KorAP: Find »[drukola/base=get & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...124 >

3,100 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667

părăsit Roma. Vreau s-o scriu altfel. E necesară o lectură mai detașată a faptelor simbolice care-i privesc pe zei; o lectură mai puțin exaltantă și mai apropiată de limbajul obișnuit al oamenilor. Aia mi-a mărturisit că poveștile geților încep aproape întotdeauna luând în răspăr solemnitatea magică ce exista illo tempore. Iată un exemplu: „A fost odată ca niciodată și cu-adevărat a fost, pentru că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, pe când făcea plopul pere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
copil, de către Titani. Mâniat, Zeus a reușit să-i stârpească pe ucigași și, în același timp, să salveze inima fiului, care, în felul acesta a putut fi născut a doua oară de către muritoarea Semele. Dionysos e un zeu trac, iar geții, care, după Herodot, sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci, îl venerează ca pe o divinitate omenească. Se presupune că lui Dionysos i-a fost hărăzit mormântul printre oameni și că el s-a întors de dincolo de mormânt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
de insecte roșii care m-au făcut să mă gândesc la scarabei, gândacii sacri ai egiptenilor. La drept vorbind, se deosebesc: aceștia sunt mult mai mici și colorați. Localnicii îi numesc „boii Domnului” și îi venerează, pentru că îi consideră sacri. Geții studiază cu atenție mișcările lor când se distribuie, imprevizibil, pe scoarța copacilor, în figuri geometrice neobișnuite, fiindcă, după spusele lor, indică apropierea unor evenimente cosmice iminente. De exemplu, apariția lor bruscă anunță ploaia. După cum se pare, lucrurile stau aici așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
de rafinament și civilizație care, cu siguranță, nu e nelalocul ei la Tomis, veche cetate grecească devenită, datorită schimburilor ei cosmopolite, un punct de întâlnire al mai multor culturi. Greaca e limba cea mai răspândită, în mijlocul altor graiuri curente: latin, get, scitic. Există și un dialect local, tomitese, limba afacerilor și a politicii, care cuprinde cuvinte din toate limbile și e ușor de învățat. Se vociferează liber în piețe împotriva lui Augustus și a dictaturii lui, în ciuda prezenței aici a două

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
legi precise care să stabilească cum anume și când pot străinii să locuiască pe pământul ăsta; de altfel, în oraș există o situație de haos și de confuzie generală, atât în lucrurile politice, cât și în cele militare. Herodot despre geți Ea a fost cea care a găsit fragmentul referitor la geți. Iată-l: În schimb, geții au ales nebunia să lupte sau au fost imediat transformați în sclavi, cu toate că erau cei mai viteji și mai drepți dintre traci. Ei se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
să locuiască pe pământul ăsta; de altfel, în oraș există o situație de haos și de confuzie generală, atât în lucrurile politice, cât și în cele militare. Herodot despre geți Ea a fost cea care a găsit fragmentul referitor la geți. Iată-l: În schimb, geții au ales nebunia să lupte sau au fost imediat transformați în sclavi, cu toate că erau cei mai viteji și mai drepți dintre traci. Ei se consideră nemuritori: cu alte cuvinte, sunt convinși că nu mor, ci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
de altfel, în oraș există o situație de haos și de confuzie generală, atât în lucrurile politice, cât și în cele militare. Herodot despre geți Ea a fost cea care a găsit fragmentul referitor la geți. Iată-l: În schimb, geții au ales nebunia să lupte sau au fost imediat transformați în sclavi, cu toate că erau cei mai viteji și mai drepți dintre traci. Ei se consideră nemuritori: cu alte cuvinte, sunt convinși că nu mor, ci cred că cel care dispare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
crede astfel de lucruri: însă nici nu dau crezare din cale-afară amănuntului cu locuința subterană; mi se pare, de altfel, că acest Zalmoxis a trăit cu mulți ani înainte de Pitagora. Dacă însă o fi fost om sau vreo divinitate a geților, nu e prea ușor de spus. Pentru mine, în privința lui sunt de ajuns cele ce s-au spus.” Nu mă surprinde istețimea lui Herodot. Chiar dacă orgoliului grec nu-i convenea să admită cât anume datora doctrina pitagoreică învățăturii inițiatice a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
am scris în Metamorfoze - că mi-ar plăcea să semăn în el dinți de balaur. Ca și în mitul fantastic despre fuga Medeei, probabil c-ar răsări din ei niște războinici mercenari, capabili să înroșească pământul-mumă, ucigându-se între ei. Geții nu sunt animați însă de spirit războinic și recurg la arme numai ca să se apere. În schimb, grecii și romanii sunt cei care le alimentează ura și sfârșesc prin a împiedica populația băștinașă să se integreze normal în viața pașnică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
trăiesc pe pământul lor ca niște sclavi. Tocmai din cauza acestor lucruri inadmisibile, pământul ar trebui semănat, precum în mit, cu dinți de balaur; astfel natura sfârșește prin a se umaniza, moleșindu-se. Piatra ajunge să simtă de parcă ar fi un get; copacul devine un războinic în luptă acerbă împotriva invadatorului și murmurul apei îl îneacă pe străin. În fiecare seară contemplu marea în timpul amurgului, când crusta ei solzoasă se aurește ca un veștmânt imperial: pare c-ar vrea să se-mpodobescă solemn

