1,514 matches
-
Vulcănescu (toți condamnați politic) și, de ce nu, Tudor Arghezi, muritor de foame pînă la "convertire", cînd publică 1907, în 1955, sau Cîntare omului, în 1956. Și mulți alții dintre cei dispăruți, dar și dintre cei vii, cum ar fi Paul Goma sau Dorin Tudoran în măsura în care ei ar dori. De ce mare interes ar putea fi, să zicem, accesul la înregistrările conversațiilor lui Noica, la Păltiniș, cu diverși emuli, prieteni, cunoscuți sau simpli informatori. Astfel de pagini dezvăluie fața reală și extrem de hidoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
abdicat. La Virgil Ierunca, cum singur mărturisește, "s-a cuibărit revolta fără sfîrșit", ce poate fi explicată prin faptul că, așa cum precizează George Racoveanu: "Crimele acestea noi nu le putem ierta". Se înțelege, e vorba de atrocitățile vechiului regim. Paul Goma este o așteptare împlinită, trimiterea și publicarea în străinătate a unui roman adevărat, autorul rămînînd în țară, ne dă șansa, alături de cei din celelalte țări sovietizate, de a arăta lumii că nasc și în România "scriitori demni de vremile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și publicarea în străinătate a unui roman adevărat, autorul rămînînd în țară, ne dă șansa, alături de cei din celelalte țări sovietizate, de a arăta lumii că nasc și în România "scriitori demni de vremile pe care le trăim". Cu Paul Goma am intrat, cum spune Virgil Ierunca, "în rîndul lumii". Adunarea și publicarea polemicilor și pamfletelor din Dimpotrivă (1994) își află noima "în restaurația intensificată în vremea din urmă". Între primii aflați în vizorul nemilos al criticii se va afla G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de liceu pînă la pensie, fiindu-i închisă cariera universitară din cauza dosarului de fost deținut politic. Din aceeași cauză, nici cărțile nu-i vor fi publicate. Primul volum îi apare abia în 1993, Tărîmul Gheenei, cu o prefață de Paul Goma. Deținut la Pitești, prozatorul Costin Merișca va fi un mărturisitor, unul lucid, lipsit de patimă, cu o detașare pe care doar cel trecut prin iadul suferinței și-o poate permite. Între primele cărți publicate, practic prima în spațiul românesc despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fost pur și simplu suprimată". Între cei, nu foarte mulți, care au rupt acest văl al tăcerii s-a aflat și Costin Merișca. Prima sa carte, Tărîmul Gheenei, a fost un "roman" memorialistic de sertar, cum va remarca Paul Goma: "Primul "piteștean" care și-a scris Patimile în România, înainte de a primi (în decembrie '89) autorizație de la polițiune (un adevărat text-de-sertar; sau... pașaport-pentru-eșafod) este Costin Merișca". (În paranteză fie spus, încă o carte de sertar ce demonstrează în contra celor ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
temeiul dictaturii e o fantasmă: frica) e foarte îndoielnic să găsiți". Mulți dintre cei supuși teorii roșii, cu sau fără știință, au călcat pe căile afirmate în acest testament politic, alții au încheiat pactul cu diavolul. În opinia lui Paul Goma circa 3 milioane de români din teritoriile de peste Prut și din nordul Bucovinei au căzut victime "eliberatorului" sovietic, închiși, deportați, torturați, uciși, pe întreg teritoriul imperiului bolșevic. Nu altfel s-a întîmplat în România de dincoace de Prut, comunizată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
focul curat al justiției. "Sînt multe semne că noi, românii, atîta vreme cît nu vom fi în stare să ne asumăm (în cunoștință de cauză) trecutul; să percepem, corect, cinstit, prezentul nu vom avea dreptul la viitor" ne avertizează Paul Goma, în paginile ce însoțesc cartea lui Costin Merișca (trecut prin infernul reeducator de la penitenciarul Pitești), Tărîmul Gheenei. Și autorul Gherlei continuă: "Deci, la statutul de popor și nu de populație cum sîntem, oricît de sfîșietoare ne-ar fi constatarea. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o transmite) este... om; cine trăiește doar într-un prezent perpetuu este... ce este, dar nu om. Fiindcă numai omul realizează că timpul este trinar. Omul da; Românul ba" (Tărîmul Gheenei a apărut în 1993). Și, peste o pagină, Paul Goma subliniază un adevăr care, la scară națională, se încearcă a fi obscurizat, denaturat, desconsiderat, marginalizat pînă la uitare de către cei interesați, mai exact foștii călăi și cei care i-au instrumentat: "Închisoarea comunistă a fost o Gheenă; un Infern; O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și criminal". O dată cu condamnarea comunismului președintele își afirmă admirația pentru eroismul celor care s-au opus dictaturii, de la luptătorii din rezistență și militanții partidelor politice anihilate de comuniști și pînă la disidenții și opozanții perioadei