2,403 matches
-
Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție greșită. Accelerând agresiv, cu luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind, manevrate de femei cu ochii larg deschiși, a căror înălțime părea invers proporțională cu dimensiunile gigantice ale vehiculelor: Range Rover, Land Rover și SUV-uri de toate tipurile imaginabile, care blocau strada și trotuarele pe ceea ce părea cel puțin o jumătate de milă. Era clar că parcarea creșei ieșea din discuție. Hugo s-a uitat nehotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu mozaic pe jos. De jur împrejur sunt așezate lumânări. Mai e și o cabină de duș enormă, cu podea din lemn și un raft plin de sticle enorme cu loțiune de corp. În toată camera sunt împrăștiate niște sofale gigantice. Patul e colosal și e înconjurat de uleiuri afrodiziace... Tânăra a început să chicotească. —Vreau să spun că nu e prea, ăăă, subtilă. Vrei să spui că în viața ta n-ai mai văzut atâtea locuri în care să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dezintegrîndu-se... nucleul central, extrem de luminos, continuă să alerge, să strălucească, pare încă intact dar de fapt în urma sa se etalează, pe milioane de kilometri, ființa cometei, miliarde de particule detașate de fapt din inima ei, din entitatea ei... o dîră gigantică rămîne în urma miraculosului obiect cosmic, o explozie de particule de toate dimensiunile. nu, este limpede, niciunul din gesturile noastre fizice nu rămîne nepedepsit. Cînd ieșiți dimineața și luați autobuzul sau metroul ca să ajungeți la birou, o parte din dumneavoastră rămîne
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a dat prioritate. în fața acestei forme de nedreptate, văzîndu-l pentru prima dată pe Victor într-o situație de anonimat brutal, creierul meu s-a revoltat, ființa mea a început să tremure și ochii mei miopi au produs spontan două lacrimi gigantice. Cele două lacrimi s-au prăbușit apoi pe peron cu atîta forță (booom ! booom !) încît toate familiile și toți adolescenții aflați acolo au amuțit timp de două secunde și și-au ațintit privirile asupra mea. „Ți-am spus să nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unui cataclism intern, al unui orgasm produs undeva în adîncuri. era ca și cum, urcînd pe un munte, ne-am fi jucat cu niște bulgări călduți rostogoliți pe pantele unui fost torent vulcanic. Dar căldura acelor bulgări nu era decît simptomul unor gigantice declanșări de energie și convulsii chimice petrecute în interiorul scoarței terestre la mii de kilometri... Domnișoara ri avea această natură vulcanică, toată combustia interioară rămînea misterioasă, invizibilă, dar gesturile ei, fața ei, buzele ei, pleoapele ei și uneori unele dintre cuvintele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
visele mele aș putea eventual, la un moment dat, intersecta visul altuia și intra în tunelul său ? Un coșmar este o intersecție de tunele ? există, în paralel cu lumea vizibilă, o imensă construcție formată din vise ? Un fel de arhitectură gigantică ? Un turn Babel al viselor ? acolo ne ducem noi după, să lucrăm la turn ? să-l înălțăm spre ce ? Cu fiecare vis uman se mai cîștigă un milimetru ? mai urcă turnul ? Și urcă spre ce ? Din cauza aceasta visele nu au
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar și schimbătoare în același timp, aveau capacitatea de a deturna spre o formă de neant ceea ce trebuia să devină text ? Bernard nu avea răspunsuri nici la această întrebare și nici la altele. Chiar și cînd reușea, cu un efort gigantic, să nu-și ridice privirile de pe foaia albă și să nu privească pe fereastră, Bernard rămînea înlemnit și mut în fața foii amenințător de albă. era ca și cum acea primă frază s-ar fi solidificat brusc și ar fi refuzat să se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plimba pe malul acelei imense suprafețe de apă, care îi amintea de altfel foaia albă tocmai abandonată pe tamburul mașinii de scris. exista o similitudine între ocean și foaia albă. ambele erau o expresie a neprevăzutului, ambele erau niște deschideri gigantice. „Două forme de absorbție a energiilor, două guri, găuri, hăuri, spații gata să înghită cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a lunii, începeau să se retragă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că este vorba de ambianța sonoră stradală sau de aceea a unui birou. Ca urmare, toată această materie este transformată în informație electro-senzorială și apoi în cuvînt. sigur, la prima vedere, masa de cuvinte astfel furnizate de senzorii Patch pare gigantică și în stare brută, dar ea este imediat filtrată și organizată de Patch Sense, etajul superior al programului de scriere Patch. Patch Sense propune o primă versiune frazată a acestei mase de informații, iar din ea pot fi apoi alese
