1,348 matches
-
sus a paginii. — Nu văd ce e enigmatic aici, am spus, citind în gând primul paragraf și admirând nota discret sarcastică pe care reușisem s-o strecor într-un simplu rezumat al intrigii romanului. — Ascultă, de ce te agiți atât? spuse Graham. În fond, e doar o cronică de carte, ce naiba! Pur și simplu n-am înțeles ce-ai vrut să spui. — Dar mie mi se pare foarte clar. Ajunsesem la al doilea paragraf, în care tonul devenea în mod explicit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doilea paragraf, în care tonul devenea în mod explicit mai glacial. Îmi imaginam subiectul cronicii mele crispându-se deja, temându-se de ce va urma. — Ascultă, e clar vreo metaforă sau altă figură de stil inteligentă care mi-a scăpat, spuse Graham. Sunt convins că prietenii tăi din metropolă or să înțeleagă. — Chiar nu pricep despre ce vorbești, am spus. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc, recitind câteva din înțepăturile din cel de al treilea paragraf; tipărite, păreau și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să înțeleagă. — Chiar nu pricep despre ce vorbești, am spus. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc, recitind câteva din înțepăturile din cel de al treilea paragraf; tipărite, păreau și mai nemiloase. Ce vrei să spui, de fapt? spuse Graham. Că tipul n-o să scrie niciodată un roman cu adevărat bun pentru că n-are condei? Mi-am ridicat brusc privirea. — Poftim? — Ultima propoziție. Ce-ai vrut să spui? Ascultă, e foarte simplu. Este evident că el vrea să scrie această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei acolo. Am înghețat; era unul din acele momente când realitatea este, efectiv, atât de înfiorătoare, încât pur și simplu nu-ți vine să crezi. Am mototolit ziarul și l-am azvârlit în cameră, într-un acces de furie. Ticăloșii! Graham mă privi uimit. — Ce s-a întâmplat? Inițial, n-am putut să răspund; stăteam și-mi rodeam unghiile. Apoi am spus: — Vână, asta am scris. Nu are vână.. Luă ziarul și studie din nou propoziția. Un zâmbet îi miji pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în râs și râsul se dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i cu ea? spuse Joan, aruncându-și privirea peste ea, încruntându-se în încercarea de a nu zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și căznindu-se să vorbească printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i cu ea? spuse Joan, aruncându-și privirea peste ea, încruntându-se în încercarea de a nu zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care deja își pierduse răsuflarea. Uite-te la ultimul cuvânt. Joan se uită la ultimul cuvânt, dar tot nu putea dezlega misterul. Își plimbă privirea de la mine la Graham, de la Graham la mine, tot mai nedumerită de reacțiile noastre atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încruntându-se în încercarea de a nu zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care deja își pierduse răsuflarea. Uite-te la ultimul cuvânt. Joan se uită la ultimul cuvânt, dar tot nu putea dezlega misterul. Își plimbă privirea de la mine la Graham, de la Graham la mine, tot mai nedumerită de reacțiile noastre atât de diferite. Nu înțeleg, rosti ea în cele din urmă, după ce citi încă o dată propoziția. Ce e de râs, că n-are vină? A fost din nou o cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în încercarea de a nu zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care deja își pierduse răsuflarea. Uite-te la ultimul cuvânt. Joan se uită la ultimul cuvânt, dar tot nu putea dezlega misterul. Își plimbă privirea de la mine la Graham, de la Graham la mine, tot mai nedumerită de reacțiile noastre atât de diferite. Nu înțeleg, rosti ea în cele din urmă, după ce citi încă o dată propoziția. Ce e de râs, că n-are vină? A fost din nou o cină desfășurată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ananas; zgomotul produs de fălcile noastre reunite părea mai puternic decât de obicei, fiind întrerupt doar de câte o încercare sporadică a lui Joan de a încropi o conversație și de câte un nou acces de râs al lui Graham, pe care părea să și-l înăbușe cu mare dificultate. — Tot nu înțeleg de ce e atât de comic, spuse Joan după al patrulea sau al cincilea acces. Ar fi normal să aibă corectori ca lumea la un ziar național. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
