1,313 matches
-
vechi unde găsesc imediat un han foarte mare, o clădire ce a aparținut unor călugărițe așa cum pot deduce citind inscripția de deasupra intrării. în fața clădirii admir o statuie metalică, reprezentând un călător, cu toate bagajele după dânsul, inclusiv un geamantan. Dar el nu reprezintă imaginea clasică a pelerinului. Pare un călător cu trenul sau autobuzul. Este foarte frumos orașul vechi Astorga. Majoritatea monumentelor amintesc de gloria bisericii catolice, de puterea ei spirituală strâns unită cu monarhia. Frumos este și parcul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
martie, pe când ne pregăteam, întârziați fiind, să urcăm grăbiți scara spre ușă, ne simțim obligați să ne dăm înapoi în fața canaturilor ușii, cu zgomot trântite de pereți; ieșeau vreo trei-patru soldați cu cizme mari care cărau un cufăr și niște geamantane, urmați de un tânăr ofițer, soțul sau poate o rudă a doamnei... Intrăm, totuși, înăuntru în timp ce uluiala făcea loc panicii... în camera mare totul era pe dos; nimic nu era la locul ei. Copiii se precipitau în mijlocul camerei spre movila
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
mine prin logodna făcută În fața reprezentantului Bisericii. Calvarul Cunoșteam proverbul “ În afară măr frumos și năuntru găunos”. Admirasem până atunci paradele militare, dar nu cunoscusem putreziciunea ce se ascundea sub hainele de paradă. În 15 nov. m-am prezentat, cu geamantanul nou de carton presat, la Comisariatul militar din Sighișoara. În aceeași zi, Într-un grup de tineri purtând, spre deosebire de mine cufere din lemn, ferecate, am fost trimis În Sibiu. După vizita medicală am fost repartizat la Școala Divizionară de Ofițeri
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la Școala Divizionară de Ofițeri rezervă de pe lângă Regimentul de artilerie din Călărași. Am așteptat derularea procesului de repartiție și În aceeași zi am plecat spre unitatea situată pe malul stâng al brațului Borcea, al Dunării. După prima noapte de la sosire, geamantanul meu nou-nouț abia se mai ținea În balamale și-a fost necesară intervenția gradaților (căprari și sergenți) care mi l-au strâns cu sfoară. În noua școală majoritatea elevilor Încorporați erau analfabeți și sublocotenenții proveneau din muncitori analfabeți. Am Început
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o perioadă mai lungă de timp. Începutul sfârșitului În 10 martie 1987, ora 1000, În gara Iași, venind cu trenul din comuna Axente Sever, unde participasem cu Milly la Înmormântarea cumnatului nostru Popa Mihai, la coborârea din tren cu două geamantane mai mari și atent la Milly, care cobora prima, am pus piciorul drept pe un colț de gheață ce mai persista singuratec pe suprafața peronului curățat. Am alunecat și mi-am zdrobit rotula dreaptă. Accidentul producându-se În fața Dispensarului CFR
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
gazetă pe tarabe, el scriindu-și poeziile direct pe saituri și publicându-și cărțile când i se năzare, de cele mai multe ori neinteresându-l deloc, dar deloc, părerea vreunui critic. Văd tineri scriitori aducând dosare de înscriere în USR cu un geamantan de cărți și fără nicio recenzie despre ele. Mă întrebi ipotetic cum aș putea descuraja un tânăr să intre în literatură. Chiar am făcut-o. I-am descurajat pe proprii mei copii. Sigur că s-au lăsat imediat de înșirat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că Bucureștiul e un aspirator de talente, de speranțe... Cum resimți relația margine-centru în viața și în cariera ta literară? Am dorit în mai multe rânduri să mă mut la București. Prima dată în 1969. Am ajuns acolo cu un geamantan plin de tot felul de lucruri pregătite de către ai mei. Am ajuns în Gara de Nord și o zi întreagă am târât acel geamantan prin București, până ce spre seară am ajuns în Piața Aviatorilor, de unde trebuia să caut o străduță unde locuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în mai multe rânduri să mă mut la București. Prima dată în 1969. Am ajuns acolo cu un geamantan plin de tot felul de lucruri pregătite de către ai mei. Am ajuns în Gara de Nord și o zi întreagă am târât acel geamantan prin București, până ce spre seară am ajuns în Piața Aviatorilor, de unde trebuia să caut o străduță unde locuia o mătușă de-a