4,128 matches
-
Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Vin să-ți urez cu sufletul ca Domnul Sfânt să te-ocrotească și-n jurul tău, prietene, doar ce e bun să înflorească. Și, chiar de nu e frig și ger în seara când vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. De-aici, din munții mei cărunți mă-nclin în fața ta, creștine, și Dumnezeu Mare și Sfânt să-ți dea noroc și numai bine Și, chiar de
PRIMEŞTE-MĂ, PRIETENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366501_a_367830]
-
Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. De-aici, din munții mei cărunți mă-nclin în fața ta, creștine, și Dumnezeu Mare și Sfânt să-ți dea noroc și numai bine Și, chiar de nu e frig și ger în seara când vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Leonid IACOB Referință Bibliografică: Primește-mă, prietene / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454, Anul IV, 24 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
PRIMEŞTE-MĂ, PRIETENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366501_a_367830]
-
de sensuri și nonsensuri și de tot amalgamul existențial, pe care, ca un Sisif, îl urcă din greu, pentru a se răstigni, aidoma lui Hristos, pe „crucea dăltuirilor de tihnă“. Cu degetele „arse / de necântec“ și cu „penița / înmuiată-n ger“, acest barcagiu al iubirii e ca „apa ce curge prin maluri proscrise“, plutind în „deriva / corăbiei-dor“, de unde, privind în „oglinda apelor / și a cerului“, zărește nu doar propriul chip, ci și imaginea noastră, „suflete firave, / sorbind sufletul cuvintelor / pentru a
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
mă aștepta lângă pernă, când Moșul se ducea-n poveste eternă. Nu mai voiam caiete, cerneală și toc. Acum aș vrea doar al copilăriei joc. Așteptam Iarna cu mii de diamante ce-mi plâgeau în mâini de dorul celorlalte, când ger tăios îmi sculpta flori la fereastră și-nfiorată era zarea albastră. © Maria Filipoiu 27.12/2014 Referință Bibliografică: AȘTEPTAM IARNA / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1457, Anul IV, 27 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu
AȘTEPTAM IARNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366536_a_367865]
-
va auzi glasul Ei: „Aștept ca să revii, să ieși din rătăciri, Să risipești, de sunt, străine mângâieri, Și-am să te ning din nou cu-a mele vii simțiri!” (Așteaptă-mă!) Și parcă văd pe copilul cu nasul roșu de ger căzând prin zăpadă, ridicându-se, înotând prin troiene, avid să soarbă toate plăcerile iernii, visând în somn ”fulgii în zbor”, rugându-se la ”mândrul soare/ Să nu-mi strice alb decor”, din poezia „Iarnă”. Am înțeles semnificațiile variate ale îndemnului
MARIAN MALCIU ŞI PRISMA DE STICLĂ A LUI ISAAC NEWTON, ÎN ANALIZA DOAMNEI GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366530_a_367859]
-
386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului intrare în văgăuna culorilor. întuneric și spaimă. codru de pâine uscat în pumnul zgâriat de nevoi definiție a loviturilor într-un punct în mișcare. viu. chircit pe asfalt, omul cu haina de ger așteaptă. primește. pumnul, zăbala prostiei, în seara unei zbateri absurde. nimic din nimic nu se naște. nici el, nimicul. Referință Bibliografică: prezent / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
PREZENT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366589_a_367918]
-
Strămoșului necunoscut care mi-a transmis pasiunea pentru vânătoare Răsună vesel corn de vânătoare: Vizează lupii, vulpile, mistreții: e-o hăuială clătinând pereții palatului de cetini și ninsoare. Nu mergem să înspăimântăm ereții, Nici la pasaj de alte zburătoare. Prin gerul aspru gata să doboare Luăm cu asalt entuziast nămeții. Noi facem sport, vânăm din pasiune, Nu pentru un sărman coltuc de pâine Pe-așa o vreme, zău, e o minune Să dai afară amărât un câine. Fără trofee? Nu ne
PALAT DE CETINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366598_a_367927]
-
Iacob , publicat în Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014. Primește-mă, prietene Primește-mă, prietene să-ți cânt colinda de departe, că pe întregul pe mapamond nu e nimic ce ne desparte. Și, chiar de nu e frig și ger în seara când vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Primește-mă în casa ta și nu-mi plăti pentru urare: un zâmbet doar să-mi dai aș vrea, prietene din depărtare. Și, chiar de nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Primește-mă în casa ta și nu-mi plăti pentru urare: un zâmbet doar să-mi dai aș vrea, prietene din depărtare. Și, chiar de nu e frig și ger în seara când vine Mesia, eu tot cânta-voi leru-ler ca să-ți aducă bucuria. Vin să-ți urez cu sufletul ca Domnul Sfânt să te-ocrotească și-n jurul tău, prietene, doar ce e bun să înflorească. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Dobre , publicat în Ediția nr. 678 din 08 noiembrie 2012. Ursitoarea Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare. Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mari Le-a dat gerului napraznic, fără grijă de urmări! Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! Mă rog Mă rog din când în când să îmi apari în vis Și liniște să dai
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
a întors! Darul meu, sunt eu! Daruindu-ma ție ... Citește mai mult UrsitoareaTi-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare.Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare!A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mariLe-a dat gerului napraznic, fără grijă de urmări!Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoareNu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare!Mă rogMa rog din când în când să îmi apari în visSi liniște să dai din nou, somnului meu
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
