2,863 matches
-
leagănul dulce al ospitalității protectoare ; la limită, o fugă bine tem perată și legitimă de un cotidian invadator. În acest peisaj, grătarul este sărbătoarea la purtător. Îl faci cînd vrei și (aproape) unde vrei. Și, mai ales, cu cine vrei. Grătarul mai este apoi o sărbătoare care oferă o „egalitate de șanse” în fața nevoii de piua, adică este corect genderizat : la grătar, femeia poate să spună piua obligațiilor sale casnice de gospodină din viața de fiecare zi, iar bărbatul se simte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
grătarul este sărbătoarea la purtător. Îl faci cînd vrei și (aproape) unde vrei. Și, mai ales, cu cine vrei. Grătarul mai este apoi o sărbătoare care oferă o „egalitate de șanse” în fața nevoii de piua, adică este corect genderizat : la grătar, femeia poate să spună piua obligațiilor sale casnice de gospodină din viața de fiecare zi, iar bărbatul se simte king of the island, demiurgul, stăpînul evenimentului, artistul fleicilor, mesia plăcerilor, mecena bucatelor, distribuind, darnic și priceput, o fărîmă de bunăstare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
evenimentului, artistul fleicilor, mesia plăcerilor, mecena bucatelor, distribuind, darnic și priceput, o fărîmă de bunăstare tuturor celor dragi - pe scurt, tot ceea ce nu poate sau, inconștient, îi e teamă că nu poate fi în viața cotidiană. În spatele fumului precar al grătarului se ascunde astfel, de fapt, o mare doză de tristețe socială... Garduri și îngrădiri Așa e întotdeauna, pînă nu te lovești cu capul de pragul de sus, nu îl vezi pe cel de jos. în cazul meu a fost oarecum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă întreb însă ce altă națiune s-o mai fi înscris în această competiție). * După ce a realizat cea mai mare ciorbă de burtă, cel mai mare borș de pește și cel mai lung mușchi de porc împletit în patru la grătar, Silvian Scornea tocmai ce candidează la cel mai mare borș de cocoș din lume. Există însă și subtext în toată această poveste. Primul lucru care îți sare în ochi este faptul că această pasiune pentru recorduri este de natură să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nici una ! Așadar, nu am făcut nici asta, nu m-am întors nici măcar cu niște ciuperci acasă, nimic... Pe drum m-am întîlnit cu niște turiști, veniți și ei la rude, probabil. M-am uitat să văd ce fac. Făceau un grătar. Și iar am avut o ușoară strîngere de inimă - dar mi-a trecut repede și mi-am continuat, agale, plimbarea. M-am întors mulțumit de mine acasă, unde soția mă aștepta cu masa. Mi-am pus o bere și am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de fapt ? De abia atunci s-au creat premisele mai largi ale unui bun-gust care să ne aducă înapoi la gustul cel bun. Mîncarea începe, timid, să-și recîștige locul său în definirea calității vieții și altfel decît prin friptane, grătare, „hamburgări” sau alte abundențe. Legislația „produselor de calitate” consfințește și ea o piață de nișă, deschisă însă tuturor celor care, după o săptămînă cenușie, vor să guste din plăcerile gustului. După peste jumătate de secol de alimentație rațională și hrănire
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că în rezervația bărbatului tradițional trebuie să existe un spațiu și pentru nevasta sa, care să gătească - chiar dacă orice bărbat tradițional știe să pregătească mai bine decît oricine altcineva cel puțin două-trei feluri de mîncare, precum omletă sau friptură la grătar. — Dar dacă, Doamne ferește, mă-nțelegeți... adică ce se întîmplă dacă soția moare prima, cine mai gătește ? s-a interesat, anxios, M. — Exclus ! i-a tăiat-o scurt B. Prin definiție, bărbatul tradițional moare primul - măcar pentru faptul că nu știe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Eu cu mama, îmbrăcate de oraș, luam tramvaiul, care abia putea înainta, sunând în disperare din clopoțelul său, printre căruțe și Pobede. Tramvaiele