6,255 matches
-
jgheabului de spălare. Moș Calistrat ocoli stânca și se opri pe loc. Mergând în lungul căii ferate, inspectorul îl ajunse din urmă și se opri lângă el. Ascunsă după o antă de stâncă, era gura întunecoasă a minei. Peste o grămadă de bolovani îngrămădiți într-o parte a intrării, zăceau aruncate crengi și rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat, e prea dornică să ne prindă. Să știi că pe vâlva noastră n-o prea dă deșteptăciunea afară din casă. Ia, spune, întrebă moșul oprindu-se în loc, ai văzut vreodată o găină despărțită de un gard de plasă de grămada de grăunțe? Se va izbi în gard până ce se va umple de sânge, și nu va vedea niciodată gaura prin care ar putea trece dincolo, care se află la numai doi metri de ea. Ei bine, așa e și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo arătau de parcă cineva se jucase prăvălindu-le dinspre vârf. Bolovani imenși stăteau înghesuiți unul peste altul printre steiurile de rocă calcaroasă stabilă. Ceea ce văzuse de jos, se confirma. Dacă așeza încărcăturile de dinamită în locurile potrivite, reușea să prăvălească grămada aceea de pietre peste intrare. Își făcu un plan unde să pună explozivul după care se întoarseră lângă Ileana. Crezi că mă poți învăța și pe mine cum să mă folosesc de toiag ca să mă ridic în aer singur? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piață ca să se pună la adăpost de controlul internațional tot mai sever. Se reorientase spre minerit. Nu intenționa să extragă fier ori cărbune, lui îi plăceau câștigurile mari și imediate. Discutase cu niște aventurieri care îi împuiaseră capul cu o grămadă de povești despre continentul negru. Îi povestiseră cum aurul se găsea acolo în praful de pe drum și în albiile râurilor, neașteptând decât să fie scos afară de cineva dispus să investească niște bani și ceva efort. Încercase să cumpere dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din nou din pahar și împinse iarăși toate jetoanele pe același doisprezece roșu. De data aceasta foarte puțini îi urmaseră exemplul, probabilitatea să câștige din nou era infimă. Când numărul ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care putea influența jocul se afla la ei, în camera de control, crupierul nu putea interveni nici dacă ar fi vrut. Pierderea cazinoului era substanțială, de fiecare dată când numărul ales ieșea câștigător, miza se înmulțea cu treizeci și cinci. Privind la grămada adunată în fața bărbatului, Boris simțea fiori reci pe spinare. Nici nu știa dacă la casierie sunt destui bani ca să poată schimba jetoanele acestuia. Urmăriseră împreună pe ecran schimbul de crupieri și jocul care se reluase. Chelnerițele își făceau datoria, turnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiecare centimetru pătrat de piele este o rană deschisă. Dădu din mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se ridică în capul oaselor. Privi spre locul unde trebuia să se afle intrarea în peșteră. O grămadă de bolovani se ridica acolo unde, înainte, se căsca golul întunecat. Mulțumit de ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avuseseră grijă de viața lui Cristi. Moș Calistrat nu o contrazicea dar din atitudinea lui se vedea că nu dă doi bani pe amestecul acestora în toată tărășenia aceea. Cristian se ridică icnind în picioare și se apropie șchiopătând de grămada de bolovani prăbușiți. Vreau să mă asigur că am făcut treabă bună, îi explică el lui Calistrat care încercase să-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu siguranță decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar în ziua când am mers noi acasă la Calistrat iar cu mama nu-i nici o problemă, am lămurit-o eu. Deja vizibilitatea din jur crescuse, soarele se vedea ca un disc prin ceața care începea să se ridice. O grămadă uriașă de pietre și bolovani se afla în fața lui, dincolo de intrarea în peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase. Deși în jurul lui totul era încremenit, știa că toată grămada aceea de roci se afla într-un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat. Vedea șiroaie de pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în povestea asta cu vâlva și toate celelalte lucruri de aici. Constat că eviți acest lucru. Recunosc că o faci destul de elegant, dar în ultimă instanță, ca să spun așa, mă cam aburești. Absolut deloc. Ba da. Vorbim deja de o grămadă de timp și nu mi-ai spus nimic. Am aflat o mulțime de detalii despre Calistrat și vârsta lui, despre linii de filiație și, acum, tocmai îmi explici că, în ciuda voinței mele, nu voi avea încotro și va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma doi pași în spate. Inspectorul zâmbea în sinea lui, imaginându-și-l pe Calistrat acasă la tatăl socrului său, informându-l de isprăvile fiului acestuia. Drumul nu mai dură mult, comisarul se oprise pentru că galeria se termina brusc. O grămadă de bolovani bloca trecerea. Îi dădură împreună la o parte și, după scurt timp, o geană de lumină începu să se întrevadă în fața lor. Imediat ce eliberară ieșirea, Pop se întoarse spre ginerele său. Ducându-și degetul la buze, îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în uniformă de luptă și chipul ascuns sub cagule îi păzeau, să nu facă nici o mișcare. Ceva mai departe, lângă o grămadă de arme așezate una peste alta, stătea agentul Aniko Szabo. Le găsiseră la cei de la Pinforest, polițiștilor nevenindu-le să creadă cât de multe erau. Două persoane lipseau la apel, Boris Godunov și Cristian Toma. Pop îl căutase pe inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nr. 35/1907, p.83. 39 Ibidem. 40 Arhiva Primăriei comunei Filipeni, Contractul de vânzarecumpărare din 25 mai 1909. Completare + 9 note 41 Arhiva Primăriei din comuna Filipeni. Dosarul cuprinzând documentele de aplicare a reformei agrare din 1864. 42 Nicolai Grămadă, Sătenii și stăpânii în Bucovina între 17751848, Cernăuți, 1934, p.18-19. Vezi și: Nicolai Grămadă, O sută de ani de la cea dintâi împroprietărire a sătenilor în Bucovina, în Calendarul „Glasul Bucovinei”, Cernăuți, 1935. 43 Vasile Balș, Descrierea Bucovinei și a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din 25 mai 1909. Completare + 9 note 41 Arhiva Primăriei din comuna Filipeni. Dosarul cuprinzând documentele de aplicare a reformei agrare din 1864. 42 Nicolai Grămadă, Sătenii și stăpânii în Bucovina între 17751848, Cernăuți, 1934, p.18-19. Vezi și: Nicolai Grămadă, O sută de ani de la cea dintâi împroprietărire a sătenilor în Bucovina, în Calendarul „Glasul Bucovinei”, Cernăuți, 1935. 43 Vasile Balș, Descrierea Bucovinei și a stării ei lăuntrice, 1780, în „Bucovina în primele însemnări geografice, istorice, economice și demografice”, Editura
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țăranilor de la noi, „dacă plouă în mai, mănânci mălai”, ploua la timp și nu erau ploi cu gheață, recoltele erau mulțumitoare, asigurau hrana familiei și a păsărilor și a animalelor din gospodărie. Erau ani ploioși, când porumbul ud, ținut în grămezi, se „aprindea”, prindea mucegai și, dacă era consumat de oameni, producea boala numită pelagră, boala satelor românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, despre care amintește, în memoriile sale și învățătorul Gheorghe Postoi. Ici și acolo, pelagra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai am acel exemplar din Casa roșie, Îmi zise ea. Monsieur Roquefort a refuzat să se despartă de el. Aș putea Încerca să-ți povestesc subiectul, Însă ar fi ca și cînd aș descrie o catedrală spunînd că e o grămadă de pietre care se termină printr-un vîrf. — SÎnt sigur că dumneavoastră l-ați povesti cu mult mai bine decît atît, am murmurat. Femeile au un instinct infailibil de a afla cînd un bărbat s-a Îndrăgostit de ele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ochiului. Din ziua aceea, lui Fermín Romero de Torres Îi căzu cu tronc să meargă la cinematograf În fiecare duminică. Tata prefera să rămînă acasă și să citească, Însă Fermín Romero de Torres nu pierdea nici o proiecție. Își cumpăra o grămadă de bomboane de ciocolată și se așeza În rîndul șaptesprezece să le devoreze, așteptînd apariția stelară a divei de serviciu. Subiectul Îi era perfect indiferent, și nu se oprea din vorbărie pînă cînd o damă cu atribute considerabile nu umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
