1,382 matches
-
cercetări de ordin hidrologic și hidrobiologic sub conducerea lui N.M. Knipovici. În 1897 a fost inaugurat punctul de cercetări științifice Astrahani. În primele decenii ale puterii sovietice s-au făcut cercetări intense de ordin geologic de către I.M. Gubkin și alți geologi sovietici pentru a găsi rezerve de petrol și pentru a studia variația nivelului apei. În Marea Caspică se află surse bogate de petrol și gaz natural. Rezervele de petrol alcătuiesc în jur de 10 miliarde tone, iar împreună cu gazele naturale
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
piesele valoroase ale Muzeului de Stiinte Naturale „Grigore Antipa” din București, este singurul complet din lume. În 2005 printr-o hotărâre a Consiliului Județean Vaslui terenul unde a avut loc descoperirea a devenit rezervație paleontologica de interes național , la propunerea geologului Gabriel Sava . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ibănești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,83%). Pentru 5,1% din populație, apartenența etnică
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
pentru existența pe teritoriului satului Aruncuta a unei așezări din epoca română. În data de 27 iulie 2012, în urma unor lucrări de excavare în zona izvorului de apă potabilă "Ciurgău - Cremeniș" pentru realizarea unei amenanjări piscicole, pictorul Mircea Corpodean și geologul Mihai Cherecheș din Aruncuta au găsit intacte 5 bucăți tuburi de apeducte din argilă arsă cu interiorul rotund și exteriorul de forma hexagonala, avînd următoarele caracteristici: lungime tub = 320 mm., diametrul interior pentru circulația apei{fi}= 100 mm.,latura hexagon
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
frasin, carpen etc., iar animalele frecvent întâlnite sunt iepurele, căprioara, mistrețul, pisica sălbatică, bursucul, dihorul și lupul. Printre păsările ce trăiesc în zona se numără graurul, stăncuța, rândunica, barza, codobatura,lăstunul și coțofana. În primăvara anului 2011 (perioadă mai - iunie )geologul Mihai Cherecheș din Aruncuta, în urma cercetărilor făcute în zona de graniță a satului cu Dealul Erdănima, pe o pajiște, a descoperit o floare rară, Jurinea mollis, plantă pe cale de dispariție cu înălțimea între 10 - 80 cm., iar diametrul capului florii
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
care le-a preluat din lb. engl. [ "isostasy/isostatic" ] unde "isostasy" s-a format prin concatenarea cuvintelor grecești "isos" [egal, identic] + "stasis" [așezare] ceea ce are semnificația de "stabilitate egală, imobilitate echilibrată". Cei doi termeni au fost inventați în 1882 de geologul american Clarence E. Dutton ("1841-1912") , care, în recenzia din 1882 la cartea geologului britanic Osmond Fisher ("1817-1914") „Physics of the Earth`s Crust, 1881” nota în subsolul p. 289 : Primele consemnări privind manifestări ale fenomenelor izostatice datează din perioada Greciei
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
format prin concatenarea cuvintelor grecești "isos" [egal, identic] + "stasis" [așezare] ceea ce are semnificația de "stabilitate egală, imobilitate echilibrată". Cei doi termeni au fost inventați în 1882 de geologul american Clarence E. Dutton ("1841-1912") , care, în recenzia din 1882 la cartea geologului britanic Osmond Fisher ("1817-1914") „Physics of the Earth`s Crust, 1881” nota în subsolul p. 289 : Primele consemnări privind manifestări ale fenomenelor izostatice datează din perioada Greciei antice. Mai mulți autori (printre care și Aristotel) au consemnat faptul că "în
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
este compensat într-un fel de deficitul de masă din straturile mai profunde, de sub munte"". Deși valoroasă, ideea a avut un impact mic asupra gândirii geologice din timpul său. Prin anii 1802 , rezultatele lui Bouguer sunt confirmate de către geograful și geologul german Alexander von Humboldt ("1769-1859") care, în urma executării unor măsurători geodezice în Anzi sugerează că "„în acești munți ar putea exista caverne”". În 1836 , legat de teoria contracției, matematicianul englez John Federick Wiliam Herschel ("1792-1871") scrie într-o scrisoare adresată
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
german Alexander von Humboldt ("1769-1859") care, în urma executării unor măsurători geodezice în Anzi sugerează că "„în acești munți ar putea exista caverne”". În 1836 , legat de teoria contracției, matematicianul englez John Federick Wiliam Herschel ("1792-1871") scrie într-o scrisoare adresată geologului englez C. Lyell ("1797-1875"), că, în opinia sa, "„scoarța Pământului este într-un echilibru dinamic cu substratul de dedesubt numit de el marea de lavă ”". Ideea a fost preluată și dezvoltată mai târziu ( 1847 ) de matematicianul englez Charles Babbage ("1790-1871
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