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
că asta ar fi drept. Neîncredere Aleg de bună-voie să-i neglijez pe zei și susțin spontan inutilitatea lor. Nu-i pot acorda încredere cuiva care mă terorizează, fără ca, de altfel, să-mi ofere totuși minima șansă de catharsă. Zeul geților mă interesează întrucât este și om. Se presupune, tocmai de aceea, că este atent la orice slăbiciune omenească și știe să-i afle un remediu. Sacrificiu Azi-noapte, am participat cu Aia la o procesiune religioasă importantă. Ne-am dus cu toții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
fi acceptat ca să trec ultima probă. Avertisment Am învățat și să mă uit altfel la oameni. Îi avertizez din priviri că nu mă mai sperie nimic. O privire directă, crudă, lipsită de milă trebuie să aibă o replică tot atât de sinceră. Geții izbutesc să te citească în ochi: înțeleg imediat cu ce fel de persoană au de-a face. Nu tolerează viclenia grecilor și nici aroganța romanilor. Privirea lor e întotdeauna senină și dătătoare de siguranță; pare aproape un avertisment sever că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
verde așa de închis, încât bat în negru. Îi înconjoară niște mesteceni albi; aceștia sunt dispuși geometric, formând un cerc magic. Și sanctuarul circular de la Sarmisegetuza e înconjurat de asemenea șiruri duble de brazi și mesteceni. Acești arbori, pe care geții îi consideră însemne ale morții și ale vieții, reușesc să-mi dea un sentiment peren de vigoare. Îmi place să prind între dinți acele înțepătoare ale brazilor și să le mestec: gustul lor iute și răcoritor mă însoțește tonifiant toată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
de a se prostitua în templul sacru cel puțin o dată în decursul vieții; darurile pe care le primesc trec în beneficiul colectivității. Nici măcar fecioarele nu sunt scutite de această obligație. Nu se simt pângărite în nici un fel. Epos În realitate, geții nu venerează nici un zeu. Aș spune mai degrabă că respectă cu sfințenie numai natura. O observă gravi, o interpretează atenți și o urmează strict în ceea ce le comunică aceasta prin ciclurile ei cosmice. Așa s-a născut epos-ul soarelui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
astupă un gol. Glykonul Acest șarpe care mă fascinează atâta prin privirea-i feminină insinuantă e, desigur, o himeră a metamorfozelor celor mai ascunse din om. E Sfinxul. Glykonul ar trebui să se afle, obligatoriu, numai pe mormântul poeților. Puritate Geții consideră cutuma virginității femeilor înainte de căsătorie de o importanță fundamentală; atunci când regula e încălcată, pedeapsa e extrem de severă. Oricum, chiar și tinerii se mențin puri până la căsătorie. Se consideră că puritatea conferă trupului vigoare și menține treaz intelectul. Cotys Când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
și menține treaz intelectul. Cotys Când eram apropiat de familia imperială, am fost trimis de Augustus la curtea lui Cotys, în perioada în care nunta acestui rege barbar cu Iulia părea iminentă. Mi-am dat seama destul de repede că regele geților, care, între altele, era un bun poet, n-avea cu adevărat intenția să accepte o femeie cu reputație dubioasă. Geții au, în privința asta, niște reguli de fier. Fiica lui Cotys, iarăși, era foarte legată de pământul trac și nu voia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
în perioada în care nunta acestui rege barbar cu Iulia părea iminentă. Mi-am dat seama destul de repede că regele geților, care, între altele, era un bun poet, n-avea cu adevărat intenția să accepte o femeie cu reputație dubioasă. Geții au, în privința asta, niște reguli de fier. Fiica lui Cotys, iarăși, era foarte legată de pământul trac și nu voia să se mute la Roma, ca soție a lui Tiberiu. Această situație încurcată m-a împiedicat să am vreun succes

