3,959 matches
-
viața mea. Ne mai telefonăm, cu bolile, cu viața... Am înfiat împreună și un băiat. Eram mai tineri, desigur. Cum erau și instrucțiunile de la partid p-atunci... Oficiantul studia concentrat hârtia cu anunțul. Părea că încremenise așa, aplecat pe geamul ghișeului. - Am stat și noi p’afară, tot la intendență, continuă bătrâna. Și trebuia să lăsăm un copil în țară. Ce ne-a făcut ăla... E mare acuma, pe unde a ajuns. Tocmai în Sudica. Era cât pe ce să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au venit copiii sau nepoții sau cine o mai fi să revendice toate alea ale lor. Maestrul Pârțângău le știe mai bine, că are și el cauze de-astea pe rol. Îi făcu semn oficiantului să vină mai aproape de orificiul ghișeului. Îi șopti, conspirativ: - P-ormă, nu spui că ai lui s-au schimbat? Pe timpul comuniștilor, că au prins și din poamele astea, au dat-o pe țâul simplu, proletar. Să n-avem nici noi, copiii, nici ei, probleme cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trezită din somn. Celălalt, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, albastrul închis al apelor coclite, cu o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, se opri la ghișeu și arătă funcționarului o hârtie rozulie, tip formular QF, rețete compensate pentru supraviețuitorii accidentului feroviar din iarna trecută din tunelul de la Beiușani. - Nu vă intrigați, zâmbi acela. Doamna a ieșit abrupt din perimetru. În toiul dansului. Se trecuse la cadrilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
semna cu numele ei adevărat? Știți câte pseudonime are? Toate de la Chir date: Cheramu, Vaccinela, Dondona, Vichenta, Nepansata, Scorțolina, Pontarista, Cvantumela și, printre multe altele, Tihomira Maslu... Cum s-a recomandat de data aceasta? - N-am reținut, șopti omul de la ghișeu. Pinocheta, parcă. Și Pancreas, după soț. - Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
data aceasta? - N-am reținut, șopti omul de la ghișeu. Pinocheta, parcă. Și Pancreas, după soț. - Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Brandaburlea, managerul prosperei firme de privăți răspândite în tot Județul, „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“. Din când în când vidanjarorul întorcea, tot automat, capul spre cei doi de pe banca de sub salcie. De obicei acolo îl aștepta Smărăndița. Era ora la care închidea ghișeul de bilete pentru autobuze din stație și își lua „pauza de masă“. Mânca pe banca aceea, din borcănelele ei. Se ducea și el atunci și-și lua prânzul. O jumătate de franzelă cu doi cârnați oltenești înfipți în carnea pâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din Lumea a Treia, Giancarlo. Pentru americani, poate că noi suntem o țară din Lumea a Treia. Sau poate că toate țările care nu sunt America aparțin Lumii a Treia. Ambrogiani bâigui ceva În barbă. Înaintea lor, traficul Încetinea la ghișeele de intrare pe autostradă. Brunetti Își scoase portmoneul și-i dădu lui Ambrogiani trei mii de lire, puse restul la loc și vârî portmoneul Înapoi În buzunar. La a treia ieșire, Ambrogiani trase la dreapta și intră În traficul haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Marelui Coordonator, însă nu-i semnaliză nimeni dintre nori că mulțumirile sale au ajuns la destinație. - Mda, lipsa de comunicare o să ne omoare la un moment dat, asta este situația, iar dacă dorești să depui o reclamație nu găsești nici un ghișeu, fiindcă nu s-a inventat încă o registratură la nivel celest... Râse în barbă. - Dezavantajul zilelor ploioase este acela că îți umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Ajungi, inevitabil, să te tâmpești. Ca ăla din romanul încă nescris, care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu cozoroc pe care scria Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit să vină înarmați cu o pensulă îmbibată în lichid alb, vâscos... Doriți să călătoriți? Vânzătorul (care nu putea fi altul decât Magicianul, numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o amploare cu atât mai tragică, cu cât oamenii au avut mai puțin de câștigat din distrugerea lor. Dacă cruciadele au satisfăcut un gust de infinit, ele și-au atins "scopul". Fără un parfum de inutilitate, istoria ar semăna unui ghișeu de bancă. Moartea eroului este sensul vieții celorlalți. Fără autodistrugerea eroică, specia umană ar fi condamnată la plictiseală și la ratare, la acel pustiu al inimii, care este antipodul sufletului infinit. Dacă omul nu vrea să forțeze prin disperarea unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
