2,243 matches
-
moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Sadoveanu își amintește vorbele prozatorului adresate celor care îi admirau această povestire: „Eu n-am nici un merit. Am spus toate așa cum s-a întâmplat și atâta tot“. „Una dintre capodoperele lui cel mai puțin știute, sintezăde descriere și de invenție grațios livrescă. Nicăieri nu e Sadoveanu mai firesc și totodată mai prețios.“ (Nicolae Manolescu) Roxelanatc "Roxelana" Itc "I" În primăvara anului 1930, pe o vreme prielnică, am văzut Constantinopolul, având buni tovarăși pe Ștefana Velisar și Ionel Teodoreanu. Dormeam în Pera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în timp ce mă gândeam „Ce idiot“. A durat puțin până l-am convins să mă ia în serios și apoi, în doar câteva secunde, am realizat că „rapoartele de viitor“ erau un lucru mai degrabă abstract, că nu puteam să ies grațios pe ușă cu un teanc de asemenea rapoarte minunate, să mă întorc cu ele la birou, să le împachetez în cutii lucrate manual de la Kates Paperie și să le expediez la zece dintre cei mai influenți redactori din oraș. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intrat dintr-un pas, a închis ușa cu o piruetă sofisticată, a apucat un scaun cu spătarul drept, l-a răsucit, l-a tras spre el și s-a trântit pe el, cu fața la spătar, fără a-și sfâșia blugii. Foarte grațios. —Hei, Anna, îmi pare rău pentru... știi... e nasol. El sigur n-avea să mă sufoce cu prea multă compasiune. Nu mă deranja. S-a uitat lung, obraznic, la cicatricea mea, apoi a scos un pachet de țigări, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îndoiam, aveau curând să-și facă auzite instrumentele pe stradă. Atunci aveam să mă întorc spre mijlocul încăperii și aveam să revăd umbra dragei mele Hiba dănțuind. Un vânt puternic umflă draperia, care porni să fâlfâie și să se răsucească grațios. Afară, zgomote de pași, strigăte care se apropiau. Muzicanții din amintirile mele, poate? Dar de ce erau aduși cu un asemenea tărăboi? Uimirea mea a fost, vai! de scurtă durată; spațiul pieței se însuflețise dintr-odată, ca în plină zi, năpădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văzându-mi tristețea, mi-a spus că poate face o vrajă cu care să mă pot întoarce acasă. După ce ne-am luat rămas bun, Regina m-a trimis în lumea mea, unde toamna era deja așternută și frunzele ruginii dansau grațios în căderea lor din copacii înalți. Așa am aflat cum se formează un basm al toamnei și cât de importantă este munca în echipă. Cu toții ar trebui să lucrăm în echipă, pentru că doar așa vom reuși să ne îndeplinim îndatoririle
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nici măcar pe jumătate ce-ar trebui să fie, un eșec, o dezamăgire. Un dezastru absolut. Va trebui să se ducă și să facă rost de floarea aceasta, nu-i așa? Trebuie să o aibă, floarea aceasta cu un parfum deosebit, grațioasă și străvezie, care te trimitea cu gândul la mușchi și la pădure. Trebuia s-o aibă și asta imediat! Privi în jur ca să vadă noaptea subțiindu-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Selina dormea, era atât de mulțumită, de sinceră, de naturală. Mai puteai încă să vezi copilul din ea în pleoapele adormite și în umbra de zâmbet - da, mai era încă acolo. Călătorește prin timp, dar încotro? Selina s-a mișcat, grațioasă, moale, în căutarea celei mai bune poziții, așa cum apa își dorește locul cel mai neted. Street nu are nici un ban, absolut nici un ban. Imaginează-ți. De multe ori n-a avut bani pentru un bilet de autobuz sau un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
picioare și ne-am întins, și ne-am privit peste tabla de șah. I-am întins mâna și i-am spus: — remiză. — Nu. Mă tem că ai pierdut. — Ei hai, nu mai e nimic de făcut. Am făcut un gest grațios spre tablă. Și am văzut că avea dreptate. Singurele mutări pe care le mai puteam face erau cu regele, ceea ce însemna sinucidere. Îmi putea lui pionul, păstrându-l pe al lui în poziție de atac. — Zungzwang, spuse el. — Asta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
flori pălite,-ntîrziate, Ca și noi... Zi, finala melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu - Agonia violetă, Catafalcul, Și grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint... Alb Orchestra începu cu-o indignare grațioasă, Salonul alb visa cu roze albe - Un vals de voaluri albe... Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă... În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări - Cântau clare sărutări... Larg, miniatură de vremuri viitoare... Nervi de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-se vag și plăcut - ca un corp evanescent de ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și morbid , privindu-te în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul, umbra, ticurile, gesturile , gusturile și privirea ta de-o clipă... pentru a se reîntoarce apoi în corpul lui de cuvinte... în acest un ansamblu de cadavre experimentale, reci, invocate - în toată nuditatea realității
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ceva, cum că ar puteasă navigheze pe undeva, să ierneze pe altundeva, sau chiar să mănânce în cutare ori cutare loc, remarca ușoara înclinare întrebătoare a capului ei în direcția lui Deggle înainte de a accepta încântată sau de a refuza grațioasă. Asta îl deranja teribil. Iar hotărârile ei erau definitive. Două fraze îl aduceau de obicei pe Vultur-în-Zbor în culmea enervării. Una îi aparținea Liviei Cramm. De fiecare dată când Deggle lăsa să-i scape vreo perlă neagră de înțelepciune de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
