2,506 matches
-
dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte ape, de poate desluși limba dihăniilor și poate citi ursita omului ca într-o carte. Le era cam frică de ea și n-o chemau decât arareori, să gonească din târg ciuma sau să țină grindina departe. Se spunea că mă-sa a încercat să se lepede de ea după ce a născut-o, aruncând-o în vâltoare, de pe pod. Dar nu s-a dat la fund, ci a plutit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rea, de obicei se depărtează de mine, răspunde. Dar alteori, brusc, o milă imensă o năpădește și, apropiindu-se de mine și îmbrățișîndu-mă disperat, cu un hohot de plâns, spume: "Iartă-mă, iubitule, ai dreptate, fă ce vrei cu mine, gonește-mă dacă nu poți să mă ierți; să știi că toată viața te voi iubi". În femeile din romanele rusești găsesc, alături de intensitatea sentimentelor și capriciul cu care se produc ele. La francezi, agitația Hermionei depinde de Pirus, după un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trecuseră de Ecuator. Și Ecuatorul a fost cât pe ce să taie nava în două. Și la un moment-dat au găsit o caracatiță, adică i-a intrat un tentacul unei caracatițe pe geam, în cameră unde dormea copilul. Și au gonit-o! Și au mâncat-o... Au vânat-o pentru că era de mâncare. Și ei erau de mâncare pentru caracatiță, dar oamenii au fost mai tari. Dar patul lui s-a udat de la tentaculul caracatiței care a intrat pe geam. Au
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ce ți-ai închipuit, că venim pentru nevasta ta? Nu-ți face griji, nu așa o să scapi de ea. De această dată, Kayuk râse cu poftă, nerușinat, iar Balamber, părând că abia atunci își dăduse seama de prezența lui, îl goni cu răutate: — Și tu, ce mai cauți aici? Hai, șterge-o, cară-te! în vreme ce băiatul se îndepărta cu pas ușor, Audbert suspină. Cu siguranță, nu pentru nevasta lui își făcea griji; simțea, însă, că Balamber avea să îl vâre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar vrea pe burgunzii lui Gundovek mai degrabă aliați, sau măcar neutri, decât dușmani. Din păcate, însă, acest Gundovek, cel puțin până acum, a refuzat orice propunere de prietenie: în urmă cu șase luni, chiar a respins solia lui Atila, gonind cu răutate pe câțiva dintre principii care o alcătuiau. Audbert își reținu cu greu un surâs răutăcios; știa bine cum se petrecuseră lucrurile: delegații huni fuseseră alungați de la Genava în șuturi și urmăriți o bună bucată de drum de către femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nebună pe drumul acela plin de hârtoape, vehiculul s-ar fi putut răsturna dintr-un moment în altul. Continuând să strige în urechile calului, Waltan îl împunse sălbatic cu pintenii și se năpusti pe urmele carului. 11 Balamber văzu carul gonind, urmat la scurtă distanță de tânărul burgund, și înjură furios: — Ce neghiobi! Nu-s buni de nimic! I-ar fi fost imposibil să ajungă la cal la timp ca să coboare drumul și să-l oprească pe fugar. Pe lângă asta, renunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și oboseala, ca și teama de a nu rămâne prins în capcana vegetației încâlcite în cazul că ar fi părăsit cărarea, erau însă atât de mari, încât nu reușea că găsească o soluție. Se îndepărta, așadar, de moarte, continuând să gonească spre prăpastie. în sfârșit, se văzu dincolo de marginea pădurii, pe terasa largă, acoperită de iarbă, și în scurt timp ajunse la buza ei pietroasă. De acolo, nu fără a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