semenii, care va domina și opera viitoare. Citim, bunăoară, În Concluziuni, aceste versuri care spun mult despre permanența unei stări de spirit ce-l va individualiza tot mai mult pe „miliardarul de imagini”: Dar ce mîhnit e surîsul funcționarului de la ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; cînd ne leagă buzele un curcubeu Și viața te Înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri pînă unde exist În ecou tresare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cenușii, indiferent de unghiul luminii, ți-ai fi putut da seama că nu era vorba de efectul luminii care nu ajungea prin unghere, ci de faptul că aici timpul, după cum arăta și calendarul, se oprise cam pe vremea ultimei zugrăveli. Ghișeul era așezat în capătul opus ușii, astfel încât cel ce intra să poată vedea în amănunt toate astea. Grilajul care îl despărțea de restul încăperii era, nici nu se putea altfel, ruginit, prevăzut cu o ferestruică plasată destul de jos, ca mușteriul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se vedea din afară spre înăuntru, atunci pentru Jenică nu mai era nicio scăpare. — Ieri am primit pensia, anunță bătrânul, căutând să compenseze prin intonația gravă lipsa dinților. Jenică îl lăsă să-și caute un loc în pătratul strâmt al ghișeului. Nimeni n-ar fi rezistat prea mult acestei încercări. Pensia nu mai e ce-a fost odată, spuse Jenică, încurajator. Abia dacă ajunge de mâncare și medicamente. Unde să-ți mai permiți să joci și la loto ? Așteptă efectul vorbelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu-și gâtul. Jenică încercă să nu-și trădeze îngrijorarea și împinse deoparte mapa cu lozuri, fără să știe că nu de acolo va veni buclucul. — E o plantă tropicală
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca la ospătărie. Întâi visezi și după aceea vedem ce înseamnă, nu invers. Nu poți visa la comandă, ca atunci când te duci la cinema să vezi un anumit film. Nu putem umbla cu șmecherii... Femeia încuviință, învinsă. Se depărtă de ghișeu. Jenică, văzând-o așa împuținată, cu privirile căzute și umerii strânși, ieși de după grilaj și o conduse până la ușă. Ești un om cumsecade, îi zâmbi ea. Am avut noroc cu dumneata... Ca și cum ar fi sfâșiat perdeaua Templului. Ca și cum un trăsnet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de glumit. Jenică simți că nu mai are scăpare. Lăsă jos creionul și se aplecă spre ferestruică. — Tocmai am terminat. ăștia de la centru cer tot felul de situații, de parcă lumea ar putea arăta altfel de cum este. Străinul se apropie de ghișeu. Era atât de înalt, încât vorbea pe deasupra grilajului, Jenică privea în sus spre el și asta îl descumpănea. Eu cred mai degrabă, spuse străinul, că lumea este altfel de cum arată. Jenică dădu din cap în semn că o să se mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
boxa martorilor. Florida: - Se face vinovat de ofensă publică oricine face duș în pielea goală. Illinois: - Legea interzice pescuitul de pe gâtul unei girafe Louisiana: - Oricine, după ce a jefuit o bancă, face uz de un pistol cu apă împotriva funcționarului de la ghișeu comite o infracțiune. În Europa și Orient sunt legi la fel de curioase: În Danemarca, ești obligat să verifici dacă nu sunt copii sub mașină înainte să pleci și nu ai voie să pleci cu mașina dacă este un om sub ea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rog, dacă face parte... Dar o să dureze, și deja e coadă în spatele meu. N-au decât să aștepte? Fiecare când îi vine rândul? Vă dau orice informație doriți, dar nu vă aud prea bine. Sunteți bun să ridicați puțin geamul ghișeului? Mulțumesc. Atunci, îmi încep C.V-ul. Cap născut pe 12 octombrie, la... / Locul nu ne interesează. Mai departe" (p. 75). Este surprinzător schimbul de replici dintre cele două personaje, după ce, inițial, interlocutorul a fost redus la tăcere. Dialogul are