divizând-o în unități din ce în ce mai mici, și în cele din urmă descoperiseră la originile ei dansul pur și frumos al vieții. Acesta era o armonie a infinitezimalului, în care energia și materia se mișcau asemeni fluidelor. Forțele energetice se uneau grațios ca să creeze în punctul lor de intersecție o zvâcnire ce devenea materie. Zvâcnirile se contopeau în pulsații mai intense sau, altminteri, se prăbușeau din nou în materia pură, după regulile unui ritm foarte formalizat, un ritm spiralat. Atunci când se contopeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se compare cu acesta. Ceața era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor, ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca dantela pe pielea unei femei palide, o zi pe măsura frumuseții femeilor de lângă leagăn. Vultur-în-Zbor s-a trezit în zori, odihnit și cu ochii larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în tine. Gândurile lui. Da, chiar așa a fost. Tipar. Ca la tipar. Presate, gândurile lui presate peste ale mele, sub ale mele, prin și într-ale mele, gândurile lui, gândurile mele. Ale mele, ale lui. Rândunica este o pasăre grațioasă. Două rândunici și apoi jumătatevultur, jumătateel și cealaltă jumătateel, jumătatevultur. Da, așa a fost. Eram unul și același în bolul cel strălucitor, doi aici, în carne și oase. Da. Fiul meu. Mintea lui Grimus invadându-mă. Ești fiul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atuurile. Câte erau. — Cum a mers reclama ta la brânză? am întrebat. Nici măcar nu merita să fac în așa fel încât să pară o întrebare ingenioasă; Helen avea o minte brici. M-a privit aspru. — Oh, extraordinar, mi-a răspuns grațios. A fost ca o vacanță gratuită. Am mers în Scoția. Ne-au cazat într-un hotel grozav, de patru stele, toate ca la carte. Era una dintre acele mărci de brânză care se vând la triunghiuri, în folie? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea sa. Cămașa se balansă În aer, fâlfâindu-și mânecile cu o mișcare grațioasă. Noimann se gândi la o strategie, și anume: să atragă cămașa cât mai aproape de pieptul lui, după care, cu o mișcare bruscă, s-o apuce cu ambele mâini de talie, astfel Încât aceasta să nu aibă nici o posibilitate de scăpare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar și voluptuos. Prinsă de fire nevăzute, cămașa de noapte se apropia și se Îndepărta de pat, făcând volute din ce În ce mai grațioase. „Te pomenești”, Își zise Noimann, „că și ființele ce În loc de corp posedă aer sau mai știu eu ce sunt bântuite de dorința de a-și perpetua specia...” „Îhâm”, Îngână, ondulându-se cămașa de noapte aflată acum undeva În dreapta sa... „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cum se perindau pe vârfuri, trecând dintr-o cameră În alta. Poate că totul nu era decât o halucinație. O halucinație de care făcea haz Lilith, stând În pat picior peste picior, Înconjurată de cărți de tarot. Urmărind-i mișcările grațioase, Noimann Își aduse, nu știu de ce, aminte de inginerul Satanovski, cel care făcea la Corso diverse exchibiții, mânuind cărțile de joc cu atâta viteză și atâta dexteritate, Încât, desfășurându-le În aer, putea reconstitui din ele diverse scene din spectacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gât! Era cocârjată din cauza mea, o apăsau pasiunile mele, nehotărârile mele, remușcările mele. Dar s-a îndreptat mândră și apropiindu-se devenea tot mai înaltă, deși era mai scundă decât mine, până m-a acoperit cu-n văl de romantism grațios! Ne-am așezat pe un scaun... era singurul scaun din lume și-am început să ne- adâncim privirile în noi. Era cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
Avery s-a Întors În vacanța de Crăciun În primul său an de facultate, a privit peste jacuzzi-ul din apartamentul pe care familiile lor Îl Împărțeau la Vineyard și a văzut tot ce merita să fie văzut la Penelope - grațioasă, Înaltă și superbă, cu membrele ei de căprioară, părul ei negru, drept și țepos și genele care-i umbreau ochii căprui imenși. Așa că a făcut ceea ce toate fetele cuminți știu că nu e bine să faci - pentru reputație, pentru respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a făcut trampa pentru un an de ucenicie la un restaurant franțuzesc, menționat În Michelin. Totul i se datorează lui. Eram vag conștientă că gura mea atârna destul de neatrăgător, deschisă, din cauza șocului produs de această informație, dar Sammy mă salvă grațios de mine Însămi, continuându-și povestea. Probabil că te Întrebi de ce lucrez ca paznic la Bungalow, ha? Rânji. —Nu, deloc. Dacă ție Îți convine... Ăă... vreau să zic, e doar o altă fațetă a industriei ospitalității, nu? —Acum Îmi plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
putem merge la un bal mascat În clipa asta. Nu Înțeleg! Hopa sus, iubire, și nu te mai stresa. Mă ocup eu. Ambală Vespa, dacă așa ceva e posibil, și lovi cu mâna scaunul din spatele lui. M-am urcat cât de grațios Îmi permitea costumul și i-am Înconjurat talia cu brațele. Abdominalii săi tari ca piatra se Încordară. Nici acum nu știu de ce m-am Întors. Nu-mi aduc aminte să fi remarcat ceva ieșit din comun - dacă trecem cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]