precise să nu se întâmple așa, cea mai mare parte a clădirilor din sat căzuse pradă flăcărilor. Era rezultatul dezamăgirii furioase a oamenilor săi: exasperați de rezistența tenace și îndârjită a burgunzilor, își căutaseră zadarnic răsplata în jafuri, iar acum goneau frenetic și fără vreun scop, prin vălătucii de fum, printre ruinele clădirilor care, în seara aceea, ar fi putut, în schimb, să-i găzduiască. în orice caz, satul acela de acum distrus ar fi fost o perfectă tabără în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a dat lui Mandzuk, când a ajuns să nu mă mai suporte. — Așadar, tu ai fost sclava căpeteniei lor. — Un mare ticălos, te asigur. Un adevărat animal, un păgân. Mă prindea în orice moment, ca o bestie, apoi imediat mă gonea și noaptea punea să mă lege de gât de țărușii cortului lui. „Iapa tristă“, îmi spunea - fiindcă, după tot ce îmi făcuseră, eu trebuia să râd, înțelegi? Pe urmă, noaptea strigă și lovește din picioare în somn pradă cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ascuțite, și maiestuoșilor brazi, în mijlocul cărora acel straniu cortegiu de războinici și civil fugari se înșira cu pas susținut, stârnind un foșnet continuu. Mici luminișuri lucind în verdele crud al ierbii se deschideau pe neașteptate, însă coloana le traversa aproape gonind ca să se arunce de îndată în desișul pădurii. Traseul era atât de întortocheat și coloana atât de destrămată, încât Sebastianus nu găsea deloc ocazia să o vadă în toată lungimea sa. întrebă un burgund care era consistența detașamentului îndrăzneților războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
refuzat întotdeauna să mă târăsc la picioarele romanilor, o să refuz s-o fac, cu siguranță, și la picioarele acestor barbari păgâni, care vor să fie noii noștri stăpâni. Atila să facă bine să se întoarcă de unde a venit! Să-i gonim pe invadatori! Sunteți de acord? Sunteți cu mine? La aceste ultime cuvinte, rostite pe un ton din ce în ce mai puternic, mulțimea răspunse cu un vuiet de aprobare. Foarte mulți dintre ei se ridicară și veniră înainte, între coloane și ziduri îmbucățite, întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de luptă, iar strigătele războinicilor ce o înconjurau fără să o ajute câtuși de puțin păreau să-i întărească de o sută de ori hotărârea. Observând că unul dintre câini îi dădea târcoale, Balamber se puse în fața lui și îl goni cu un picior; apoi, scoțând din foc un tăciune arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jumătate de gură, în timp ce, în sfârșit, Vlaszo îl eilbera de platoșă. — îți dai seama că, dacă ai noștri de colo ajung la tabăra lui Etius, o să ia ei totul? Iar noi, care de la Aureliana am pierdut prada, rămânem aici să gonim muștele! Balamber nu avea nici o poftă de conversație: Nu cred că o să fie chiar așa de ușor de ajuns la tabăra lui Etius. Oricum, știi bine că ordinele lui Atila nu se discută. Taci din gură și întoarce-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
epuizați, părea o imagine de coșmar. în spatele său, Balamber auzi apropiindu-se și apoi crescând tot mai mult ecoul galopului unei mulțimi de cavaleri. Se întoarse și văzu trecând în viteză peste câmpie mingan-ul lui Atila, care cobora panta și gonea către tabără. Recunoscu, între sutele de capete, și coama roșie ce împodobea coiful regelui. Se răsuci imediat și aprecie distanța la care se aflau vizigoții; aceștia, văzând că Atila era gata să scape din încercuire, se îndemnau unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pilotul lui, erau camuflate pe câmpul de pe care au decolat după aceea. Toate acestea se aflau în memoria lui Peters, ca și faptul că insul cunoscut sub numele de Bill Smith fusese lovit de un proiectil de mitralieră, pe când mașinile goneau dinspre închisoare. Fusese singura victimă - și fusese îngrijit atent. Zece zile zăcuse inconștient. Craig reflectă la aceasta pe când Peters se ducea după supă. Decise, în cele din urmă, că el e diferit de ceilalți. Era suficientă cea mai simplă analiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