și 1870 Pratt prezintă alte două comunicări la Royal Society în care-și expune punctul său de vedere (bazat pe teoria contracției), cu privire la "cauza existenței depresiunilor și elevațiilor" de la suprafața Pământului: "acestea sunt produsul contracției și dilatării termice ". În 1881 , geologul britanic Osmond Fisher ("1817-1914") publică lucrarea „"Physics of the Earth`s Crust, 1881"” unde combate teoria contracției și completează conceptul izostatic cu o precizare importantă: "scoarța trebuie să fie într-o stare de echilibru hidrostatic aproximativ astfel că orice creștere
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
și orice descărcare majoră a ei va produce o înălțare ". Fisher face și o analogie între scoarță și gheața care se sparge în blocuri ce se înalță sau coboară, reîngheață și plutesc în continuare deasupra apei. În 1882 , ofițerul și geologul american Clarence E. Dutton ("1841-1912"), dă un nume acestei stări de echilibru pe care-l propune comunității științifice în 1889 (vezi Etimologie). Contribuția majoră a lui Dutton la dezvoltarea izostaziei constă însă în faptul că, preluând și dezvoltând ideile lui
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
stadiu de dezvoltarea al teoriei izostaziei era larg acceptată ideea că în raport cu structura reală a Pământului, aceste mecanisme erau excesiv de simplificate: Între anii 1914-1915 , plecând de teoria izostaziei și bazându-se pe studiul unor mari anomalii gravitaționale din scoarța continentală, geologul american Joseph Barrell ("1869 -1919") dezvoltă într-o serie de lucrări ideea "că porțiunea din scoarță aflată imediat deasupra nivelului de compensație trebuie să fie rigidă" (altfel aceasta nu ar putea suporta greutatea munților) și introduce conceptul geofizic de litosferă
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
și științific, precum și datorită dreptului de depozit legal. Muzeul de Mineralogie care funcționează în cadrul Catedrei de Mineralogie a Facultății de Biologie și Geologie a Universității Babeș-Bolyai a fost conceput inițial ca loc de studiu și aprofundare a cunoștințelor pentru studenții geologi și specialiști în domeniu. Începând cu anul 2002, Colecția didactică de minerale și roci și-a deschis porțile publicului larg. Muzeul deține în prezent un număr de aproximativ 16.500 de eșantioane (dintre care în jur de 12.500 de
Universitatea Babeș-Bolyai () [Corola-website/Science/299674_a_301003]
-
istorie îndelungată și o bogată tradiție științifică. S-a constituit ca și colecție academică în 1919, preluând parțial din colecțiile Universității "Franz Joseph" (inaugurată în 1872). Colecțiile au fost ulterior reorganizate și îmbogățite cu eșantioane donate de profesorii și studenții geologi. Schimburile efectuate cu muzee și colecționari din țară și străinătate contribuie și ele la diversificarea continuă a patrimoniului muzeal. În prezent, muzeul deține peste 50.000 de eșantioane, dintre care aproximativ 30.000 sunt expuse permanent. Deschis în anul 2001
Universitatea Babeș-Bolyai () [Corola-website/Science/299674_a_301003]
-
dovezi solide ce indică existența unei găuri negre de peste patru milioane de mase solare în centrul Căii Lactee. Noțiunea de corp suficient de masiv încât să nu permită nici măcar luminii să scape a fost pentru prima oară menționată în 1783 de geologul John Mitchell în lucrarea sa adresată Societății Regale din Anglia: În 1796 Matematicianul Pierre-Simon Laplace susține ideea lui Mitchell în primele două ediții din cartea "Expoziția Sistemului Lumii", dar ideea era neverosimilă în secolul al XIX-lea, când încă nu
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
000 de ani, este clasificat ca “vulcan adormit”, iar vulcanul care nu a erupt de peste 25.000 de mii de ani poate fi considerat “vulcan stins”. Un caz similar este și al vulcanului "La Palma", care a intrat în atentia geologilor la jumătatea secolului trecut. Datele colectate arată că următoarea erupție va provoca prăbușirea în ocean a unei mase de roci de 500 km³, cântărind 500 de miliarde de tone. Erupția va putea fi urmată de un tsunami gigantic. Potrivit lui Bill
Krakatau () [Corola-website/Science/299244_a_300573]
-
în anii 1897-1899. A fost organizată de „"Societatea de geografie belgiană"”, fiind condusă de către baronul Adrien de Gerlache. Expediția avea un caracter internațional, la ea participând, pe lângă belgieni, medicul american Frederick Cook, naturalistul român Emil Racoviță, meterologul polonez Antoine Dobrowolski, geologul polonez Henryk Arctowski și alții. Roald Amundsen a participat în calitate de ofițer secund al navei „"Belgica"”. Expediția a pornit din portul belgian Anvers la 10 august 1897. În apele Antarcticii a fost explorată „"Țara lui Palmer"” (în nordul „"Țării Graham"”) dovedind
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
