângă copacul care ardea cu flacără... Cu o lovitură puternică am reușit să tai dârlogii și... Abia de aici începe necazul cel mare... Cum au simțit că nu-i mai ține nimic în loc, au pornit într-un galop nebun, fiecare în altă parte... Asta am putut s-o văd doar cât bătea lumina flăcărilor de la copacul trăsnit. Pe urmăăă... Din cauza ploii care începuse, nu auzeam măcar galopul lor. Așa că am rămas năuc. După un timp, am pornit în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că nu-i mai ține nimic în loc, au pornit într-un galop nebun, fiecare în altă parte... Asta am putut s-o văd doar cât bătea lumina flăcărilor de la copacul trăsnit. Pe urmăăă... Din cauza ploii care începuse, nu auzeam măcar galopul lor. Așa că am rămas năuc. După un timp, am pornit în neștire... Dar ce să vezi noaptea? Urlam precum urlă lupul la lună. Nu știu ce anume spuneam, dar cred că îi strigam pe nume... Între timp, a pornit o vântoasă de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ascultau fără prea mult interes. Dumitru îl fura mereu cu coada ochiului pe Todiriță, gândind: „Măi vere, după cum văd eu, muierea ceea a ta te-o amețit de tot. Tare mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era plecat cu gândurile aiurea, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ceva... Da! Când vei fi mare. Așa a zis. Dar, dacă pot să călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
zdruncină viața, să joace bâza. -Fie precum dorește sfinția ta, au zis conducătorii luptătorilor uri, s-au închinat apoi au plecat, fiecare la locul stabilit din aria de luptă. Uran și Amar au încălecat pe cai și au plecat în galop de voie înspre miazăzi. La un moment dat s-au oprit și Amar a început să prezinte: -De aici va începe primul moment de panică și de luptă. Am montat acest gard din țepușe din lemn de stejar bine ascuțite
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]