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
foarte legată de pământul trac și nu voia să se mute la Roma, ca soție a lui Tiberiu. Această situație încurcată m-a împiedicat să am vreun succes diplomatic; și totuși, vizita a fost, într-un anume sens, plăcută. Regele get cunoștea perfect latina și greaca și scria versuri inspirate. Motivele nemuririi și ale voluptății morții erau dominante în poemele lui; în timpul declamării versurilor, Cotys se acompania din fluier sau din liră, improvizând melodii triste. Mi s-a părut o contradicție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
Aiei vor fi citite vreodată. Când îmi pun această întrebare, înțeleg că vechiul meu orgoliu nu m-a părăsit cu totul; e doar bine ascuns sub câteva văluri. Mi-ar plăcea să se știe că m-am schimbat trăind printre geți, că am învățat ceea ce-mi era indispensabil ca să-mi duc la bun sfârșit căutarea. Cred că geții ar putea, cu-adevărat, să mă accepte ca mesager al lui Zalmoxis, lucru care mă măgulește imens, dar nu știu dacă zeul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
părăsit cu totul; e doar bine ascuns sub câteva văluri. Mi-ar plăcea să se știe că m-am schimbat trăind printre geți, că am învățat ceea ce-mi era indispensabil ca să-mi duc la bun sfârșit căutarea. Cred că geții ar putea, cu-adevărat, să mă accepte ca mesager al lui Zalmoxis, lucru care mă măgulește imens, dar nu știu dacă zeul acesta o fi cu adevărat dispus să primească mesajul de la un străin. Cine știe? Poate că sufletul meu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
de necrezut cum a reușit să-și facă o adevărată bibliotecă!) și recitește Cântul al X-lea, de unde reiese ticăloșia lui Ulise, care profită de somnul regelui trac ca să-l ucidă, punând stăpânire pe frumoșii cai ai acestuia. În basmele geților calul este întotdeauna prezent. La Tomis, zgâriat pe lapide străvechi, apare un erou călare, călărețul trac. Zalmoxis/Pitagora Acum sunt convins că Zalmoxis l-a precedat pe Pitagora, așa cum afirmă Herodot, și că cel de al doilea i-a preluat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
Zalmoxis/Pitagora Acum sunt convins că Zalmoxis l-a precedat pe Pitagora, așa cum afirmă Herodot, și că cel de al doilea i-a preluat doctrina și învățămintele celui dintâi. E ciudat cum grecii au putut să împrumute ideea nemuririi de la geți, fără să mai recunoască acest lucru. În Metamorfoze îl voi pune pe Zalmoxis în locul lui Pitagora. Alte frontiere Am depășit tiparele limbii latine. Vreau să găsesc alte frontiere lingvistice care să mă pună la probă. Simt nevoia să încep să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
flăcările unui rug; sufletele noastre însă vor avea o soartă diferită. Dezlipite din locul de origine, ele vor trăi veșnic în alte locuințe, în care vor fi primite ca în propria lor casă.” O problemă individuală Herodot narează ocultarea zeului get și epifania care i-a urmat după patru ani. Eu nu caut nici un fel de epifanii: am nevoie numai de a dobândi seninătatea înainte de a muri. Moartea - așa cum o predică doctrina zalmoxiană - nu e decât o problemă individuală a reintegrării

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
să mă părăsească. Și totuși ea zice că tocmai eu sunt cel care am intenția de a o lăsa. Tăcerea ei mă face să meditez profund la gestul meu, dar de-acum am decis. Sunt la fel de senin ca oricare dintre geți. Aștept doar semnalul marelui preot. Poet al geților Ospitalitatea e aici fundamentală. Străinii sunt primiți cu prietenie, fiind invitați în case și la ospețe. Nu înțeleg acest sentiment de altruism care lipsește la alte seminții. Toți sunt extrem de binevoitori și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
tocmai eu sunt cel care am intenția de a o lăsa. Tăcerea ei mă face să meditez profund la gestul meu, dar de-acum am decis. Sunt la fel de senin ca oricare dintre geți. Aștept doar semnalul marelui preot. Poet al geților Ospitalitatea e aici fundamentală. Străinii sunt primiți cu prietenie, fiind invitați în case și la ospețe. Nu înțeleg acest sentiment de altruism care lipsește la alte seminții. Toți sunt extrem de binevoitori și nimeni nu aduce nici o ofensă celui care e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]