11,589 matches
-
lecție înainte și câteva înapoi. Așadar, Carrascal gândește să caute femeia potrivită pentru el și opera sa, să se căsătorească pentru a avea de la aceasta un fiu căruia să-i aplice sistemul său de pedagogie sociologică și să-l facă geniu. Din dragoste pentru pedagogie se va căsători în mod deductiv. Pentru că este de știut, înainte de a continua povestirea noastră, că mariajele pot fi inductive sau deductive. Se întâmplă, în realitate, cu destulă frecvență, că, umblând prin lume, se întâlnește bărbatul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
însoară cu ea printr-o căsătorie deductivă. Totul echivalează cu a spune că, fie că nunta precede ideea de căsătorie, conducându-ne aceea la aceasta, fie că deja propunerea de căsătorie ne duce la nuntă. Și căsătoria viitorului tată al geniului va să fie, este clar, deductivă. Și, mai mult, om modern fiind, care crede în pedagogia sociologică și nu poate să se încreadă în legea eredității, pe Avito îl frământă zi și noapte temperamentul, idiosincrazia și caracterul pe care trebuie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fiind, care crede în pedagogia sociologică și nu poate să se încreadă în legea eredității, pe Avito îl frământă zi și noapte temperamentul, idiosincrazia și caracterul pe care trebuie să le aibă colaboratoarea sa. Pentru că de acestea depinde oușorul viitorului geniu; trebuie să fie un oușor ca celelalte, asta e bine în teorie, ca postulat și punct de pornire în pedagogia noastră, pentru înscrișii la științe, dar... putem disprețui instinctul? Să căutăm deci, logodnica. Așezat în fața mesei, cu gambele bine înfofolite
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Așezat în fața mesei, cu gambele bine înfofolite într-o manta care imită pielea, în lungi ore de meditație fecundă, Avito trasează în câteva tabele caracterele antropologice, fiziologice, psihice și sociologice pe care trebuie să le aibă viitoarea mamă a viitorului geniu. Și asemenea caractere, în niciuna nu se încarnează mai bine ca în Leonsia Carbajosa, fată solidă, planturoasă-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile mistice, voce contralto, cu dotă regulată. Avito și-a pus ochii pe ea, pentru că acestea îi spun ceva; dar Leonsia, înafară de viitoare mamă a viitorului geniu, nu răspunde mai mult decât cu gura, și asta doar când este întrebată. Decis să o cucerească pe Leonsia, Avito se puse să redacteze cu precauție și măsură ceea ce se numește scrisoare de declarație, ceea ce nu poate fi operă literară
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
le dictează, ci liniștite argumente derivate din teoria științifică a căsătoriei. A căsătoriei privite în lumina sociologică. Douăsprezece ore în șase nopți consecutive îl costă documentul. Și nu e lucru de nimic, pentru că atunci când în rostogolirea anilor se va studia geniul obținut prin pedagogie, piesa remarcabilului studiu va avea să fie, fără îndoială, Carta Magna care servește de preludiu. O scrie, de moment, Avito, pentru posteritate, prin intermediul Leositei, planturoasa-bălaie, cu șolduri largi. În ansamblu, este un raport amoros; acolo, precisa frunză
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
O scrie, de moment, Avito, pentru posteritate, prin intermediul Leositei, planturoasa-bălaie, cu șolduri largi. În ansamblu, este un raport amoros; acolo, precisa frunză de viță, neeludatele nevoi organice, dincolo, psihologia amorului sexual la îndemâna Leonsitelor Carbajosas și posterității care se convertesc în geniul speciei și alte metafizici, mai încolo legea lui Malthus, acolo, tendința sociologică spre monogamie, și dincolo, în sfârșit, problema descendenților. Închegat totul într-un subtil țesut în care saltă imaginația în parte, lăsând să se întrevadă diavolul ispititor, iar mai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
încolo legea lui Malthus, acolo, tendința sociologică spre monogamie, și dincolo, în sfârșit, problema descendenților. Închegat totul într-un subtil țesut în care saltă imaginația în parte, lăsând să se întrevadă diavolul ispititor, iar mai încolo, în glorioasă depărtare, splendidul geniu. Citește și recitește expeditorul, corectându-o la fiecare lectură, o recită cu gândul la posteritate și când o vede gata, face o copie și păstrează originalul, așteptând conjunctura favorabilă ca s-o transmită adresantei. Dorește înainte să o pregătească pentru ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