mamei. Am fost ghidat la telefon de ea. Eram frânt, am fost invitat să iau loc pe un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atâta cât putem pentru membrii noștri. Care sunt proiectele tale literare (culturale) pentru care mai ai nevoie de trei vieți? La care dintre ele lucrezi acum? Un roman. O carte de poeme. Visez și la un șevalet și la un geamantan de culori și pensule. Și la o liniște, fie ea și sporadică. Lasă un vers sau un poem, când tocmai ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie un vers". Și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unde ai noștri au trimis vara, într-un ținut azi devastat prin trei armate, rusă, bulgară și germană, și unde nu se mai găsește absolut nimic. În București, până la gară pe jos, de la gară înainte până în sat, cu un singur geamantan de mână, pe când ai lor putuseră lua tot ce voiau și li se cărase în urmă cu căruțele. Că el, care se ocupase de această organizare, știa mai bine ca oricine cu ce puțină vrăjmășie fuseseră tratați câtă vreme dispusesem
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
puțin decoltate, dar totuși destul de vesele - d-nele dr. Vlădoianu.](Ibidem, p. 85.) Într-o zi, d-na Crivăț fu chemată de căpitanul Scheibl în pod, unde ei căutau cu persistență și insucces telegrafia fără fir. Zări într-un colț un geamantan al lui Ionel, ridică capacul și văzu rochia, umbrela, șalul de Chantilly negru ale Elizei, le luă repede și fugi cu ele jos pe scară. Căpitanul după ea: „Nu vezi, domnule, ce-a făcut ordonanța dumitale?“ și alergă într-un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vagon și mi-a ținut un loc. Am așteptat în picioare de la orele 1 la 2 1/4. O lume nebună. De clasa I era un singur compartiment de cinci locuri, unde a băgat șapte călători și un maldăr de geamantane, nevoind nimeni să le dea la bagaje. La gara Govora mă aștepta Mihăescu, administratorul lui Vintilă, cu trăsura hotelului. Domnul inginer Dimopulo, care călătorise într-un vagon cu mine, voia să ia trăsura ca director nou-numit de guvern. Mică explicație
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fratele meu, nici Eliza, și împiedicai o plecare din Florica cu scân tei. Tot timpul, George asista mut, doborât într-un fotoliu, la strigătele și hotărârile ce lua și lăsa nevasta lui, care își arunca hai nele din dulap în geamantan și viceversa. Fusei trist impre sionată de această pasivitate așa de mare, încât părea morbidă. Trebuie însă să măr turisesc că nu am înțeles în acea împrejurare, unde fusese vorba de viață și de moarte pentru fiul său, indiferența nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Florica cât va fi dânsa stăpână acolo și să-mi ridic lucrurile la prima ocazie. Într-adevăr, la 4 mai din primăvara următoare, Eliza nerevenind din Italia și Dinu luând asupra lui parastasul părinților, fusei la morminte cu mai multe geamantane în automobil, încărcai tot ce aveam acolo, afară de mobile, și îmi părăsii de veci acel scump locaș. Când se întoarse doamna din străinătate și află de mutarea mea, nouă furie, dar pe care nu avu ocazia să mi-o arate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și am avut ce vedea. Mulțimea tălăzuia de la o magazie la alta, se agăța ciorchine de uși, de ferestrele smulse, dând toți să pătrundă înăuntru și să apuce fiecare ceva, ce s-o putea. Oamenii se dotaseră cu saci, cu geamantane, iar unii făcuseră rost de căruțe și le încărcau cu de toate, cu orice găseau. Am văzut pe unul cărând o mașină de scris, căci erau acolo și birouri, pe altul cu un fel de lunetă pe care o agita
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un oarecare stil și o atracție pernicioasă. Dar, Într-o dimineață, servitoarea de la hotelul Metropol, cel Întunecos și muced ca un cavou părăsit, Îl găsi pe Vulturescu Împușcat În patul lui de holtei cu ce-i pe el și-n geamantan. Alți doi frați ai lui muriseră vitejește de gloanțe inamice În 1916-1917. Iar al patrulea dintre frați, colonelul, Însoțind Într-o seară târziu pe o foarte tânără cucoană de lume, bună soție și mamă, Însă de o imaginație cam aventuroasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