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prăbușești peste o mare de capete. sunt oameni care te privesc căzînd peste capetele lor. Dar nu par speriați. Dimpotrivă, gurile lor rîd. Și pe măsură ce căderea ta se accelerează ei își deschid gurile tot mai larg. te așteaptă cu guri gigantice deschise.” spune-mi te rog dacă sunt nebun. „mai bine îți spun cum ai ajuns să faci dragoste cu orașul. mai întîi ai încercat cu arborii, cu iarba, cu florile... apoi cu o florărie. Cu animalele de pluș din magazinul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
străzi, peste acoperișuri, pe balcoane. Uneori trec cu mașina de stropit străzile și încerc să mai curăț orașul, să-i redau puțină prospețime și să mai purific aerul. atmosfera, printr-un ciudat fenomen de transparență, parcă a devenit o lentilă gigantică, o lentilă care mărește... am impresia că văd planete îndepărtate care ard, sau fulgere la marginea universului. Dar lumea mea rămîne în continuare liniștită, înghețată în tăcerea ei. Dacă ies pe balcon și las un pahar să cadă pe trotuar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se considera un successful man și credea sincer că america era țara cea mai formidabilă din lume. în ce mă privește, eu trăiam într-o lume de fantome, america era pentru mine un decor și o fabrică de imagini, o gigantică uzină de ficțiune și de mituri moderne. De fapt, america reală nu mă interesa deloc, aș spune chiar că o consideram un fel de pierdere de timp. aveam însă o vagă intuiție, și anume aceea că america, prin americanizarea întregii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spre cartierul din Queens unde locuia Victor fu destul de scurt. traversarăm de fapt un eșantion al americii reale : artere de circulație irigînd cu vehicule de mare putere un peisaj urban cîteodată mai uman, dar alteori de o urîțenie dramatică, intersecții gigantice, cartiere de case identice alternînd cu benzinării, spații comerciale, magazine discount sau parcele abandonate. Și bineînțeles, nelipsitele Pizza Hut, McDonald’s, Buffalo Grill, Waffle House, Kentucky Fried Chicken... Din cînd în cînd cîte un parc, cîte o oază de verdeață
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am un cadou pentru tine. Pe masa din camera pregătită mie se afla un fel „monstru” electronic dotat cu un ecran compact. Victor începu să-i deplieze diversele accesorii pentru a-mi explica modul de funcționare. Un fel de insectă gigantică începu să crească în fața mea, împănată cu antene, căști, microfoane, camere infraroșii precum și diverse cabluri colorate. tastatura monstrului amintind de o orgă se etala pe mai multe etaje, toate ieșind ca niște limbi dintr-un cap de mini-robot agresiv în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
universale cu un element de originalitate absolută. Iar în momentul cînd Guy Courtois își organiză la București întîlnirea anuală a amatorilor de începuturi de roman, româniei nu i se mai putea reproșa nici mediocritatea și nici mimetismul. Printr-un efort gigantic - dar eficient - reușise să marcheze istoria contemporană și să intre în eternitatea culturală. Dacă Cioran ar fi trăit, ar fi avut fără îndoială motive să fie mîndru de reușita românilor, ar fi putut constata cu ochii săi că românii reușiseră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la Infecțioase aveau o intrare separată și apoi se pierdeau undeva în labirintul spitalului. nimeni nu le mai vedea în timpul zilei și nimeni nu știa ce făceau ele de fapt în stabiliment. De fapt, femeile transcriau înregistrările. o muncă enormă, gigantică. Cele cinci sau șase „infirmiere” erau de fapt stenografe de un mare talent. Cea ce realizau ele era uluitor, ascultau benzile și transcriau esențialul din pălăvrăgelile scriitorilor : bancurile politice, aluziile, poveștile cu haz, bîrfele, confesiunile, ironiile, comentariile cu substrat critic
