2,021 matches
-
totdeauna că științele exacte nu se bazează pe acumularea statistică; pentru a, arăta tineretului că trei cu patru fac șapte, nu se adună patru bezele cu trei bezele, patru episcopi cu trei episcopi, patru cooperative cu trei cooperative, nici patru ghete de lac cu trei ciorapi de lână; intuită În fine legea, tânărul matematician captează faptul că, invariabil, trei cu patru fac șapte și nu are nevoie să repete experiența cu caramele, tigri care au gustat carne de om, stridii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încât nu-și putea menține echilibrul. În partea opusă Își zări costumul, atârnând pe peretele cilindrului. Își văzu si casca purtând inscripția „JOHNSON“. Se târî până la costum, cu trupul scuturat de spasme violente. Încercă să se ridice și nu reuși. Ghetele costumului se aflau chiar În fața lui. Vru să le apuce cu mâinile, dar nu reușea să-și strângă degetele. Încercă să apuce cu dinții de costum ca să se ridice, dar maxilarele Îi clănțăneau, scăpate de sub control. Intercomul păcăni: — Norman! Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
singurul lucru care mă mai încăpea era un soi de pulover, lung, din lână verde, și a faptului că, de la vomatul încontinuu, fața îmi era tot timpul verzuie, arătam ca un pepene verde care și-a tras o pereche de ghete și s-a dat cu puțin ruj. Acum, cu toate că nu mai eram verde, din toate celelalte puncte de vedere tot ca un pepene arătam. Ca un pepene căruia i-ar fi prins bine o cură cu tablete de fier. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Humanitas, 2006 NAZISM ȘI CIOCOLATĂ* Cum am văzut fotografia de pe coperta IV am știut fără dubiu că voi citi ceva exploziv: o zărim pe autoare tăvălită-n iarbă sau ce e mîzgăleala verde pe care stă cu un picior cu gheata-n aer. Probabil este o poză veche de 20 de ani, pentru că-n prezent Amélie numără 40, și-ar trebui să aibă măcar un rid lîngă gură, de la beletristică. Mai ales că-i belgiană. Fiică de ambasador, de mică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În hol. O dată, nu demult, s-a uitat În sus și a văzut-o pe Kay urmărindu-l, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se apropia de curtea din față garajului: Mickey instalase un scaun din pînză și se Întinsese În el și citea o carte. Picioarele Îi erau răsfirate pentru că era Îmbrăcată bărbătește, ca un tînăr mecanic, cu o salopetă din stambă și ghete. Avea părul blond, de culoarea și textura unei frînghii murdare; Îi stătea În sus de parcă atunci se dăduse jos din pat. În timp ce Kay o urmărea, tocmai Își umezea un deget și Întorcea o pagină. Nu o auzi pe Kay, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o pătură? La fel de bine mă Întorc la pension! În afară de asta, n-aș putea părăsi Lavender Hill. Nu-ți dai seama ce Înseamnă pentru mine. Mi s-ar face dor de domnul Leonard. Mi s-ar face dor de micuțul cu gheata aia imensă. Aș duce dorul cuplului Stanley Spencer! Pur și simplu m-am atașat de dărăpănătura aia. — Îmi dau seama, zise Mickey. O spuse pe un ton care suna a „Ei bine, asta mă supără“. Kay privi Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la bubuit. Ceilalți Își văzură de treburile lor fără să ridice privirea - poate că Patridge Își prindea acele pe tipare mai repede, iar profesoara de dans, după o clipă, se duse să-și pună din nou pantalonii. Mickey Își scosese ghetele, iar acum și le trase la loc alene și Începu să-și lege șireturile. Kay Își aprinse o țigară de la mucul alteia. În acel moment simțea că merita să fumezi mai multe țigări decît doreai cu adevărat, pentru a recupera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
flăcări sau În ruină. Dar totul era liniștit. Apartamentul ei era la capătul curții, deasupra unui garaj, lîngă un depozit; trebuia să urce niște scări de lemn pînă la ușă. În vîrful scărilor se opri să-și scoată haina și ghetele; deschise ușa cu cheia și intră pășind foarte ușor. Se duse În salon și aprinse lampa de pe masă, apoi, În vîrful picioarelor, spre dormitor și Împinse ușa cu mare delicatețe. La lumina lămpii abia reuși să ajungă la pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Colecția mondială de păpuși Barbie a lui Emily este În prezent atât de extraordinar de desperecheată Încât e doar o chestiune de timp până Tracey Ermin va face o expoziție din ea. Barbie Flamenco, Barbie AC Milan (echipament de fotbal, ghete minuscule), Barbie Thailandeză - o fâță mică și flexibilă care se poate Îndoi pe spate și-și poate suge degetele de la picioare - și, cea pe care Richard o numește Barbie Klaus, o superblondă Înfiorătoare cu ochi albaștri translucizi, Îmbrăcată În pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi la un moment dat fîlfîitul prelatei. Curios să vadă cine eram, pilotul deltaplanului, cu ochii ascunși În spatele vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape Îmi atingea creștetul cu ghetele. I-aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat de-ale mele, așa că am pășit mai departe printre cioturile arse ale lămîilor, zdrobind sub tălpile pantofilor fulgii de cărbune care acopereau pămîntul. Treizeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca la Clubul Nautico. — Vezi, Charles? Am Încredere deplină. S-ar putea să fie nevoie să construim și afară pînă În parcare și să Închiriem spații de parcat În port. (Se Întoarse spre cei doi nemți, care așteptau cuminți În ghete următoarea comandă.) Wolfgang și Helmut - cred că i-ai cunoscut deja, Charles. Vreau să te-ajute aici. Ar putea să se mute În apartamentul de la etaj. De acum Înainte vor lucra pentru tine. Am dat mîna cu cei doi. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în colțul ochilor și, nu știu de ce, mă apucă și pe mine râsul. Râd, continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas, examinându-i amuzată - nu, nu s-au spart! — De ce am râs, de fapt? îl întreb pe Eduard, după ce-mi șterg lacrimile de râs