subțire. Avea o talie de manechin și umbla țeapănă ca un băț, plină de sine și crezîndu-se prințesa propriului său basm. Avea ochii de un albastru verzui, Însă ea insista că erau de culoare „smarald și safir“. Cu toate că petrecuse o grămadă de ani la tereziene, ori poate tocmai din acest motiv, atunci cînd taică-su nu era pe fază, ea bea anason În pahare Înalte, etala ciorapi de mătase Perla Gris și se machia precum vampele din filme, care tulburau somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu bani mulți. ăștia cad mereu În picioare. N-aveți cumva, din Întîmplare, un chiștoc? — Regret, dar vă pot oferi o bomboană Sugus de lămîie, care e dovedit că are tot atîta nicotină cît un Montecristo și, În plus, o grămadă de vitamine. Portarul se Încruntă cu oarecare neîncredere, Însă acceptă. I-am Întins Sugus-ul de lămîie pe care mi-l dăduse Fermín În urmă cu o eternitate și pe care Îl descoperisem În căptușeala buzunarului. Am sperat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
masă, ascultați-mă pe mine. E cel puțin anarhist, mason, ba chiar evreu. Cu năsoiul ăla... — Nu-l băga În seamă. Face totul ca să se dea potrivnic. Merceditas tăgădui În tăcere, mînioasă. — Ei bine, eu vă las, că am o grămadă de munci și n-am vreme. Ziua bună. Am răspuns politicos și am văzut-o Îndepărtîndu-se, țanțoșă, izbind trotuarul cu tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar fi voit să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cine are îndrăzneala de a se îndoi că una trebuie neapărat să ducă la cealaltă e împotriva legalității și a ordinii. Mulțumit, plăti nota și plecă. Începu cu chioșcul unde el însuși cumpărase ziarele și avu satisfacția să vadă că grămada care-l interesa scăzuse deja destul de mult. Interesant, nu, îl întrebă pe vânzător, se vinde mult, Se pare că un post de radio a vorbit despre un articol care apare aici, O mână spală pe alta și amândouă spală fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un pictor englez care a trăit în Tahiti? S-ar părea că a fost un geniu și se pot scoate bani buni pe tablourile lui. Vezi dacă poți găsi vreunul, și trimite-mi-l. Să vezi că o să iasă o grămadă de bani.“ Așa că i-am spus soției: „Ce-i cu tabloul ăla pe care ni l-a dat Strickland, o mai fi oare în pod?“ „Fără doar și poate“, a răspuns ea. „Tu știi că eu nu arunc niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Sf. Toma. Într-o dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea de pe chei. I-a văzut pe localnici cu caftanele lor zdrențuite - negri din Sudan, grămada gălăgioasă de greci, italieni, turci îmbrăcați în tarbușuri, soarele strălucitor și cerul albastru. Și atunci i s-a întâmplat ceva. Un lucru pe care nu era în stare să-l descrie. A fost ca o lovitură de trăsnet, spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu l-a suportat în salon. Zice că e pur și simplu obscen. — Obscenă, o natură moartă cu fructe? am exclamat surprins. Am intrat în cameră și ochii mi-au căzut imediat pe tablou. L-am privit îndelung. Era o grămadă de banane, mango, portocale și nu mai știu ce fructe. La prima vedere părea o pictură destul de nevinovată. Ar fi putut fi acceptată de către o persoană neatentă la o expoziție a postimpresioniștilor drept un exemplu excelent, dar nu întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]