569 din 22 iulie 2012 Toate Articolele Autorului driblează cuvântul o frântură de cer se face oglindă când eu te privesc liniștea ierbii adoarme în mine când greierii cântă izvorul curge de secole setea ne-o stingem bând din băltoace gerul despică stejarul în două de-a lungul îmi cade pe umeri lemnul de cruce cât o să-l duc? poteca greu suie păcatul dansează ca o minge de foc o lacrimă sfințește oasele cu gust de țărână driblează cuvântul prin sufletul
DRIBLEAZĂ CUVÂNTUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366645_a_367974]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Prometeu Era un întuneric voit. Lipsiți de foc, care fusese încuiat în ceruri, chiar Prometeu luptase cu aprigele geruri ce dănțuiau al morții ultim joc. Pandora deschisese cutia cu minuni. Zburaseră cu toate-ntr-o clipită. Rămase doar speranța de-nfrângeri obosită, pedeapsă pentru oamenii comuni. Se transformă-n cometă trufașul Prometeu și străbătând în iureș constelații fură din
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365640_a_366969]
-
reușesc adesea - să-și păstreze omenia, într-un fel uimitor de firesc. Cum altfel decât printr-o omenie neștirbită s-ar putea explica un episod atât de dezarmant precum acela în care Preotul Dimitrie Bejan, preot ortodox, o ia prin gerul năprasnic, ca să boteze clandestin fiul unui securist sovietic și al unei evreice? Sau așa-zisul “Al optulea Sinod ecumenic”? Lecție pentru orice conflict interconfesional artificial creat, în cadrul acestui “Sinod”, trei sute de preoți din lagăr - ortodocși, catolici și reformați - s-a
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
Publicat în: Ediția nr. 983 din 09 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului copacul acela Copacul acela sfios are rădăcinile atârnând pe-o latură albastră de cer. Verdele, verdele din cântec doinind mai zămislește cu dragoste flori dar cad risipite de ger. Nu mai contează de pietrele s-au înfipt pe furiș în firavul fir îndreptat spre lumină... e doar un copac, care-a stat în hățiș crezându-se măr în grădină. Povestea lui de copac o spun boabele ce curg în
COPACUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365685_a_367014]
-
care pierdere marină și stelara Albastra-verde, până de sidef, Si netrezita Galateee de povară, Teși ochii tăi, cu Terra, pe gherghef? O lebădă pe care o chemară Beți de otravă, treji de diabet - Să-ți cânte frumusețea cea amară Din ger, salvata-n casă - un poet - Cum tremura privirea ta, să moară - De nu as bea din ea - ca un stilet - Tăișul tău de trup de căprioara Prin panda mea de foc, anahoret - Dar ce Tamisa, Dunăre, sau Loara, Să spele
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
Acasa > Poeme > Antologie > PRAXISM Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 713 din 13 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului S-a stins prematur utopia Pentru vreun scop mărunt și practic Și după gheața ce-o topi ea Se-anunță iarăși gerul arctic N-ai să găsești o dogmă laxă Să te oblige la frumos Când tot ce-ai învățat din praxă La fel e de insidios Pierdute cheile comorii Deși mai mulți vin să ne-nvețe Cum cântă noaptea sicomorii Cu
PRAXISM de ION UNTARU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365736_a_367065]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Plânsul puiului de lebădă Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în cele trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona hotelului Paradiso, plutind pe apa puțin adâncă. Erau toate cele 36 lebede adunate în
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
urgia iernii. Niciodată nu a mai fost o asemenea vreme, de când aceste prințese ale naturii s-au aclimatizat și nu au mai părăsit litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger năpraznic, când marea a înghețat la mal peste două sute de metri spre larg. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără stele, fără posibilitate de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să țipe după ajutor. Tot grupul
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
pe plaur. Păsările cu experiență au început să spargă gheața de la mal cu ciocurile, încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, să nu înghețe apa la loc, însă gerul era prea puternic, iar puiul prea departe. Deja, exista riscul ca întreg stolul să rămână prizonier al gheții nemiloase. Doar la câțiva metri de stol, puiul plângea după ajutor, văzând cum păsările pornesc spre plaur, abandonându-l. Plângea puiul, plângeau
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
-l. Plângea puiul, plângeau și lebedele, scoțând sunete de jale. Erau neputincioase. Nu aveau cum să-l ajute pe nesăbuitul pui. Într-un târziu, s-au retras toate pe plaur pentru a nu pieri întregul stol în capcana gheții. Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe și marea la mal. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
ului, auzind țipătul de disperare al puiului de lebadă, alergă repede la malul apei, apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția, determinând-ul să iasă afară în gerul ce crăpa pietrele. Nea Ghiță zis “Mami” după cum se adresa el fiecărui interlocutor, fost electromecanic la farul “Verde” trecut de șaptezeci de ani, păzea de ani de zile această clădire. Acum moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
cățelușa. Dinspre lac nu putea să vină niciun pericol, care să amenințe siguranța clădirii aflată în paza sa. Totuși, enervat de insistențele cățelușei și intrigat de cursele acesteia, peste șosea, spre malul lacului, își învinse repulsia de a ieși în ger și vânt și porni pe urmele Moldei, luându-și pe umeri șuba călduroasă. Ajungând împreună cu cățelușa pe malul lacului înghețat, văzu puiul de lebădă prins în strânsoarea nemiloasă a gheții, cum dădea din aripi din ce în ce mai slab. Își dădu seama de
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]