Ceaușescu. Nu uită pe Paul Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu... nici pe Liviu Babeș cel care și-a dat foc la Poiana Brașov, în 2 martie 1989, pe pîrtia Bradu, în semn de protest în contra regimului comunist. Admirația este însoțită de compasiunea exprimată față de suferințele îndurate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru "abateri de la etica și echitatea socialistă""; propune, în continuare, operarea unor modificări legislative pentru a fi înlesnită procedura de acordare a cetățeniei române celor cărora le-a fost retrasă de statul totalitar precum în cazul binecunoscut al scriitorului Paul Goma; modificarea și îmbunătățirea cadrului legislativ de accesare a arhivelor legate de regimul dictatorial, nu mai puțin în ce privește reajustarea termenului de acces la arhivele de interes istoric; recunoașterea publică a tragediei prin care au trecut foștii deținuți politici; acordarea a 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
liberalizare nu a schimbat cu adevărat metodele și tehnicile folosite de Securitate, hăituirile, arestările, intimidările, scoaterea din serviciu a opozanților și disidenților a continuat cu aceeași ferocitate. Cum se consemnează în Studiu introductiv, "după spusele scriitorului și disidentului exilat Paul Goma, căruia experiența ca deținut i-a permis să compare metodele Securității din 1950 cu acela din 1970, neîndurătorii anchetatori "cu capete pătrate", și cu accent slav, au făcut loc românilor veritabili, care rareori făceau uz de violență fizică. Nu aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu regim dur, depozit pentru luptătorii din munți, celebră pentru ciorba de iarbă, felul unu și doi al politicilor. Nicăieri poate nu găsim o descriere mai exactă a regimului din Gherla decît în romanul cu acest titlu aparținînd opozantului Paul Goma. Mărturia lui trece de anii '50, dar Gherla era la fel, o hrubă în interior și o mașinărie de încercat rezistențele umane. Paul Goma ne povestește cum a fost bătut. Autorul prezintă suferința celui surghiunit de la urlet la tăcerea finală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
descriere mai exactă a regimului din Gherla decît în romanul cu acest titlu aparținînd opozantului Paul Goma. Mărturia lui trece de anii '50, dar Gherla era la fel, o hrubă în interior și o mașinărie de încercat rezistențele umane. Paul Goma ne povestește cum a fost bătut. Autorul prezintă suferința celui surghiunit de la urlet la tăcerea finală, în paralel cu satisfacția de schingiuitor a gardianului, cu degustarea chinului celui torturat. Tehnica torturării a fost practicată la Gherla cu performanțele Piteștiului. Iadul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pedeapsa capitală, judecătorii lui au fost recompensați de noua putere instalată în 1989. Ca o recunoaștere a meritelor, unul dintre aceștia, colonelul de justiție Nicolae Valeriu Sitaru, a fost avansat imediat, în februarie 1990, la gradul de general-maior" (L.H.L.). Paul Goma și mișcarea inițiată de el vor determina să se vorbească în Europa de o disidență românească. Astfel, cum remarca Monica Lovinescu, în anul 1978, "România a încetat să fie marea absentă de pe scena pe care se zbate convulsiv libertatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zbate convulsiv libertatea de conștiință a Răsăritului". Basarabean, din ținutul Orheiului, după 23 august 1944 se afla refugiat în România împreună cu familia. Hăituiți pentru a fi predați sovieticilor conform armistițiului, reușesc să rămînă în Țară. În ianuarie 1949, tatăl, învățătorul Goma împreună cu alții din satul Buia vor fi arestați pentru o grenadă aruncată de alții (poate o provocare) în geamul școlii. După absolvirea, în 1959, la Făgăraș, a liceului, dă examen de admitere și reușește la Universitatea din București. În 1956
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îi este rușine de sine și de copiii lui". În 1965 va fi nevoit să dea, la treizeci și unu de ani, din nou examen de admitere la facultate. Dacă Marino, Caraion, Paleologu, Doinaș, vor fi, în anii '70, reabilitați, Goma și Dimov nu. Romanul Ostinato (pentru care, după apariția în Occident, Paul Goma va fi apreciat drept un Soljenițîn al românilor), terminat și predat editurii în 1966, va fi refuzat, pe motiv că se debutează, după Mircea Gafița citire, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nevoit să dea, la treizeci și unu de ani, din nou examen de admitere la facultate. Dacă Marino, Caraion, Paleologu, Doinaș, vor fi, în anii '70, reabilitați, Goma și Dimov nu. Romanul Ostinato (pentru care, după apariția în Occident, Paul Goma va fi apreciat drept un Soljenițîn al românilor), terminat și predat editurii în 1966, va fi refuzat, pe motiv că se debutează, după Mircea Gafița citire, cu o culegere de proze scurte. "Volumașul, povestește cel care a scris Garda inversă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