copie și păstrează originalul, așteptând conjunctura favorabilă ca s-o transmită adresantei. Dorește înainte să o pregătească pentru ca emoția să fie mai puțin bruscă decât cauza, iar efectul util, major. Se îndreaptă Avito spre casa Leonsitei, pentru a iniția sosirea geniului. * Nu face caz, Leonsita, acestea sunt fapte ale fratelui meu și, pe un om ca fratele meu, de fapte, trebuie să-l asculți precum se ascultă ploaia... Este precum ai începe să suferi de reumatism, îmi place puțin să ascult
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se oprește Avito pentru a vedea ochii limpezi ai Marinei care se întorc spre ai săi și cu gura căscată începe să-l asculte cu întreg corpul și cu sufletul întreg. "Dar ce am azi?" își zice viitorul tată al geniului ce mi se întâmplă de nu pot să leg două idei? Mă răvășește bestia?" Marina, în schimb, pare să spere în energia de la vegetale; a se vedea ritmul pieptului și pletele sale negre ca smoala în care se odihnește lumina
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
său o parfumată prospețime. Îi dă mâna... și asta ce e? Cum se numește? Da! Cum se cheamă? "Este adevărat că mă întorc, tontule? își zice Avito deja aflat în stradă; frumoasă manieră de a pregăti pe viitoarea mamă a geniului! Ce va gândi despre mine?" Și ajuns acasă: Ce este ce mi s-a întâmplat? Cum se cheamă? Da, cum se numește? Pentru că aici e nodul problemei, în cum se cheamă. Să dormim, dormind se digeră aceste impresii... Consider că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să vadă, ca din întâmplare, pe Marina și să plece cu ea. Amorosul instinct al lui Carrascal este dispus să se supună științei teoretizantului, dar indicându-i înainte în liniște ce să audă și să vadă, ce are să-i trimită. "Geniul nu este un copil al naturii ca cel al artei? își zice Avito; nu este natura aceea care face arta, ceea ce echivalează cu a spune că arta este cea care face natura? Că nu este fericirea consorțiul reflexiei instinctului, instinctul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lucra, ca apele pământul, o voi brăzda, îi voi da formă, voi fi meșterul ei. "Taci! Taci!" îi spune vocii interioare care îi șoptește: "Privește Avito, ce stai...? Ce stai, Avito...? Ce stai ...? ...este momeala... așa nu se ajunge la geniu... ce stai...?" "Taci!" și termină cu această concluzie: Marina este materia primă pentru geniu, eu, forma ei! Căci ce? Frumusețea fizică nu vrea să spună nimic? Adevăratele genii, cele adevărate, au trebuit să fie fiii femeilor frumoase și, dacă istoria
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ei. "Taci! Taci!" îi spune vocii interioare care îi șoptește: "Privește Avito, ce stai...? Ce stai, Avito...? Ce stai ...? ...este momeala... așa nu se ajunge la geniu... ce stai...?" "Taci!" și termină cu această concluzie: Marina este materia primă pentru geniu, eu, forma ei! Căci ce? Frumusețea fizică nu vrea să spună nimic? Adevăratele genii, cele adevărate, au trebuit să fie fiii femeilor frumoase și, dacă istoria o va nega, fie presupusul geniu nu este așa, fie nu a fost fixat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Ce stai, Avito...? Ce stai ...? ...este momeala... așa nu se ajunge la geniu... ce stai...?" "Taci!" și termină cu această concluzie: Marina este materia primă pentru geniu, eu, forma ei! Căci ce? Frumusețea fizică nu vrea să spună nimic? Adevăratele genii, cele adevărate, au trebuit să fie fiii femeilor frumoase și, dacă istoria o va nega, fie presupusul geniu nu este așa, fie nu a fost fixat bine în mama sa. Și raportul amoros? Îl va înțelege bruneta plutoniană? O, instinctul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu această concluzie: Marina este materia primă pentru geniu, eu, forma ei! Căci ce? Frumusețea fizică nu vrea să spună nimic? Adevăratele genii, cele adevărate, au trebuit să fie fiii femeilor frumoase și, dacă istoria o va nega, fie presupusul geniu nu este așa, fie nu a fost fixat bine în mama sa. Și raportul amoros? Îl va înțelege bruneta plutoniană? O, instinctul ghicește ce nu înțelege și își amintește Avito cum contemplase, cu câtă atenție observase odată o pisică cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și are unele idei... ce idee, ce idee este de a mă pretinde, a mă pretinde așa..." Și acum, câtă păsărime a cerului așezată pe firele de telegraf, departe de stânjenii câmpului, își zice: ineluctabile nevoi organice... și se înroșește geniu al speciei... lege a lui Malthus... matriarhat... matriarhat?... matriarhat! Tendință socială spre monogamie... căsătorie și patrimoniu 9... geniu al viitorului... pedagogia sociologică... dar cum să-i spun nu? Cu care față să-i spun nu, eu, săraca de mine, Marina