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cea precedentă, dar nu putea fi considerată o sub-problemă întrucît implica pur și simplu destinul vieții pe pămînt. în ultimii trei sau patru ani domnul Busbib văzuse mai multe emisiuni și citise mai multe reportaje despre dispariția albinelor, o catastrofă gigantică întrucît albinele asigurau polenizarea... Știau oamenii că o treime din hrana consumată de ei depindea de polenizarea agricolă efectuată de albine ? Și că acestea, albinele, albinuțele, harnicele albine, dispăreau cu milioanele, uneori în mod misterios, dar cu siguranță din cauza perturbărilor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din partea cuiva aflat în spațiul numit în mod convențional moarte, și nimeni nu știe nimic. Pentru prima dată în istoria literaturii un roman este dictat de un autor mort, și nimeni nu știe nimic. Ceea ce ar trebui să devină un gigantic cutremur metafizic riscă să rămînă neobservat. Și aceasta din cauza unor nenorocite de păsări care au început să ciugulească din tastatura mea. tot programul de scriere patch mi a fost perturbat de aceste viețui toare inutile. am suportat pînă acum exact
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unități de măsură, devenea nebună. Prăjina unui puț cu cumpănă îi urmări multă vreme din depărtare, fără să-și poată da seama dacă era o simplă prăjină sau un stâlp colosal. Un cal ieșit pe neașteptate în marginea câmpurilor părea gigantic, copilul care-l mâna din urmă cu o nuia, un ciclop. Multă vreme, lipsa desăvârșită a oricărei așezări omenești dădea călătorilor impresia ieșirii din orice margine posibilă a civilizației și diforma noțiunea de timp. Era un ceas numai de când coborâse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fân scrumit, putrezit, strâns în jurul unei prăjini. Totul alcătuia o ruină tristă, prin materialul ei, un Pompei de lut, imposibil de a fi gândit cu oameni într-însul, confundîndu-se cu pământul, părând o rană a lui, o mușuroire de furnici gigantice. Și cum totul părea pe acest orizont, lipsit de dimensiune, colosal, Felix avu intuiția pustietății scitice, învățate la școală. Aici nimic nu putea fi așezat într-un moment al istoriei, nici un monument, nici o formație a solului nu amintea vreun ev.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
punctuală a deghizărilor, transformând pe rând petecul de țărână ascuns sub parmalâcul cu boltă al șirei mărăcinilor în cabinet de machior, manichiurist, peruchier sau croitor. 18 DANIEL BĂNULESCU Ori măcar s-o reprezinte preferații tăi, Dan Deșliu și Mihai Beniuc, giganticii poeți ai Partidului. Despre care ai scris, citez, în aceeași Gazetă, că "puterea lor de sugestie o depășește pe cea a tuturor înaintașilor lor..." Din clipa aia, i-ai mâncat fripți. Le-ai împrăștiat pe pantaloni udul gândirii. Nenorocirea e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zero. Pentru început, distribui într-un semicerc luminile, improviză o scenă, cără instrumentele, calibră instalațiile de efecte și își instrui sunetiștii. Aerul firesc cu care duse, aproape fluierând, toate acestea la un bun sfârșit, denota că: (unu) sunetiștii și instalatorii giganticelor lui scene erau niște băieți devotați și îndestul de tăcuți, cu care (doi) Pink Floyd, când se asmuțea să lucreze, se isca un vârtej ce pregătea, în doi timpi și trei mișcări, concertele lui Pink Floyd. Așeză discul. Își încălzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare. Le încălecau pervazele. Și, fără vreun cuvânt, se aruncau în golul de dedesubt, planând minute întregi, la o înălțime de 30-40 de metri, deasupra străvechii Grădini Cișmigiu și-a străduțelor ce păreau că se freacă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țăranul și satul, de cealaltă muncitorul și orașul. O lume închisă în sine; o lume deschisă spre tot. Toate țările au sate și țărani; dar nu în toate ele marchează stilul. În fața echilibrului plat al țărilor agricole, se ridică destinul gigantic al țărilor industriale. Acestea din urmă tind să înghită întîile; muncitorul va învinge țăranul. Numai o națiune industrială mai poate vorbi de război. Valoarea militară a unei țări este direct proporțională gradului de industrializare. Popoarele agrare mai pot fi doar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
limitată. Nu există cultură vie într-un nelimitat cantitativ al valorilor. Epocile naive din viața umanității, acelea în care oamenii au fost una cu valorile pe care le-au creat și în care au crezut, n-au cunoscut niciodată extensiunea gigantică a epocilor alexandrine, cu lumea lor de cunoaștere substituită instinctului și sufletului, cu universalitatea lor exterioară, ci au participat cu un infinit intern la o sumă redusă de valori. Evul Mediu, cu tot ce are el sublim și grotesc, a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]