brigăzi sînt numai membri de partid." Și am zis: Faceți-mă. Or, aceia mă cunoșteau, mă cunoșteau de zece ani, erau Ioanichie Olteanu, Pop Simion, Ioan C. Sas. Îmi cunoșteau viața și opera de bandit și dușman al poporului". "Cazul Goma" este comentat de inspirata și implicata realizatoare a Memorialului durerii: "Aleea Compozitorilor nr. 10, Drumul Taberei. Într-un bloc din Drumul Taberei a luat ființă mișcarea Goma, mișcare de solidarizare cu acțiunea militanților cehi, care, în ianuarie 1976, au dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sas. Îmi cunoșteau viața și opera de bandit și dușman al poporului". "Cazul Goma" este comentat de inspirata și implicata realizatoare a Memorialului durerii: "Aleea Compozitorilor nr. 10, Drumul Taberei. Într-un bloc din Drumul Taberei a luat ființă mișcarea Goma, mișcare de solidarizare cu acțiunea militanților cehi, care, în ianuarie 1976, au dat publicității, la Praga, Charta 77, carta drepturilor omului. Strigătul de revoltă al cehilor se face auzit în toată lumea. "Cehoslovacia nu este o țară liberă, nu este independentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
țară liberă, nu este independentă, Cehoslovacia a fost ocupată de trupe străine care au impus o politică străină ocupaților. Cetățenii nu se bucură de drepturile înscrise în constituția țării sau cele cuprinse în actul final al Conferinței de la Helsinki." Paul Goma se adresează direct lui Pavel Kohout, unul dintre liderii Chartei, declarîndu-se solidar cu acțiunea cehilor. Scrisoarea este difuzată la postul de radio Europa Liberă și în foarte multe limbi. Paul Goma se adresează, în primele zile ale lui februarie, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cuprinse în actul final al Conferinței de la Helsinki." Paul Goma se adresează direct lui Pavel Kohout, unul dintre liderii Chartei, declarîndu-se solidar cu acțiunea cehilor. Scrisoarea este difuzată la postul de radio Europa Liberă și în foarte multe limbi. Paul Goma se adresează, în primele zile ale lui februarie, și lui Nicolae Ceaușescu, cerîndu-i să semneze scrisoarea de solidaritate cu Charta 77, explicîndu-i: "Într-o țară în care frica de Securitate blochează orice inițiativă, doar două persoane nu au aceste temeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a susținut convenția privitoare la libera circulație a informației și a oamenilor. România semna orice act care consfințea drepturile omului, dar nu respecta nimic în interior". După arestare, este exclus din Uniunea Scriitorilor, iar în noiembrie 1977, împreună cu familia, Paul Goma părăsește obligat România. Matei Haiduc, fost securist, cu misiune, între alții, de a-l asasina și pe Goma și familia sa, afirmă că, pentru regimul Ceaușescu, Goma reprezenta cel mai important disident. Autorul Artei refugii scria: "Sînt român, limba mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
drepturile omului, dar nu respecta nimic în interior". După arestare, este exclus din Uniunea Scriitorilor, iar în noiembrie 1977, împreună cu familia, Paul Goma părăsește obligat România. Matei Haiduc, fost securist, cu misiune, între alții, de a-l asasina și pe Goma și familia sa, afirmă că, pentru regimul Ceaușescu, Goma reprezenta cel mai important disident. Autorul Artei refugii scria: "Sînt român, limba mea maternă este româna, scriu în românește pentru români și locul meu este acolo unde deranjez cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
arestare, este exclus din Uniunea Scriitorilor, iar în noiembrie 1977, împreună cu familia, Paul Goma părăsește obligat România. Matei Haiduc, fost securist, cu misiune, între alții, de a-l asasina și pe Goma și familia sa, afirmă că, pentru regimul Ceaușescu, Goma reprezenta cel mai important disident. Autorul Artei refugii scria: "Sînt român, limba mea maternă este româna, scriu în românește pentru români și locul meu este acolo unde deranjez cel mai mult". Și se vede că deranjează în continuare. Deși comunismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Duplan, Viața în roșu, între cei "care au inventat puterea celor fără de putere, după o frumoasă expresie a lui Havel, printre cei care au revoluționat Europa, ca niciodată după anul 1918, se aflau citați în carte românii: Doina Cornea, Paul Goma, Mihai Botez și Vasile Paraschiv. Muncitorul ploieștean a cărui opoziție, timp de două decenii, la regimul Ceaușescu nu a însemnat doar revizuirea comunismului, ci și negarea totală a unui regim care și-a impus prin forța polițienească ideologia de export
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]