data asta, împotivirea noastră a fost ineficientă; deci după ce s-au strâns farfuriile, ne-am pomenit că așezăm tabla de joc pe masa din sufragerie și ne disputăm rolurile. Până la urmă, Phoebe urma să fie domnișoara Scarlet, Joan, doamna Peacock, Graham, pastorul Green, iar eu, profesorul Plum. — Uite, trebuie să vă imaginați că suntem blocați în casa asta de țară, mare și veche. Exact ca în filmul de care îmi povesteai mereu, Michael. Se întoarse spre ceilalți să le explice: Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îmi povesteai mereu, Michael. Se întoarse spre ceilalți să le explice: Când Michael era mic, a văzut un film despre o familie omorâtă într-o noapte cu furtună într-un vechi conac dărăpănat. L-a impresionat foarte mult. — Serios? spuse Graham, ciulindu-și urechile de cineast. Cum se chema? — Nu cred că ai auzit de el, am spus. Era englezesc și nu era făcut de intelectuali marxiști. — Ooo, vrei să mă jignești! Joan aduse două sfeșnice, puse unul pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sfeșnice, puse unul pe masă și pe celălalt pe policioara căminului, apoi stinse toate luminile. Abia vedeam ce făceam, dar trebuie să recunosc că a creat într-adevăr o atmosferă stranie. — Suntem toți gata? Eram toți gata, numai că Joan, Graham și Phoebe primiseră toți pixuri și creioane pentru a bifa suspecții de crimă pe cartonașele lor, pe când eu nu primisem. Ca de obicei, Graham a fost cel care a observat. — Stați puțin, a spus el. Michael n-are vină că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a creat într-adevăr o atmosferă stranie. — Suntem toți gata? Eram toți gata, numai că Joan, Graham și Phoebe primiseră toți pixuri și creioane pentru a bifa suspecții de crimă pe cartonașele lor, pe când eu nu primisem. Ca de obicei, Graham a fost cel care a observat. — Stați puțin, a spus el. Michael n-are vină că nu are pix. Până și Joan a chicotit la gluma asta, iar Phoebe și-a îngăduit un zâmbet în chip de scuze, care, contaminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
între timp am luat în tăcere o hotărâre fermă: începând din acea zi, nu voi mai scrie cronici literare pentru ziare. Am jucat trei runde și fiecare a durat destul de mult, din cauza unor cacealmale și contra-cacealmale schimbate în general între Graham și Joan. Cât despre Phoebe, aveam impresia că nu prea avea chef de joc. Nici eu, la început: am încercat să-l consider doar un puzzle matematic, un joc al probabilităților și al deducțiilor, dar după un timp - și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ochi iscoditori putea să apară în orice moment, și căsuța lui Joan începu să semene să semene cu imensul și sinistrul Blackshaw Towers. Joan a câștigat prima rundă: a fost doamna White, în birou, cu țeava de plumb. Apoi Graham s-a hotărât să abordeze jocul mai riguros și și-a adus un carton și o foaie mare de hârtie pe care a consemnat tranzacțiile care aveau loc între toți jucătorii. În felul acesta a câștigat a doua rundă (era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în plasa mobilelor și suspiciunilor pe care tu urma s-o descâlcești cu detașarea glacială a unui outsider. Inutil să spun că nu-mi puteam imagina cum de mi se întâmplase mie așa ceva. În orice caz, s-a dovedit că Graham ne-o luase înainte. La următoarea mișcare, s-a dus în seră prin pasajul secret și a îndreptat un deget acuzator în direcția mea. — Cred, spuse el, că a fost profesorul Plum în seră, cu sfeșnicul. Avea dreptate: și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