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să o facă și el, o dată, măcar o dată, în văzul lumii. De altminteri, devenind un fel de Tătuc al popoarelor, ca și cadavrul expus admirației nețărmurite a mulțimilor, nu-i păsa de impresia maselor, așa că-și dădu drumul, ferindu-și ghetele, prin fente à la Garincha, de jetul de urină, ștergând, apoi, cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare zgomotul delicat al tocurilor înalte de la pantofii ușori, făcând uitate ghetele grele, frigul, umezeala și zăpada. Semnele războiul aproape nici nu se văd. Aspectul pașnic, liniștit, contrastează izbitor cu realitatea oribilă a carnajului desfășurat la numai câteva sute de kilometri. Doar drapele cu zvastică și afișele mari care te previn în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a datorat exclusiv neatenției mortului, prin urmare nu exista temeiul unei compensații financiare familiei. Rămas pe drumuri și orfan de ambii părinți, la nici 12 ani Mâțu uitase repede copilăria, angajându-se cu ziua pe unde găsea de lucru. Lustruia ghete, alteori bătea covoarele din casele bogătașilor. Spre deosebire de mulți alți copii el își făcuse școala pe stradă, acolo unde dacă nu ești dârz te poți pierde repede dar el reușise să reziste, mai mult, câștigase înțelepciunea unui om bătrân. Proprietarul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluînd Începutul discuției, peste vreo săptămînă sînteți pe plajă, la mare. - Da, răspunse veselă privind cubul de gheată din pahar care se topea foarte Încet În ciuda căldurii de afară. Dar dumneavoastră? - Abia În august cînd vă Întoarceți dumneavoastră. - Și unde? Morocănos cum sînteți, precis că la munte, spuse. - Nu m-am hotărît Încă (purtam gîndul secret de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de moarte să-l răzbune și să scape patria de vrăjmași, voinicii lui, stă drepți la linie, fără să-l asculte, și se gîndesc: unul că s-apropie Sfântul Dumitru, altul că n-are palton ori că s-a rupt ghetele, altul că n-a plătit abonamentul la birt - fel de fel de nevoi, mă rog, cum are tot omul, măcar corist să fie. Toate aceste nevoi însă fiecare și le știe și nu privesc deloc pe public, care ar dori
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
jos, se așeză pe scaun și îmi spuse dând și din cap, subliniind cu un reproș amuzat sensul cuvintelor: Fire-ai să fii, măi băiete. Că mă sărutași cu sete De-mi rupseși rochița în spete Și trei nasturi de la ghete... Stupiditatea acestor versuri (probabil un cîntec) și mai ales datul ei din cap mi se părură incredibile. Mă uitai la ea în sfârșit stăpân pe mine, trezit din șocul prin care trecusem. Da, da, continuă ea dând din cap, de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ei!", îmi răspunse. "Ne întoarcem, a început să bată vîntul." "Ei și? E plăcut, nu-ți fie frică, ne întoarcem..." Coborând însă în vale, avui net senzația că am dat amândoi peste borta vântului. Sufla foarte tare și acele de gheată se transformară în fulgi mari, care mă orbeau. Se făcu întuneric de seară și la doi pași silueta iubitei mele îmi părea fantomatică. Auzii un chicotit pe care furtuna mi-l aduse în urechi ca o părere. Apoi glasul ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
toiul în preajmă. Căută să ridice o baricadă înaintea acestei grozăvii, dar aceasta ocolea, se urca și se strecura pe sub cel mai mic obstacol întâlnit în cale. Picioarele articulate se mișcau cu o iuțeală nebună. Niște gheare se prinseră de gheata lui Ripley și porniră în sus pe picior. Femeia înlătură încă o dată monstrul: contactul cu pielea vâscoasă o îngrețoșă. Creatura era dotată cu o forță ieșită din comun. Atunci când sărise pe ea, de pe sfera chirurgicală, Ripley izbutise s-o azvârle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sirenei. ― S-o ștergem! ― Secțiunea medicală! strigă Hicks. Vino, ce dracu'! Îi făcea gesturi frenetice, bătând în retragere înspre culoar. Comtehul se învârti înspre acesta și solul intră în erupție. Niște gheare îl înșfăcară, niște degete puternice se încleștară pe ghete și-l traseră în jos. O altă creatură uriașă îi căzu deasupra și el dispăru în câteva secunde în pasajul inferior. Hicks trase o rafală în direcția cavității, sperând că-i va atinge atât pe comteh cât și pe răpitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a scăpa? Sub ea, ușile externe ale sasului gemură. O parte din învelișul lor ros de acid se surpă. Încă încâlcite într-un oribil amalgam, încărcătoare și regină se îmbrânciră. Ripley era trasă în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-ar fi crezut capabilă, se cocoță în sfârșit pe punte; o clipă mai apoi ușile interne ale sasului clămpăniră. În puț regina scoase un șuierat furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mă pasiona, iar îmbrăcămintea mi se părea neimportantă și facultativă. Săream în perechea de blugi, apucam mai mult la întâmplare un pulover pe gât și-un sacou; dacă se potriveau, cu-atât mai bine. Studenții credeau că eu inventasem col-roulé-ul. Ghetele negre, de toamnă, și gata. Nici măcar nu mă pieptănam. Mă simțeam bine în pielea mea, imbatabil. Fusesem înzestrat cu un număr modest de kilograme și-o figură de copil cuminte. Eram tuns scurt, studențește; abia dacă îmi găseai două-trei fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]