12,993 matches
-
se va constitui ca atare pe măsură ce semnăturile se vor strînge. Dar pentru asta este nevoie de un început, de un exemplu, o probă a capacității noastre de a întrona liniștea, respectul, ordinea, cinstea față de instituțiile naționale. Ne trebuie bulgărele de gheață în jurul căruia se va aduna troianul, care va putea declanșa avalanșa ce va curăța de putregaiuri, de escrocherii și de idei străine, periculoase Țării. De aceea am venit la Vladia, pentru a realiza în mic, dar în realitate, ceea ce vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea foarte bine", nu era decît o figură de stil, Mihail era sigur de toți oamenii săi, dar precauția era absolut necesară pentru a respecta adevărul marelui secret nimic niciodată nu este definitiv. După cîte înțelegea, Bîlbîie mergea pe o gheață foarte subțire, intrase binișor în miezul complotului, să o fi făcut cu ajutorul prințului Pangratty?, dar lucrurile erau instabile. Grupul de ofițeri care acționa activ în fascie, nu mai mulți de patru, organizaseră cu destul cap toată afacerea, dar modul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un om despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atitudine să adopte, nici cui să-i ceară ajutor, și în cele din urmă răspunse cu voce gravă: —E-adevărat? Făceai dragoste cu asasinul tatălui tău, în timp ce Purúa agoniza? — N-am de ce să dau explicații nimănui, veni răspunsul, ca de gheață. Legea spune că eu sunt regina. Zâmbi cu cinism. Altfel nici n-aș fi fost de acord să fiu predată în schimbul acelor prizonieri. Du-mă înapoi pe uscat! — Dar tot legea precizează că, la bordul unei nave, autoritatea căpitanului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Speranță pentru viitorul nostru nenăscut”. Imaginează-ți că te-ai duce la banchetul de absolvire în fiecare seară pentru tot restul vieții. În fiecare seară un alt decor alcătuit din flori sud-americane și milioane de beculețe albe. O sculptură de gheață și o fântână cu șampanie și o orchestră în costume de seară cântând vreo melodie a lui Cole Porter. Fiecare decor construit pentru arabi din familiile regale și pentru băieții minune ai Internetului. Prea mulți oameni îmbogățiți peste noapte de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe faptul că oroarea de acum va fi mai groaznică decât cea trecută. Clipa asta e un punct din scenariu la care nici nu îndrăzneam să visăm. Punctul culminant al primului act, care va face viețile noastre să valoreze bani gheață. Stomacul domnului Whittier explodând, evenimentul la care asistând vom putea deveni faimoși. Precum urechea lui Lady Zdreanță, burta crăpată a domnului Whittier e biletul nostru de intrare. Un cec în alb. Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
singur dinte. Webber se uită în jur, în cabina avionului, la pielea albă de pe pereți, la mobilierul din lemn de arțar cu noduri ca ochii de pasăre, lăcuit oglindă. Webber se uită la băutura pe care o ține în mână; gheața abia de s-a topit sub jetul de aer condiționat. Cum aproape și-a pierdut auzul, spune, prea tare, aproape strigând: — Unde suntem? Sunt într-un Gulfstream G550, cel mai tare avion privat cu reacție pe care-l poți închiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de espresso și lampă cu halogen, a cărei lumină joacă strălucitoare pe paharele de cristal. Cu frigider și cuptor cu microunde și automat de făcut gheață. Toate astea zboară la cincisprezece mii de metri altitudine, cu o viteză de 0.88Mach, undeva deasupra Mediteranei. Cu toții beau Scotch whiskey. Toate astea, mai drăguțe decât orice loc în care vei fi vreodată. Poate cu excepția sicriului. Webber își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
l-a pregătit pentru ei în Florida amicul lor Jenson. Amicul lor din războiul din Golf. Reverendul nostru Fără Dumnezeu. Adică îngrășământ?, întreabă Webber. Și Flint zice: — Juma’ de tonă. Mâna lui Webber tremură atât de puternic încât se aude gheața zuruind în paharul gol. Tremurul ăsta e traumatic. E doar Parkinson. Encefalopatia traumatică cu necroză parțială a țesutului cerebral are efecte de-astea. Neuronii sunt înlocuiți de țesut cicatrizat mort. Îți pui o perucă cu bucle roșcate, gene false, dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spate în fotoliul de piele albă, Flint zice: — Avem musafiri. În partea aia se văd două avioane de vânătoare. Flint le face cu mâna. Profilurile micuțe ale piloților nu schițează nici nu gest de răspuns. Și Webber se uită la gheața care se topește în paharul gol și zice: — Unde mergem? Din carlingă, Sheila spune: — Sunt după noi de când am luat spre interior, la Jedda. Își pune din nou căștile pe urechi. Și Flint se apleacă peste interval să umple din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări zile întregi. Ca scaiul, pretutindeni. Atitudinea de gheață a fetei îl făcu, totuși, să nu se apropie prea mult. Se așteptase ca ea să fie măgulită de interesul pe care i-l arăta și să-i cadă la picioare, așa cum fusese obișnuit. Răceala gâzei blonde cu păr cârlionțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-un astfel de loc. Se schimbă în camera de gardă și agățată de mâna mamei urcă în salon. Sanda plângea mereu și Luana nu știa cum să-i oprească lacrimile. Pe tot parcursul nopții ținu pe burtă pungi cu gheață. Nu închise un ochi, spunându-și fără încetare că totul va fi bine. A doua zi dimineață fu condusă într-un salon vecin cu sala de operație. Se dezbrăcă de cămașa de noapte și