ul este un mineral specific al acestei familii mari de materiale oxide și hihroxide este CaTiO fiind prima oara descris în 1830 de către geologul Gustav Roșe. Denumirea de "perovskit" a fost dată după numele faimosului mineralog rus, contele Lev Aleksevici von Perovski. Mineralul este un oxid de calciu și titan, el ar cristaliza din punct de vedere teoretic în sistemul cubic. În structura perovskitului
Perovskit () [Corola-website/Science/307027_a_308356]
-
(n. 1940) este un geolog român, membru corespondent al Academiei Române din 2001 și membru titular din 4 noiembrie 2016. A urmat Liceul „Titu Maiorescu” (1953-1956) și Școala Tehnică de Geologie din București. Absolvent al Facultății de Geologie-Geografie, specialitatea mineralogie-petrografie a Universității din București. În 1974
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
și internaționale lansate de Ministerul Educației și Cercetării (1991-2008), Membru al Societății Geologice a României și președinte al ei (2000-2006), al Societății de Mineralogie și Petrografie a Mediului „Ludovic Mrazec” (1990-1994), al International Association of Sedimentologists, al Asociației americane a geologilor din petrol (AAPG). De asemenea, membru al Consiliul Național al Geologilor din România și reprezentant al României în Comisia Uniunii Internaționale a Științelor Geologice (IUGS) pentru Istoria geologiei . Este laureat al Premiului „Gr. Cobălcescu” al Academiei Române (1976) și a fost
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
Societății Geologice a României și președinte al ei (2000-2006), al Societății de Mineralogie și Petrografie a Mediului „Ludovic Mrazec” (1990-1994), al International Association of Sedimentologists, al Asociației americane a geologilor din petrol (AAPG). De asemenea, membru al Consiliul Național al Geologilor din România și reprezentant al României în Comisia Uniunii Internaționale a Științelor Geologice (IUGS) pentru Istoria geologiei . Este laureat al Premiului „Gr. Cobălcescu” al Academiei Române (1976) și a fost distins cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de ofițer (2000
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
și trimitere în închisorile comuniste. A avut trei fiice : Elisabeta, Ioana și Elenă. Fiica sa, Elisabeta Angelescu, s-a căsătorit cu matematicianul Alexandru Ghika -fiu Grigore Ghika - fizician. Fiica sa Ioana (Jeanne) Angelescu s-a căsătorit cu Ștefan Ghika - Budesti, geolog, membru corespondent al Academiei Române, fiul arhitectului Nicolae Ghika Budesti - cei doi au înfiat pe Elenă (Ilinca) Ghika Budesti, căsătorită cu Matei Ghika, fiul arhietctului Ion Eugen Ghika (primul fiu al arhitectului Nicolae Ghika Budesti) și au avut trei fiii - Alexandru
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
(uneori "Grigore", "Gregoriu", n. 10 februarie 1836, Eliza Stoenești, Ialomița - d. 20 februarie 1911, București) a fost un geolog și paleontolog român, explorator, membru titular (1876) al Societății Academice Române. Împreună cu Grigore Cobălcescu, este întemeietorul școlii române de științele pământului (geologie, mineralogie, paleontologie). A fost primul profesor în acest domeniu al Universității din București, a condus lucrările pentru elaborarea
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
de geologie a revenit în 1910, lui Sava Athanasiu. Grigoriu Ștefănescu a organizat și condus "Biroul Geologic", înființat în 1882 la inițiativa sa, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. Rezultat al eforturilor lui și a mai multor geologi, harta la scara 1/200000 a fost terminată în 1898. În timpul peregrinărilor sale geologice a descoperit o serie de rămășițe de faună și floră fosile din perioadele mezozoic și terțiar, care au făcut obiectul unor lucrări cunoscute. Una din primele
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
Ion Simionescu (n. 10 iulie 1873, Fântânele, județul Bacău, România - d. 7 ianuarie 1944, București) a fost un geolog și paleontolog român, membru titular (1911) al Academiei Române. Rămas orfan de mic copil, Ion Simionescu a fost crescut la Botoșani de bunica lui. După absolvirea liceului a studiat la facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași, unde a fost
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
al Academiei Române. Rămas orfan de mic copil, Ion Simionescu a fost crescut la Botoșani de bunica lui. După absolvirea liceului a studiat la facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași, unde a fost elevul chimistului Petru Poni și al geologului Grigore Cobălcescu. Specializându-se în geologie și paleontologie, Simionescu a devenit în 1900 profesor la Universitatea din Iași la vârsta de numai 27 ani. După 29 ani de activitate la Universitatea din Iași, a fost chemat la Universitatea din București
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]