erau de lemn, cu multe rame exterioare, cu geamuri mici și un singur far în față, deasupra grătarului de metal. O dată cu ușile care se pliau scârțâind, unse din gros cu o materie neagră, de care mă mânjeam mereu, cobora o treaptă pe care puneai piciorul ca să urci. Dar era atât de înaltă, că mama trebuia să mă ridice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ajuns în centru, și nici n-ar avea la ce. Ai aici tot ce-ți trebuie : cecul și frizeria la colț, spițeria și încălțămintea, telefon lângă aprozar, unde se duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale din piață, pune sacoșa alături, întinge micu-n muștar și-l înfulecă. De fiecare dată, se tot socotește dacă să păstreze unul, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi, ea mai bine pleacă, c-a pierdut destulă vreme. Bine c-a găsit portofelu... Coboară treapta și merge cu pași mărunței. Când o să se dea jos dân tramvai, o să se oprească în drum, la piață : o să-și ia de la grătar trei mititei, doi o să-i mănânce ea, unu-l duce la omu ei, lighioana bătrână, că i-o fi câteodată și lui poftă, săracu... Săracu omu ei, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stau împreună de patruj-nouă de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni alții, în luna lui Cuptor, în București ? în timp ce lumea, constrânsă de război, a descoperit că și plaja de la Constanța poate fi agreabilă, din vina cui am rămas aici, să ne sufocăm cu toți mahalagiii, în praful și în fumul grătarelor de mititei, în orașul acesta, de nelocuit vara ? Oh, dacă aș avea un suflet apropiat ca să mă plâng ! Cel puțin de situația ce devine insuportabilă pe zi ce trece, veșnice văicăreli și capricii când se rămâne în tête-à-tête, apoi intervenții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sută douăzeci de kilograme, la vârsta lui ? Uite un lucru la care, te rog să mă ierți, n-ai fost atentă ! Și de câte ori nu ți-am spus, și eu, și Muti : nimic prăjit ! Numai pasăre și vită - fiartă. Porc - la grătar ! Nu prăjit în tigaie ! Nu te supăra pe mine, te rog, pentru că la fel ca la o soră îți spun : regimul alimentar și apoi mișcare ! Nu macaroane ! Nu pâine ! Nu ciorbe ! O friptură, un fruct, mișcare, pentru că numai sedentarismul... Haida-de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cre’ că, spre deosebire de tine, umblau cu o torță la ei. Pentru o clipă se face liniște. — Auzi, dar tu insinuezi că put, zic, ridicînd brațul și Încercînd să-mi apropii nasul de subțioară. — Tu? Nu știu, ăăău... visam... Puți a grătar. Pleoapele i se trîntesc la loc, grele. Ciudat? Nu cred că ăsta e cuvîntul. Nu, nu e ciudat, luna asta nimic n-a fost ciudat. Pentru că e aprilie. Cerurile au fost mai furtunoase, mirosul din dormitor mai acru și promisiunile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
europene), despre aventuri la pescuit sau altele. Patrana șontîcăia În umbra lui Marcel cotcodăcind ceva pe limba lui, rîzÎnd singur sub un televizor cît el de mare, prevăzut cu o antenă bizară; cu două damigene În fiecare mînă; cu un grătar antic, plin de funingine, În brațe; sub un sac de nailon transparent - În care se văd cîțiva miei tranșați pentru grătarul anterior Încărcat și niște mănunchiuri verzi de ceapă și usturoi; cu cîteva brațe de lemne și un sac de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un televizor cît el de mare, prevăzut cu o antenă bizară; cu două damigene În fiecare mînă; cu un grătar antic, plin de funingine, În brațe; sub un sac de nailon transparent - În care se văd cîțiva miei tranșați pentru grătarul anterior Încărcat și niște mănunchiuri verzi de ceapă și usturoi; cu cîteva brațe de lemne și un sac de cărbuni pentru același grătar; cu o raniță din care ies vîrfurile cîtorva undițe telescopice. Acest bagaj aparține colonelului și celorlalți comandanți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
