1,325 matches
-
prin buzunare și scoate un fir de iarbă; și-l pune între dinți, se ridică și începe să facă mișcări de relaxare; CASIERUL are în pumnul strâns două zaruri; își deschide pumnul și zarurile cad pe suprafața plană a unui geamantan răsturnat ca pe o masă de joc; Bruno va arunca de câteva ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul.) Șase-șase... (HAMALUL și ȘEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.): Hi, hi... (O vreme personajele rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
n-aveți Încredere În Înțelepciunea milenară a poporului pe care, cu onoare, Îl reprezentăm amândoi aici, În inima occidentului corupt până În măduva democrației sale pluraliste? S-a precipitat către ieșire, lăsându-mă vag intrigat la bandă, În așteptarea bagajelor - două geamantane de voiaj gri-petrol, de a căror culoare distinsă eram foarte mândru, fie și numai pentru că aduceau o oarecare variație În aglomerația monotonă de negru și bej care Îmi defila prin față. Mai exact, ar fi putut aduce, dacă mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un roșu strident, al cărei posesor nu părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să am până la capăt sentimentul datoriei Împlinite, după care, iritat, am mers la un ghișeu să reclam incidentul. Funcționara m-a asigurat, zâmbind profesional, că se rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o tură, ca să am până la capăt sentimentul datoriei Împlinite, după care, iritat, am mers la un ghișeu să reclam incidentul. Funcționara m-a asigurat, zâmbind profesional, că se rezolvă imediat. Peste câteva minute, fizionomia ei exprima o dezolare la fel de profesională: geamantanele mele nu au ajuns la Paris, verificase prin stație la magazia aeronavei, probabil că la plecarea din București s-a produs o Încurcătură - regretabilă, evident -, oricum nu trebuia să mă alarmez, totul se va remedia În cel mai scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când se chinuia să pară cât de cât amabil. Am intrat Într-o Încăpere spațioasă, ceva Între salon de primire și birou de companie I.T. last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată de uimire Înfățișa frumoasele mele geamantane gri-petrol așezate cuminți pe mocheta vișinie, la doi metri distanță de ușă. Un fel de a spune cuminți: cuvântul potrivit ar fi mai degrabă sfidător... 8 Individul mă mințise: nu mă aștepta nimeni, camera era goală cum o făcuse constructorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rătăcirea bagajelor și cu enigmatica lor apariție În acel birou, ori salon, ori ce vroia să fie. Acum să se fi produs fractura? Probabil că da. Mai greu de stabilit era unde anume: la București sau la Paris? De pe mânerele geamantanelor gri-petrol lipseau etichetele ce se aplică În mod obișnuit la plecarea de pe orice aeroport pentru a-i ajuta pe manipulatori să se descurce În cazul călătoriilor mai lungi, care presupun schimbarea aeronavelor. Din acest moment, filmul se rupe definitiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu laboratoarele, cu grija examenelor, uitase de el și chiar se obișnuise binișor fără. A trecut sesiunea și, În fața bobocului, s-a deschis perspectiva promițătoare a celor trei luni de vacanță estivală, prima lui vacanță mare. Când și-a făcut geamantanul În vederea călătoriei de fix 323 de kilometri care despărțeau Osaka de orășelul său natal, a găsit ceasul buclucaș care, Între timp, nu revenise la sentimente mai bune. Și mort a rămas, deși Toshiro Fujimori i-a aplicat În reluare Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
odată, secundarul a tresărit ca trezit brusc din somn, a tremurat o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a așezat geamantanul pe peron și s-a mai uitat o dată la orologiul gării, ca să poată potrivi orarul și minutarul ceasului său, amândouă oprite aleatoriu În timpul ultimului exercițiu de resuscitare dinaintea plecării din Osaka. Nu era nevoie: obiectul care dăduse În primire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bricheta aprinsă, Întunericul Își reintra viguros În drepturi. Tot bâjbâind de colo colo, mă mai pricopsisem și cu teama că gazul se va sfârși Înainte de vreme, cu toate că, la plecare, alesesem dintre cele câteva brichete pe care le aruncam neglijent În geamantan la fiecare călătorie pe cea mai plină. Da, dar mai aveam nevoie și pentru Întoarcere. Din precauție, În primul rând, și din frica de a nu mă rătăci și de a nu fi În cameră la miezul nopții, când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pădurilor de pin și pârloagelor germane. Mama și cu mine jucam un joc de cărți numit duraciki, pe o masă rabatabilă. Deși era ziua-n amiaza mare, cărțile noastre de joc, un pahar și, pe un alt plan, Încuietoarea unui geamantan se reflectau În fereastră. Printre păduri, câmpuri și râpe abrupte, printre căsuțe Îngropate, acei jucători de cărți imateriali continuau să joace constant pentru mize constant sclipitoare. Era un joc lung, foarte lung: În această dimineață cenușie de iarnă văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îi spusesem că nu mai suport nici eu să lucrez așa aiurea și abia aștept să fac anii de pensionare anticipată. Credeam că mai sunt doi, dar sunt patru. Colegul ei se vaită că o duce prost cu banii. „Am geamantane cu timbre de mare valoare și nimeni nu vrea să mi le cumpere.