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acum, câtă păsărime a cerului așezată pe firele de telegraf, departe de stânjenii câmpului, își zice: ineluctabile nevoi organice... și se înroșește geniu al speciei... lege a lui Malthus... matriarhat... matriarhat?... matriarhat! Tendință socială spre monogamie... căsătorie și patrimoniu 9... geniu al viitorului... pedagogia sociologică... dar cum să-i spun nu? Cu care față să-i spun nu, eu, săraca de mine, Marina del Valle, unui întreg don Avito Carrascal! Putea fi oricare, acesta sau altul, ... dar don Avito... don Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Păi... păi... nu știu... Se pune ca sămânța... dacă nu îmi spui... Nu, ce te interesează ce fac albinele, draga mea? și apoi vocii interioare: "Taci!" și se oprește. "Draga meu?" Cine a spus asta? Ce e asta "draga meu?" Geniul speciei, of.., Inconștientul. Geniul speciei.., continuă Avito. Ce idei, Carrascal, ce idei! Carrascal? Nu îmi plac femeile care își cheamă soții pe nume. La auzul soț și soție, Marina se îmbujorează și, îmbujorat Avito de îmbujorarea ei, se apropie mai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Se pune ca sămânța... dacă nu îmi spui... Nu, ce te interesează ce fac albinele, draga mea? și apoi vocii interioare: "Taci!" și se oprește. "Draga meu?" Cine a spus asta? Ce e asta "draga meu?" Geniul speciei, of.., Inconștientul. Geniul speciei.., continuă Avito. Ce idei, Carrascal, ce idei! Carrascal? Nu îmi plac femeile care își cheamă soții pe nume. La auzul soț și soție, Marina se îmbujorează și, îmbujorat Avito de îmbujorarea ei, se apropie mai mult și îi pune
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nasul Formei și acum așa, anxioasă de împlinirea sa, caută cu gura sa formală gura materială și ambele guri se amestecă. Și în acest moment se ridică Știința și Conștiința, austere și severe, și se despart rușinați viitorii părinți ai geniului, în timp ce Pedagogia sociologică surâde din tărâmul ideilor pure. * Aflând Fructuoso, rămâne o clipă privindu-și sora, surâde și dă câteva ocoluri încăperii. Dar femeie, cu don Avito Carrascal!... Cu cineva trebuia să fie.... Clar! Dar cu Carrascal! Ai ceva să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
repetarea: "Taci!, taci!, taci!" Trecută beția primelor zile, risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
asta... M-am săturat deja.. o urăsc. De ce ați mâncat? Eu sunt, eu sunt cel care a îndemnat-o să mănânce... din cauza fosforului... Ah! Și punându-i o mână pe umăr, medicul îi zice: Nu-i produce indigestie de fosfor geniului, prietene Carrascal, căci nu ajunge fosforul în creier pentru ca acesta să dea lumină; nu ajunge, căci din întâmplare îl avem toți din plin. Atunci? Este nevoie în plus... Piatră, iască și ferigă! Cum cântam când eram copii. Exact! * Poate că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să dea la manetă. Săraca Materie ascultătoare privește cu ștersele sale priviri candide la figura dominantă a visului său; îi trezește sonata adormitele tandreți maternale și începe să i se reverse din inima maternală milă, milă suculentă față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile ritmice; care învăluie fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale spiritului, amare limfe care îi sufocă inima de mamă, că obiectele toate, comoda, scaunele, consola, oglinda, peste
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Ah, dacă am fi însămânțați noi, bărbații!... suspină Avito, tăcând: "am face-o mai științific și în mod conștient". Așa e, că dacă ați fi însămânțați voi bărbații, nu ați fi oameni, ci femei... Auzind cum gândește, Avito cu bucurie: "geniu, geniu, sigur geniu! și apoi, în loc de "taci!" îi zice vocii sale interioare: "o vezi?". * Au trecut zile. Săraca Materie simte că Spiritul, spiritul său, un dulce spirit material, vine s-o îmbibe și să o umfle, dar nu în ape
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]