4,992 matches
-
seamă faptul că absolut toată lumea se uita numai și numai la mine, încercând să reflect asemeni unei oglinzi ceea ce mie mi se păreau a fi niște priviri deosebit de rele, iată că am observat un scaun liber. Singurul scaun liber. Oribila geantă neagră ce îmi provoca atât de multă teamă am îndesat-o sub el, dându-i un șut. - Vă rog să începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa... începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Exact, am încuviințat eu mirat. - Dumneata ce crezi despre textul acesta? Am privit-o chiar în ochi. Să mint nu prea îmi stătea în fire. Dacă mă enervam, deveneam de obicei violent. Ce să fac atunci? Am zărit din nou geanta cea neagră ce se se arăta de sub scaun, acuzatoare, și aproape că am implorat-o să mă salveze, atât îmi era de jenă. - Cum să vă zic... am bombănit încurcat. Nu prea pot să spun că... - Ce, ce anume? - Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Eram atât de amărât din pricina acestei ultime întâmplări și atât de speriat în același timp, încât nici măcar n-am mai fost în stare să-i spun că nu are de ce să se scuze. L-am urmat suspinând, aproape uitând de geanta necunoscută care până nu de mult constituise singura mea pricină de îngrijorare. Am înșfăcat-o totuși, deși pot spune că eram atât de supărat, încât nici nu mai știu ce anume m-a împiedicat să nu o părăsesc pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atât eu, cât și Maro, dar înainte de asta trebuie să recunosc că ardeam de dorința de a-i face un rău cât mai mare monstrului care-mi sfâșiase brațul. Cu singura mână ce îmi mai rămăsese întreagă am deschis fermoarul genții negre și urâte pe care nu uitasem s-o recuperez de sub scaun, bănuind, așa cum am spus, că înăuntru s-ar afla un femur de om. Înainte de a muri eram hotărât să-i despic capul acestui sălbatic, folosindu-mă de femurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spus, că înăuntru s-ar afla un femur de om. Înainte de a muri eram hotărât să-i despic capul acestui sălbatic, folosindu-mă de femurul celui sau celei pe care ucisesem în cumplita noapte a amintirilor mele. Așa că am deschis geanta. În clipe măsurând veacuri, am introdus mâna în puturosul gentoi, înșfăcând femurul. L-am scos. Numai că, Dumnezeule, nu era nici un femur! Nu ucisesem pe nimeni, spre imensa mea bucurie, dar și spre la fel de marea mea îngrijorare, căci iată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că, dacă cele mai ieftine camere sunt deja ocupate, îmi mai trebuie cincizeci de copeici. Am plătit birjarului și m-am îndreptat spre Zinocika, dar, după felul cum își ținea geanta și cum își strângea umerii, am înțeles că nu-mi va fi ușor s-o fac să intre. Sania plecase, și în curte se vedeau acum doar urmele în cerc pe care le lăsase în urma ei. Cei doi curioși, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
colțul. Aici domnea întunericul. Doar o fereastră de la parter era puternic luminată. Sub ea se detașa un pătrat luminos în care pietrele rotunde și umede păreau niște piersici așezate pe o tavă neagră. Sonia scoase un „ah!“ și-și scăpă geanta. Mă aplecai rapid, ridicai geanta și începui s-o șterg cu batista. Fără să se uite la ce fac și privindu-mă fix în ochi, Sonia întinse mâna și îmi scoase șapca de pe cap pe care începu s-o mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o fereastră de la parter era puternic luminată. Sub ea se detașa un pătrat luminos în care pietrele rotunde și umede păreau niște piersici așezate pe o tavă neagră. Sonia scoase un „ah!“ și-și scăpă geanta. Mă aplecai rapid, ridicai geanta și începui s-o șterg cu batista. Fără să se uite la ce fac și privindu-mă fix în ochi, Sonia întinse mâna și îmi scoase șapca de pe cap pe care începu s-o mângâie cu vârful degetelor, delicat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gata ambalat, dar Mik, temându-se că Hirghe pune chinină în cocaină a ținut numaidecât ca praful să fie cântărit chiar în fața lui), deci, în timp ce se pregătea următoarea porție, o priveam pe Nelly. Aceasta își desfăcu imediat pachețelul, scoase din geantă un tubuleț scurt și îngust de sticlă și, cu un capăt al acestuia, desprinse din blocul fragil al cocainei o grămăjoară minusculă. Apoi apropie de această grămăjoară un capăt al tubulețului, își plecă capul și, ducând la o nară capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