“ Nela precizează că omul este unul dintre marii colecționari de timbre din țară. Îi spun să se ducă să le vândă la Muzeul timbrelor, recent înființat. Holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o vei înțelege.“ Am ridicat din umeri, amintindu-mi de astea tocmai atunci, la ușa doamnei Petricius. Ca și cum dintre toate amintirile cu Ester doar seara aceea când mi-a cântat cântecelul de Hanuca mai rămăsese în mine. Mi-am luat geamantanele și am plecat... 19tc "19" Biblioteca, acum, când scriu aceste rânduri, mi-a dat și această putere de a le scrie. Ester m-a făcut să trăiesc, aproape trei ani, alături de ea minunea dragostei libere, nefirească aproape în libertatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la acea limită la care ori te oprești, și amintirile rămân inofensive, ori te îndârjești și continui, și atunci clipele ți se transformă în calvar. Am ales să mă opresc acolo, la momentul în care mi-am luat cele două geamantane cu lucruri de la doamna Petricius, și să nu încerc nici o explicație. Oricare ar fi fost, știam că Ester nu ar mai fi acceptat-o. Nu voiam nici să mă dezvinovățesc, dar nici să îi cer să mă ierte și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel, un soi de Berbant al șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str. Academiei cu Bulevardul, vaca a prins să se balege. Era unghiul de unde vedeam intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prins să se balege. Era unghiul de unde vedeam intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ministrul de interne n-a avut timp să răspundă, telefonul fusese închis. Așa îmi place să te aud vorbind, îi spuse soția, Când îmi sare muștarul, Și ce vei face dacă el nu va putea să rezolve problema, Pleacă cu geamantanul în mână și calabalâcul în spate, Împreună cu cel al apărării, Exact, Nu poți să demiți miniștri ca și cum ar fi servitoare, Sunt servitoare, Da, dar după aceea nu vei avea altă soluție decât să pui pe altele, Asta e o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
le știam după nume. Le-am folosit totuși. Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a pachetului - era de ziar - și căptușeala smulsă de pe geamantane. M-am muncit o vreme să rup nuielele din mătură și-am făcut o grămadă bunicică. Nu mi-am irosit toate chibriturile al căror fosfor alb era în momentul ăsta mai prețios decât aurul, am aprins o pensulă care a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de lux, cumpărate din Kronstadt, din Budapest sau Wien, ca să nu plătească vama, și le puneau în bagaj pe cele purtate. Chiar și el s-a trezit c-o pălărie nouă pe cap și-a trebuit s-o pună-n geamantan pe aia veche, l-a rugat o cucoană din compartiment, o luase pentru bărbatu-său. L-au trecut toate apele, fiindcă s-a zvonit, în tren, că românii din Regat cer Pass. Numai la turci și la ruși se mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gaz de la capul patului, era încă beznă, dar se întinse la loc ca să nu și trezească bărbatul: podeaua scârțâia destul de tare. Surpriza plăcută fusese, la întoarcere, întâlnirea cu prietenul Costache. Era singur, așa că se mutară și ei, cu micul lor geamantan plin de mirosuri îmbietoare, din celălalt capăt al vagonului, în compartimentul lui. Un alt geamantan, mai mare, a trebuit predat la vagonul de bagaje. Doctorul se dusese cu hamalul la cassa pentru bagaje, nu cu un sfert de oră înainte de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trezească bărbatul: podeaua scârțâia destul de tare. Surpriza plăcută fusese, la întoarcere, întâlnirea cu prietenul Costache. Era singur, așa că se mutară și ei, cu micul lor geamantan plin de mirosuri îmbietoare, din celălalt capăt al vagonului, în compartimentul lui. Un alt geamantan, mai mare, a trebuit predat la vagonul de bagaje. Doctorul se dusese cu hamalul la cassa pentru bagaje, nu cu un sfert de oră înainte de plecarea trenului, cum se cerea, ci cu o jumătate de oră, bagajul se cântărise, avea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]