funingine, În brațe; sub un sac de nailon transparent - În care se văd cîțiva miei tranșați pentru grătarul anterior Încărcat și niște mănunchiuri verzi de ceapă și usturoi; cu cîteva brațe de lemne și un sac de cărbuni pentru același grătar; cu o raniță din care ies vîrfurile cîtorva undițe telescopice. Acest bagaj aparține colonelului și celorlalți comandanți de baterii. SÎnt lucruri care aparent nu au legătură cu scopul călătoriei noastre, dar fără de care un militar serios nu pleacă de-acasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
comandantul de baterie și-mi trage rîzÎnd o palmă pe spinare. Îți place televizorul? A fost ideea lui Cornea... e returul la semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Aaa, da’ tu nu ești stelist, nu? Bă, da’ tu știi să faci un grătar? Știi? Mă, ești atent sau ce faci? Faci un grătar! Unde naiba te tot uiți?... Acia, uite chiar acia unde stai. Pui tabla aia pe jos și pe ea pui grătarul, pui cărbunii și... Bă, știi tu, nu-ți spun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spinare. Îți place televizorul? A fost ideea lui Cornea... e returul la semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Aaa, da’ tu nu ești stelist, nu? Bă, da’ tu știi să faci un grătar? Știi? Mă, ești atent sau ce faci? Faci un grătar! Unde naiba te tot uiți?... Acia, uite chiar acia unde stai. Pui tabla aia pe jos și pe ea pui grătarul, pui cărbunii și... Bă, știi tu, nu-ți spun io. Și să- nchizi ușa, să nu intre fum În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stelist, nu? Bă, da’ tu știi să faci un grătar? Știi? Mă, ești atent sau ce faci? Faci un grătar! Unde naiba te tot uiți?... Acia, uite chiar acia unde stai. Pui tabla aia pe jos și pe ea pui grătarul, pui cărbunii și... Bă, știi tu, nu-ți spun io. Și să- nchizi ușa, să nu intre fum În dormitor. Și cînd e gata jarul mă strigi să-ți aduc mielu’. Era exact ce-i lipsea acestui Balkan Express de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bă, știi tu, nu-ți spun io. Și să- nchizi ușa, să nu intre fum În dormitor. Și cînd e gata jarul mă strigi să-ți aduc mielu’. Era exact ce-i lipsea acestui Balkan Express de mare viteză. Un grătar aprins pe culoarul mic dintre cele două compartimente bou-vagon reamenajate și cele două uși de-o parte și de cealaltă deschise - fumul de cărbuni năvălind gros afară, ca niște aripi uriașe, ca niște mustăți de țigan bătrîn, ca niște cozi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmă... mai bine afumat decît batjocorit Înăuntru de veterani, Într-o Înghesuială mai sufocantă decît fumul de cărbuni. Apoi, prin ușa foarte puțin deschisă a compartimentului nostru, m-a lătrat Patrana: — ’Re-al dracu’, te face ăștea fruntah, băî! Uflă-n grătar ăî fîrăe cărbunii. Mi s-a părut că dicția lui, probabil datorită traiului printre oameni, s-a ameliorat. Poate pînă terminăm armata vorbește ca un om și nu-l mai primesc neamurile acasă, că nu Înțeleg ce spune. Este coincidență
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
neastîmpăr dus În pragul nebuniei, chiar dacă, de fapt, mîine se găsește Într-un Balkan Express militar de mare viteză. Iar În acest tren apocaliptic s-a terminat carnea de miel, dar se pare că undițele au folosit la ceva, așa că grătarul Își dovedește iar utilitatea. — Ce făcuși, băi băiatule, iar scăpași peștele În jar? Mă, vezi să nu-l arzi, În pizda mă-sii, vezi că asta nu e carne de animal cu picioare, e carne de animal care crește În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jumătate de oră în casă. Dar nu se întâmplase nimic. Un soi de pâlnie, la capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pâlnie, la capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de interes în „societatea“ din Ennistone. Pe vremea aceea „societatea“ ennistoniană era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care-l purta pe sub bretele, părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]