își plecă capul și, ducând la o nară capătul superior, trase adânc. Grămăjoara de cocaină dispăru, deși tubulețul nu atinsese cocaina, ci doar fusese fixat deasupra ei. Procedând la fel cu cealaltă nară, strânse restul de praf, îl puse în geantă, se duse spre fundul camerei și se lăsă într-un fotoliu. Între timp, Hirghe terminase de cântărit următoarea porție pe care o voia Zander. - Ah, n-o acoperi, te rog, spuse acesta când Hirghe, parcă admirându-și opera, privea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
distrat că asta-i minunat și că Dumnezeu însuși a hotărât ca eu să mă mut neîntârziat în camera lui. Apucându-mă strâns de mână, mă târî în casă; pe drum, îi spuse mormăit subretei care tocmai scotea din casă geanta de voiaj că, în cele trei luni cât va sta el la Kazan, eu voi locui în camera lui; apoi, tot în fugă, mă trase pe scări și după asta pe sală, până la ușa camerei; ajunși acolo, scoase cheia, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iei o hotărâre! îl persiflă Traian. Îți faci bagajele și mâine o iei din loc. Ce mare lucru? Deși în seara aceea nu era de loc dispus să urmeze sfatul prietenului său, dis de dimineață Cristian Toma își aruncase în geanta de voiaj câteva schimburi și obiectele de igienă personală, făcuse plinul la mașină și pornise spre vestul țării. Îl sunase pe Traian de pe drum ca să-l anunțe că plecase la Baia de Sus și să nu fie îngrijorat dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
E firesc să caut probe la locul faptei. Atunci vin cu tine, spuse ea hotărâtă. Ileana era pregătită de excursie. Purta pantaloni și un tricou ușor iar în picioare o pereche de ghete pentru munte. Alături de ea se afla o geantă de umăr cu băieri lungi. Cristi nu protestă prea mult la auto-invitația ei. Ieșiră împreună din casă și se urcară în mașina polițistului. O să mi-l ridic în cap pe taică-tu! spuse Cristian după ce ieșiră din oraș. Să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din reflex. Mi-ar trebui un microscop și niște substanțe chimice simple. Din păcate însă nu mi-am pus în bagaje așa ceva când am venit aici. Ileana zâmbi când îl auzi. Și-l imagina pe Cristi cărând un microscop în geanta de voiaj, așa, pentru orice eventualitate. Cam ce substanțe chimice ți-ar trebui? întrebă ea. Sare și niște acid acetic glacial. Adică oțet. Nu chiar oțet. Acid acetic concentrat. Se rezolvă. Vorbești serios? Foarte serios. Mergem la școală. Vorbesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doi tineri. Pufnind nemulțumit, comandantul se străduise să prindă privirile lui Toma, încercând să-i amintească de discuția lor de la birou. Cristi se făcu că nu vede și ieși repede din casă însoțit de fiica lui Pop. Aruncă în portbagaj geanta cu mâncare și pătura pe care le-o dăduse coana Maria și se urcă în mașină. Ileana îl urmă imediat și porniră imediat la drum. Nu prea sunt de acord ai tăi cu excursia noastră, spuse Cristian, în timp ce conducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clipe Înainte. Am Încuviințat, evitîndu-i privirea, rușinat. Am Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din sticla pe care mi-o Întinsese. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