două pe an sunt terminată.“ „Carlota - i-am zis -, scuză-mă că sunt indiscret într-un moment atât de delicat pentru tine, dar n-ai nici o mătușă așa, mai sărăcuță? Să iei, de exemplu, doar argintăria și bijuteriile într-un geamantan și să nu te oprești decât la Agigea, într-o cămăruță cochetă, de doi metri pe doi, cu ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în plâns. Că era plânsul ei sau susurul izvoarelor ce se vărsau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
n-aveam cum să știu. Și nici nu era cazul să insist. „A existat, într-adevăr - a zis Carlota -, și o mătușă care, în afară de bijuterii și argintărie, nu mi-a lăsat nimic. Numai că nu m-am descurcat cu un geamantan. Tot cu camionul m-am chinuit.“ Simțind că discuția a ajuns într-un impas, mai ales că lacrimile Carlotei sau poate izvoarele din piscină aproape că acopereau convorbirea, m-am interesat când avea să mai vină în România. „Ce drăguț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
miliardele de lei și se scumpește la tărâțe. Păi, mă, frate-miu, să-i dau vaporul meu pe nimic?! Zi și tu, nu? Vezi c-ai înțeles? Un milion, dar fix un milion. Nici un cent mai puțin. Să vină cu geamantanul, să văd banii și-i dau actele. Altfel, exclus. Că nu-s nebun să-mi ia Fiscul jumătate.“ La cuvântul vapor, bunicuțele din imediata apropiere a domnului Aron au holbat ochii. Și aveau dreptate să caște ochii mari, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de cinci ani.“ „De trei“, îl corectează Mitică. „Iar cu Li Chang sau Li Zbang, cum naiba îi zicea lu’ ăla care a ajuns jumătăți la spital, ai terminat-o atât de scurt, că nici nu mai era nevoie de geamantan ca să se ducă la vale, pe Dâmbovița.“ „Mă, Mitică - se enervează de-a-binelea Costică -, să știi că chiar mă supăr. Glumești o dată, glumești de două ori, dar dac-o ții întruna cu asta înseamnă că tu crezi ce zice gura lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bombă cu magneziu.“ „Ce-i ăla magzeniu?, a întrebat Florinel. Că mă mănâncă tot timpul pulpele de la picioare.“ „Nu magzeniu - l-a corectat Floricel pe Florinel -, ci gamneziu.“ Întors acasă, sculptorul nu și-a mai găsit nevasta, care-și făcuse geamantanul și plecase la maică-sa, în schimb le-a găsit pe cele trei cumnate plânse și nervoase. „Porcule!“, i-au strigat ele într-un glas. „Sora noastră e o sfântă! După ce a rămas singur, sculptorul Floricel F. Popescu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și un batic, de asemenea roșu, ținuta de interior a lui Mihai când se voia cochet... și, totodată, Alice a început să-mi dea cu porția și pe numărate din hârtiile vechi ale lui Mihai, adunate cu sfințenie într-un geamantan, pe care eu le copiam bătându-le în câte trei exemplare la mașina de scris, din care exemplarul princeps i-l dădeam tot ei, un exemplar lui Florino, iar unul îmi rămânea mie. și asta ca recompensă pentru că și eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urmă mi le-a dat înapoi după câtva timp, dar scrisorile de la dânsul n-a fost chip să le obțin: ba că nu știa unde le-a pus, ba că nu avea timp să le caute, ba că dusese tot geamantanul la o cumnată de-a ei și așa mai departe. Abia în 1986, după moartea Alicei, la o distanță de 27 de ani, m-am dus special la București pentru a căuta în geamantanul rămas acum la Ticki și am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
le caute, ba că dusese tot geamantanul la o cumnată de-a ei și așa mai departe. Abia în 1986, după moartea Alicei, la o distanță de 27 de ani, m-am dus special la București pentru a căuta în geamantanul rămas acum la Ticki și am recuperat cele două scrisori ale lui Mihai către mine. N-a fost greu, pentru că erau așezate chiar deasupra tuturor celorlalte hârtii. Prin urmare, Alice le găsise și se pregătea să mi le dea înapoi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
faptul că orice dictatură, fie ea de dreapta sau de stânga, ateistă sau divină, își aservește limba. În prima mea carte despre copilăria trăită într-un sat din Banatul șvăbesc, editura românească a cenzurat pe lângă atâtea altele chiar și cuvântul geamantan. Care devenise supărător pentru că emigrarea minorității germane era considerată un subiect tabu. Această cotropire a limbii leagă la ochi cuvintele și încearcă să anuleze judecata ce le e intrinsecă. Limba prescrisă „de sus“ devine la fel de ostilă ca și umilirea însăși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]