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă, fiind vorba de un deces, adică de un caz excepțional, să ceri o viză pentru a participa la o înmormântare părea ceva inofensiv. Totuși l-a auzit pe funcționarul de la ghișeul pentru depunerea cererii mormăind "Bine că a mai crăpat un dușman al patriei noastre!". Julius a încercat să-l îmbuneze, însă celălalt i-a spus să aștepte răspunsul acasă și a închis discuția. Așa că Zimberlan n-a avut decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă, fiind vorba de un deces, adică de un caz excepțional, să ceri o viză pentru a participa la o înmormântare părea ceva inofensiv. Totuși l-a auzit pe funcționarul de la ghișeul pentru depunerea cererii mormăind "Bine că a mai crăpat un dușman al patriei noastre!". Julius a încercat să-l îmbuneze, însă celălalt i-a spus să aștepte răspunsul acasă și a închis discuția. Așa că Zimberlan n-a avut decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Nu cred. Markovic părea decepționat, așa că Faulques s-a gândit nițel. - Bănuiesc, a adăugat, că nimic nu poate să schimbe natura umană. Ori s-o țină mereu la distanță. A mai meditat un pic. O tânără bine se plimba pe lângă ghișeul cu bilete pentru șalupa turistică. Poate că-i ea, a gândit. Ghida de pe șalupă, care vorbea despre pictorul vestit din turn. Fata s-a dus mai departe. - Memoria, poate. Într-un fel, e o formă de demnitate stoică. Luciditatea la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
comunicare dat. Conversația este considerată forma prototipică de comunicare în cadrul societății. Discuția este un dialog cu caracter instituțional: se desfășoară într-un cadru instituționalizat (ședința de redacție, consultația medicală, ora didactică, interpelările parlamentare, procesele în instanță, solicitarea de informații la ghișee specializate etc.); are ca scop prestabilit rezolvarea unor probleme de tip instituțional; semnificația este negociată de pe poziții de rol; are grad mare de structurare tematică și, în mod ideal, se desfășoară conform unui protocol de interacțiune mai mult sau mai
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
protejeze o terță persoană, fie că vrea să protejeze imaginea interlocutorului („Nu mi-a venit să-i spun direct în față”), fie că e răuvoitor în legătură cu interlocutorul, fie că reține informație ca formă a expresiei intradiscursive (solicitarea unor informații la ghișee publice). A da mai multă informație decât se cere este adeseori semn de volubilitate, interes comunicativ, ospitalitate (grijă, protecție față de interlocutor). A spune un neadevăr poate însemna „o minciună albă”, o formă de manipulare, o modalitate de a scăpa dintr-
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\worduri\Cum gindesc si cum vorbesc ceilalti.doc PAGE 51 FILENAME \p D:\microsoft\worduri\Cum gindesc si cum vorbesc ceilalti.doc PAGE 267 Fațada Necunoscut Arena Punctul orb LA PRIMĂRIE Discuție la un ghișeu la Primărie. A: englez, m., bătrân; B: funcționar la ghișeu, f., tânără. A vrea să se mute în altă casă deoarece se simte deranjat de unul dintre vecini; Steve este un fost funcționar al Primăriei, cu care bătrânul discutase deja
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cum vorbesc ceilalti.doc PAGE 51 FILENAME \p D:\microsoft\worduri\Cum gindesc si cum vorbesc ceilalti.doc PAGE 267 Fațada Necunoscut Arena Punctul orb LA PRIMĂRIE Discuție la un ghișeu la Primărie. A: englez, m., bătrân; B: funcționar la ghișeu, f., tânără. A vrea să se mute în altă casă deoarece se simte deranjat de unul dintre vecini; Steve este un fost funcționar al Primăriei, cu care bătrânul discutase deja această problemă. A: ă, îmi pare rău că te deranjez
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]