trase pe ea un șorț alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care i le făcea vizavi de voce. Uneori o lua razna și cânta fals. Victor se strâmba oripilat. Încearcă să controlezi sunetele. Talentul înnăscut nu e suficient. Concentrează-te asupra fiecărei note. Cânta cu ușurință, ca și cum ar fi alunecat pe gheață. După câteva vocalize putea cânta oricât. Îi plăcea ceea ce făcea, nu avea în repertoriu melodii care nu-i ajungeau la suflet. Trăia fiecare cuvânt al poveștii, fiecare notă a vocii și chitarei. Obsedată de versurile unui cântec al grupului " Ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oarecare, în timp ce drumul se întindea în fața lor drept și impersonal. Nu sunt proprietatea ta. În ziua în care am să te părăsesc cu adevărat, n-ai să poți face nimic să mă oprești. El o săgetă cu o privire de gheață și conduse nebunește, într-o tăcere apăsătoare, tot drumul până acasă. După trei săptămâni, sună telefonul. Mara, fosta colegă de bancă, o anunța că la sfârșitul lunii se organiza revederea după zece ani de la terminarea liceului. Luana n-avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nevastă! Glasul lui avu efectul unui tunet. Se dezechilibră și simți că-i pocnesc timpanele. Vocea groasă, de bărbat viril, sună ca o amenințare din ceruri. Întoarse capul și-l văzu căzut într-un fotoliu, privind-o cu ochi de gheață. Ștefan întinse mâna spre valizele deschise. Astea ce trebuie să-mi arate, că mă părăsești? Era îmbrăcat în cămașă de mătase, culoarea coniacului și pantalon de vară bej. Părul negru, cu o lucire aparte, gura senzuală, aceeași frumusețe și eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-o pe fată că abia sosise în fabrică și deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când cineva ciocăni în ușă, Liga uită să răspundă. Nuța Cordel intră fără să aștepte încuviințarea directorului și își aruncă surâsul strâmb înăuntru. Permiteți? Daniel Liga oftă și lăsă privirea în jos. Luana simți că o învăluie un suflu de gheață. Domnule director, mi-am văzut subalterna urcând la dumneavoastră și m-am gândit, acum când mai are doar două zile până să se prezinte la serviciu, că e momentul cel mai potrivit să punem lucrurile la punct. Bărbatul se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
importanță strigătelor și insultelor celei pe care Bariu se străduia s-o adune de jos. Și-a cuprins capul cu brațele și-a rămas așa, până la întoarcerea șefului ei. Doamnă Noia, vino la mine! O aștepta cu o privire de gheață. Să nu-mi spui că-ți iei lucrurile și că-mi dorești numai bine pentru că s-ar putea să fiu de acord. Azi pleci acasă și nădăjduiesc să-ți faci grele procese de conștiință. Nu am de ce. M-a jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai târziu avea să dea de ceva care ar fi putut s-o ajute. — Vă rog să vă serviți, doamnă! A ridicat ochii și a văzut albina zâmbitoare. Femeia a așezat pe masă, lângă ea, un pahar de sirop cu gheață, un lichid viu colorat, și s-a retras. Margaret a ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu era atât de dulce pe cât i se păruse, a terminat paharul din câteva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
retras. Margaret a ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu era atât de dulce pe cât i se păruse, a terminat paharul din câteva Înghițituri. A luat și un cubuleț de gheață și, tot răsfoind ziarele, l-a supt până ce i-a amorțit limba. Așa a trecut cu Însuflețire de la un teanc de ziare la altul, oprindu-se doar din când În când. Repatrierea continuă JAKARTA, 6 decembrie 1950 - Repatrierea familiilor olandeze
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâncat, deși foame nu-i era. A tăiat cu grijă mâncarea, observând atent cum pătrunde cuțitul În carnea fără pic de sânge. Din când În când Își atingea colțurile gurii cu șer vetul și Îi turna maică-sii apă cu gheață. E-așa de plăcut să ies cu tine la restaurant! Uneori mămica are nevoie să-ți arate cât de tare te iubește. Tu ai fost Întotdeauna favoritul meu. Fiul meu cel perfect. Îl ai și pe Bob. Da, Bob, desigur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
revii. Ei, lasă, Nik, o să trecem și prin asta cu bine, ai să vezi. Principalul e să nu ne pierdem umorul. Îi mângâie cotul, își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ivea și convoiul de mașini, divers colorate pornind către marginea orașului, dispărând din ochii Sidoniei, bărbatul ei ce-o aștepta să se clintească din loc și ea care nu reușea să o facă, ședea acolo, nemișcată lângă calupurile lunguiețe de gheață, ascunzând în luciul lor sidefat cine știe ce taine ale naturii, zăbovea împietrită, parcă nu-i venea să creadă că totul fusese posibil, că omul acela, Dimitrie, o luase cu el pe Fana. Ovidiu plecase și el s-o conducă pe Larisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu degetul maroniu în umăr: Apropos, ce mai face mica lichea sictirită? Și cum ea nu înțelese pe moment, preciză: Omul pe care ni-l prezentaseși deunăzi, soro! Zâmbise și o privise parcă de undeva de sus, albastru, rece ca gheața. Iar ea înțelese, prezența lui Ovidiu însemna încă o punte ce o separa de profesorii Alexe, ei se îndepărtau tot mai mult, cu idealurile lor neobișnuite, cu plicurile albastre pline de tipărituri și venin. Mult timp Carmina s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să mă înec, atunci cu siguranță carnea mea o să înceapă să miroase a animal bătrân, un miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]