moarte și iubire, despre rost și omenire, despre tot ce-i pe pământ, de la leagăn la mormânt. Ei s-au întâlnit și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte ape, de poate desluși limba dihăniilor și poate citi ursita omului ca într-o carte. Le era cam frică de ea și n-o chemau decât arareori, să gonească din târg ciuma sau să țină grindina departe. Se spunea că mă-sa a încercat să se lepede de ea după ce a născut-o, aruncând-o în vâltoare, de pe pod. Dar nu s-a dat la fund, ci a plutit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trecea rândul. Ceea ce mă duce înapoi, nu foarte convenabil, la subiectul frizeriei. Într-o după-masă, când mergeam să ne tundem, s-a oprit ca trăsnit în mijlocul carosabilului pe Amsterdam Avenue, și m-a întrebat foarte serios, în timp ce mașinile și camioanele goneau pe lângă noi din ambele direcții, dacă am ceva împotrivă să mă duc să mă tund fără el. L-am tras pe trotuar (aș vrea să am câte un ban pentru fiecare dată când l-am tras pe trotuar, în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dragă Mașa, despre adevăr!? Dacă ai vedea cum arată adevărul, ți s-ar face părul măciucă... Eu am văzut și m-am făcut neom... Iar fericirea, goana aceasta după bogăție și fericire tulbură mințile și inimile oamenilor. E ca și cum ai goni să prinzi cu o pălărie vântul ce bate peste stepă... Și chiar dacă, să presupunem prin absurd, l-ai prinde, la ce ți-ar folosi? Fără voia ei, Mașa răspunse, bolborosind la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îți voi paraliza orice activitate, izolându-te...! Dacă reușesc, ei bine, nimeni și nimic nu te mai poate salva...!” Fu rândul lui Tony Pavone să-l privească flegmatic. „Deci tovarășe Lct.Col. Tudose Ion, dai buzna În biroul meu, Îmi gonești beneficiarii, faci mare tărăboi ținându-mi o predică din care n’am Înțeles nimic, dar, mă străduesc totuși să Înțeleg; Mă urâști de moarte...! Dar Îmi permit să te Întreb, fără urmă de răutate, cu ce m’am făcut vinovat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uiți? — Și aia. Asta e grav. Acum, ce-a făcut ca să te sperie să nu te mai urci În autobuz? Ai spus la poliție. — Am Încercat. Haide, Feffer, mă bagi În lucruri care nu-mi plac. — Faptul că te-a gonit din autobuz, aia ar trebui să te deranjeze, amestecul În tabieturile tale, În obiceiuri și așa mai departe. Te temi de el? — Păi chiar am fost agitat. Inima chiar mi-a bătut grozav de tare. Mintea e așa ciudată. Obiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala de așteptare tresări acum și se ridică În picioare. Wallace, venind dinspre lumina din tavan de pe coridor În lumina lămpilor din salonul vizitatorilor, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de partea din față a autobuzului. Acela era Feffer lipit de bara lată de protecție. Sammler Începu să tragă de mânerul ușii de la mașină. — Nu pe partea cu strada, domnule Sammler. O să vă lovească. Dar Sammler, la capătul răbdării, deja gonea prin trafic. Feffer, În mijlocul unei mulțimi, se lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fost mai bun la suflet decât am fost eu În clipele mele cele mai bune sau decât aș putea fi vreodată. A fost conștient că trebuie să-și Îndeplinească - În ciuda confuziei și a bufoneriei degradante a acestei vieți prin care gonim - și chiar și-a Îndeplinit termenii contractului. Termenii pe care, În adâncul adâncului inimii, fiecare om Îi știe. Așa cum eu Îi știu pe ai mei. Așa cum toți știu. Căci acesta e adevărul - că toți știm, Doamne, că știm, că știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în căderea de zece metri, decât o cantitate mică de pietriș și alte resturi. Jos, s-a oprit într-un castron stâncos și neînsuflețit. Piciorul i se răsucise dureros spre interior. Era clar rupt. Durerea i-a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua lui Helena nu ocrotise pe nimeni; Zach îi promisese că, la sfârșitul excursiei, va fi teafără și nici el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]