calitate, a pus toată lumea de acord asupra tezei optimiste care fusese formulată. Faptele ulterioare aveau să-i dea dreptate. La ora trei fix din zorii zilei stabilite, așa cum făcuse și guvernul, familiile începură să iasă din casă cu valizele și gențile lor, cu sacoșele și pachetele lor, cu pisicile și câinii lor, cu vreo broască țestoasă smulsă din somn, cu vreun peștișor japonez de acvariu, cu vreo colivie de papagal, cu vreun ara pe stinghie. Dar ușile celorlalți chiriași nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta pe care o avea și scoase dinăuntru o carte. Până nu o deschise și nu începu lectura, câinele nu se mișcă de acolo. Ridică ochii de pe pagină și comandă, Du-te, iar el plecă alergând, se duse unde trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a fost în ziua aceea. Atunci comisarul întinse mâna încet și-l atinse pe cap. Îi venea să plângă, să lase lacrimile să i se scurgă pe față, poate că minunea s-ar fi repetat. Soția medicului puse cartea în geantă și spuse, Să mergem, Unde, întrebă comisarul, Veți prânzi cu noi, dacă nu aveți ceva mai important de făcut, Sunteți sigură, De ce, Că vreți să mă așezați la masa dumneavoastră, Da, sunt sigură, Și nu vă temeți că vă amăgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu voce joasă adresându-i-se cu domniță. Am văzut-o, dar ea nu m-a văzut pe mine. Eram prea departe. Purta o rochie de culoarea piersicilor coapte, o pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atunci îmi spun că... Totul se oprește. O revăd pe Lysia Verhareine trecând pe lângă colțul fermei lui Mureau, revăd în minte scena de zeci de ori, mai reală decât în realitate, și toate detaliile, mișcările rochiei ei și ale micuței genți pe care o purta, gâtul ei alb în soarele care tocmai răsărea, zgomotul nicovalei lui Bouzie, a cărui fierărie e la doi pași, ochii roșii ai lui Fermillin, bătrâna Sèchepart măturând în fața ușii, parfumul paielor proaspete, vaietele lăstunilor pe acoperișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care nu reușea niciodată să-și termine drumurile, din cauza opririlor prin localuri, fiindcă nu refuza niciodată un pahar de vin, cafea cu rom, Pernod sau vermut. Către amiază, sfârșea rezemat de peretele toaletei, ținând discursuri politice, apoi adormea sforăind, cu geanta lângă el. Iar Castelul era cam la sfârșitul drumului său, când mergea deja de parcă ar fi pășit pe puntea unui vas zgâlțâit de furtună. — Scrisori, bineînțeles că erau scrisori pentru Castel, eu mă uitam la adresă, nu la nume, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
destinate în mod obișnuit. Am fi putut rămâne mult și bine așa, jandarmul cu ouăle, Ciupitu, Brăchut, Grosspeil, Berfuche și cu mine - mie judecătorul nu-mi adresase nici un cuvânt -, nu se schimbase nimic. Medicul plecase la un moment dat, cu geanta și mănușile lui de piele. O lăsase pe Belle de jour, sau mai curând forma trupului ei de fetiță, sub pătura udă. Pe canal apa continua să curgă cu repeziciune. Mi-am amintit atunci o formulă grecească, fără să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pat. Încă avea expresia inocentă din timpul somnului, acea expresie liniștită și monstruoasă. Doctorul l-a dezbrăcat. Și-a apropiat urechea de gura lui închisă. I-a ascultat inima care încetase să bată. Nu a spus nimic. Și-a închis geanta și s-a întors spre mine. Ne-am privit, multă vreme. Știa. Știam că știa, dar nu a spus nimic. A părăsit camera și m-a lăsat singur cu trupul micuț. L-am îngropat lângă tine. Ostrane mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ușa Profesorului. În birou, nimeni. Pe masa din dreapta, o fotografie: o femeie cu ochii de aur, râzând jucăuș. Alături, o lupă mărea lemnul lăcuit. Multe hârtii. Se apropie de masa pe care n-o văzuse niciodată, zâmbește ciudat, scoate din geantă un pix și scrie pe un capăt de hârtie, sus, cu litere mici-mici: Vă iubesc!... Ia lupa și o așază peste scris. Acuma se vede. Și o inundă o frică pe care nu o avusese la intrare, se întoarce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]