surprins. Se așteptase să se întâmple așa ceva: întotdeauna te aștepți să se întâmple așa ceva. Și într-un fel, era logic, pentru că Mark își amintea acum un mic detaliu: Packard purta o cameră video prima dată când s-au întâlnit. 1983-1990 Graham părăsise colegiul cu idealurile intacte, dar șapte ani mai târziu radicalismul lui studențesc aparținea, din câte se părea, trecutului; deținea acum un post de conducere la Midland Ironmasters, care furniza instrumente de precizie pentru mașini pentru piața internațională și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi fost șocați să afle care era scopul său secret. Venise la Birmingham curând după ce absolvise, ca să se angajeze la un mic cinematograf de artă care dăduse faliment la două săptămâni după sosirea lui, la jumătatea unui program Cassavetes. Graham a solicitat ajutor de șomaj și n-a mai lucrat câteva luni, când unul din noii lui colegi de apartament s-a căsătorit și l-a rugat să-i filmeze pe casetă video nunta. Rezultatul a fost considerat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajutor de șomaj și n-a mai lucrat câteva luni, când unul din noii lui colegi de apartament s-a căsătorit și l-a rugat să-i filmeze pe casetă video nunta. Rezultatul a fost considerat atât de profesional, încât Graham s-a hotărât să-și facă din asta o afacere profitând de unul din proiectele de liberă ințiativă ale doamnei Thatcher; s-a limitat la început la nunți și apoi s-a extins la clipuri promoționale pentru firmele locale. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să facă un film despre piața aramamentului, subiect care cerea strategia unui Ken Loach sau a unui Frederick Wiseman, combinată cu scandaloasa intrigă și strălucirea cuceritoare a unui film cu James Bond. Părea departe de ce-și dorea el: dar Graham își va găsi deschiderea mai curând decât își imaginase și pe o filieră neașteptată. Packard Promos - cum se intitula acum compania alcătuită dintr-un singur om - a fost abordată de Midland Ironmasters în primăvara lui 1986. Era cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
imaginase și pe o filieră neașteptată. Packard Promos - cum se intitula acum compania alcătuită dintr-un singur om - a fost abordată de Midland Ironmasters în primăvara lui 1986. Era cel mai important contract care i se oferise până atunci lui Graham: voiau o casetă de treizeci de minute care să arate într-o lumină cât mai bună fiecare etapă a procesului lor de producție. Bugetul era relativ mare și urma să filmeze pe bandă cu rezoluție mare și sunet stereo. Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Graham: voiau o casetă de treizeci de minute care să arate într-o lumină cât mai bună fiecare etapă a procesului lor de producție. Bugetul era relativ mare și urma să filmeze pe bandă cu rezoluție mare și sunet stereo. Graham și-a făcut treaba conștiincios și când le-a prezentat o versiune brută a filmului directorilor firmei, aceasta a fost primită cu mult entuziasm. Au urmat discuții animate, în timpul cărora i s-au cerut fără încetare idei de ambalare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a face cu niște novici care păreau exagerat de impresionați de propunerile lui de rutină. În ziua următoare, directorul general, un domn pe nume Riley, l-a invitat în biroul lui și i-a oferit postul de director de marketing. Graham nu avea nici o intenție să se ocupe de acest domeniu și a refuzat politicos oferta. Două zile mai târziu, s-a întâmplat ceva care l-a făcut să se răzgândească. Pregătindu-se de montajul final pe care-l făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care-l făcea cu niște secvențe ale pardoselei fabricii, apăru domnul Riley, însoțit de un bărbat îngrijit, cu înfățișare de șobolan, care părea să facă un tur cu ghid al celor mai recente mașinării. Când l-au văzut pe Graham cu camera video, s-au apropiat și domnul Riley l-a rugat să se oprească din filmat câteva minute: clar, la îndemnul oaspetului lui. Acum, de aproape, Graham îl recunoscu, deși trecuseră câțiva ani de când îi văzuse fotografia care ilustra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu ghid al celor mai recente mașinării. Când l-au văzut pe Graham cu camera video, s-au apropiat și domnul Riley l-a rugat să se oprească din filmat câteva minute: clar, la îndemnul oaspetului lui. Acum, de aproape, Graham îl recunoscu, deși trecuseră câțiva ani de când îi văzuse fotografia care ilustra un articol într-o revistă despre vânzările ilegale de arme din Africa de Sud. — Nici o problemă, spuse el, punând capacul pe obiectivul camerei. Apoi întinse mâna. Graham Packard, Packard Promos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]